O.U.G. nr.64/2005,
O.U.G. nr. 51/1998, art. 7 alineat 7 din. legea nr.
Legea nr. 268/2001,
HG nr. 626/2001 art. 9
Contract de concesiune încheiat pentru terenuri retrocedate ulterior fostilor proprietari. Dobândirea terenurilor de catre concesionar. Nedenuntarea contractului de concesiune. Consecinte.
(Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V a Comerciala
decizia comerciala nr. 45 din 1 aprilie 2010)
Prin contestatia înregistrata la nr. 12225/2/2009 din 30 decembrie 2009 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V – a Comerciala, SC P. T. SRL, cu sediul în localitatea G.V. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.D.S. BUCURESTI, ca instanta sa anuleze toate actele si masurile de efectuate de intimata împotriva societatii contestatoare. A solicitat si suspendarea executarii silite pâna la solutionarea prezentei contestatii la executare.
În motivare, contestatoarea a aratat în esenta ca a încheiat cu intimata contractul de concesiune nr. 55 din 14 decembrie 2006, pentru un teren agricol de 201,20 ha si neagricol de 14,16 ha si ca aceste terenuri au fost diminuate succesiv, ajungând, conform actului aditional nr. 3 din 9 septembrie 2008, la 73,36 ha teren agricol si la 7,90 ha teren neagricol.
A aratat si ca, pentru acest teren în suprafata totala de 81,26 ha intimata a somat-o la plata redeventei în suma de 28.992,05 lei , emitând catre contestatoare adresa nr. 127642 din 10 decembrie 2009, însotita de fisa de calcul.
A sustinut ca acest teren este în proprietatea societatii contestatoare în conformitate cu dispozitiile articolului 4 alineat 17 din legea nr.21/2000 si potrivit Acordului autentificat sub nr. 180 din 8 februarie 2008, caz în care executarea silita este netemeinica întrucât creanta nu este certa.
A aratat si ca i-a comunicat intimatei în mai multe rânduri Acordul nr. 180, autentificat la 8 februarie 208, adresa nr. R212 din 3 februarie 2008, prin care Comisia judeteana P. de fond funciar confirma înregistrarea Acordului, precum si adresa nr. 240 din 19 februarie 2008, prin care Comisia Locala de aplicare a legilor fondului funciar L. confirma îndeplinirea tuturor obligatiilor din Acord.
A aratat ca facturile fiscale emise de intimata pentru redeventa si penalitati nu au fost acceptate, ci i-au fost restituite intimatei.
A criticat executarea silita si pentru ca aceasta contravine dispozitiilor OUG nr. 64/2005 si ale OUG nr.51/1998. Sub acest aspect , contestatoarea a sustinut ca , potrivit dispozitiilor articolului 1 alineat 2 din OUG nr.64/2005, dispozitiile capitolelor VIII, IX si X din OUG nr.51/1998 se aplica si A.D.S., dar ca A.D.S. nu se poate substitui A.V.A.S., care are corp propriu de executori în lipsa unor prevederi legale, câta vreme OUG nr. 64/2995 face trimitere la textele aratate fara , însa, a le modifica atât din punct de vedere al competentei în executarea silita, cât si din punctul de vedere al procedurilor de executare,. A apreciat, în concluzie, ca numai A.V.A.S. poate face acte de executare în privinta titlurilor executorii în care A.D.S. este parte.
Ultima critica vizeaza nesocotirea dispozitiilor articolului 58 din OUG nr. 51/1998, întrucât somatia nu a fost însotita de titlul executoriu .
Contestatia la executare este întemeiata în drept si pe dispozitiile articolului 399 Cod procedura civila, ale art.3 din OUG nr.64/2005 , precum si pe dispozitiile capitolelor VIII, IX si X din OUG nr. 51/1998.
La 27 iunie 2010 intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat în primul rând inadmisibilitatea cererii de suspendare a executarii, raportat la dispozitiile articolului 82 alineat 2 din OUG nr.51/1998 si la dispozitiile articolului 53 din legea nr. 24/2000. Au fost formulate aparari si pe fondul cauzei, solicitându-se respingerea contestatiei la executare ca neîntemeiata.
La termenul din 28 ianuarie 2010 s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligatia de a depune cautiune în suma de 2900 lei, în conformitate cu dispozitiile articolului 403 alineat 1 , raportat la articolul 7231 Cod procedura civila.
La termenul din 18 februarie 2010 contestatoarea a depus cautiune de doar 900 lei, cu motivarea ca diferenta de 2.000 lei a fost depusa într-un alt dosar al aceleiasi instante, în care i s-a respins cererea de suspendare a executarii silite. Curtea a mentinut în sarcina contestatoarei obligatia de a achita diferenta de cautiune de 2000 lei, obligatie neîndeplinita la termenul din 1 aprilie 2010, motiv pentru care Curtea a apreciat ca prioritate are verificarea aducerii la îndeplinire a acestei obligatii , nu exceptia de inadmisibilitate invocata de intimata . Ca urmare , în temeiul articolului 403 alineat 1 Cod procedura civila, cererea de suspendare a executarii silite a fost respinsa pentru neplata integrala a cautiunii .
Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate în cauza, Curtea a apreciat contestatia la executare ca neîntemeiata si a respins-o cu aceasta motivare si pentru urmatoarele considerente:
Pentru logica analizei, Curtea apreciaza ca se impune a trata cu prioritate a doua si a treia critica, ce vizeaza nerespectarea unor dispozitii de ordine publica referitoare la competenta A.D.S. de a proceda la executarea silita prin executori proprii si la nerespectarea conditiilor formale de declansare a procedurii executionale, prima critica tinând de îndeplinirea conditiilor de fond ale executarii silite speciale.
Critica relativa la nesocotirea dispozitiilor OUG nr. 64/2005 si ale OUG nr. 51/1998 este neîntemeiata . Asa cum contestatoarea însasi a aratat, prevederile OUG nr. 64/2006 fac trimitere la aplicarea dispozitiilor capitolelor VIII, IX si X din OUG nr. 51/1998 si în cazul executarii silite a creantelor A.D.S. Cap. X din OUG nr. 51/1998 confera în articolul 50 alineat 1 posibilitatea ca A.V.A.S. sa îsi poata organiza corp propriu de executori judecatoresti pentru executarea silita a titlurilor executorii ori sa recurga în acelasi scop la executorii judecatoresti.
Aceasta posibilitate îi este , asadar, legal conferita si A.D.S., prin trimiterea la normele Capitolului X al OUG nr. 51/1998 facuta de dispozitiile OUG nr. 64/2005 .Dispozitiile legale necomportând nici cel mai mic dubiu si nelasând loc la interpretare, Curtea a apreciat critica având acest obiect ca vadit neîntemeiata.
A doua critica, vizând necomunicarea titlului executoriu, este apreciata de asemenea ca neîntemeiata . Strict formal, dispozitiile articolului 58 din OUG nr. 51/1998 impun comunicarea titlurilor executorii odata cu somatia de plata. Nu este, însa, mai putin adevarat ca în adresa nr. 127642 din 10 decembrie 2009 A.D.S. face referire la titlul executoriu – contractul de concesiune nr. 55 din 14 decembrie 2006 (fila3) si ca indica acelasi contract si în fisa de calcul a creantei pretinse (fila 5). Contestatoarea nu poate invoca nici o vatamare sub acest aspect, întrucât este parte în contractul respectiv si are un exemplar original în posesie, astfel cum reiese din alineatul final al contractului (fila 33).
De altfel, asa cum reiese din analiza contestatiei de fata, societatea contestatoare are reprezentarea exacta a faptului ca debitul provine din contractul de concesiune nr. 55 din 14 decembrie 2006, modificat prin actul aditional nr. 3 din 9 septembrie 2008, acte pe care însasi le depune la dosar odata cu contestatia la executare.
În atare situatie, Curtea a apreciat ca s-ar fi impus sanctionarea creditoarei pentru nerespectarea dispozitiilor articolului 58 din OUG nr. 51/1998 numai daca societatea contestatoare ar fi facut dovada unei vatamari care nu putea fi înlaturata decât prin anularea actului, astfel cum prevad dispozitiile articolului 105 alineat 2 teza I Cod procedura civila, ceea ce în cauza nu numai ca nu s-a dovedit, dar nici macar nu s-a pretins.
A treia critica este neîntemeiata. Partile litigante au convenit asupra faptului ca terenul pentru care intimata A.D.S. a calculat redeventa si penalitati executate silit în cauza de fata a devenit proprietatea contestatoarei prin Acordul încheiat de contestatoare cu G.D., G.C. – C. si G. E., autentificat sub nr. 180 la 8 februarie 2008 de BNP C. A. O. din P. (filele 43-45 ale dosarului).
Numai ca, pentru aceasta situatie, Curtea constata ca partile au stipulat în contract clauza 9.1.4 de încetare a contractului, însa nu au prevazut ca aceasta încetare survine de drept, fara interventia justitiei. Vazând si dispozitiile articolului 7 alineat 7 din legea nr. 268/2001, coroborate cu dispozitiile articolului 9 din HG nr.626/2001, care instituie în sarcina A.D.S. obligatia de inventariere a terenurilor cu destinatie agricola, precum si de predare a acestora pe baza de protocol catre comisiile de fond funciar, Curtea a apreciat ca, în lipsa unui protocol de predare a acestui teren, A.D.S. nu poate sa îl elimine din evidentele sale.
Mai mult, Curtea a apreciat ca în sistemul de drept românesc, în afara de cazurile în care partile au convenit în contractele lor pacte comisorii de ultim grad si de cazurile în care contractele au ajuns la termen (cu distinctiile cuvenite în materia locatiunii), toate celelalte cauze de ineficacitate a contractelor trebuie constatate sau dispuse prin hotarâri judecatoresti.
Asa cum s-a retinut în precedent, în contractul nr. 53/2006 partile nu au convenit încetarea de drept( de plin drept) a efectelor acestui contract în cazul retrocedarii în întregime a terenului concesionat. Ca atare, partea interesata era în drept, dar si obligata sa solicite instantei sa constate încetarea.
În speta, contestatoarea avea aceasta posibilitate chiar pe calea contestatiei de fata, în conditiile articolului 399 alineat 3 Cod procedura civila, câta vreme contestatia vizeaza o executare silita pornita în baza unui titlu executoriu care nu emana de la o instanta de judecata.
În aceasta situatie, Curtea a apreciat ca executarea silita se desfasoara în baza unui titlu executoriu nedenuntat, ca urmare executarea silita se desfasoara în conformitate cu dispozitiile articolului 372 Cod procedura civila si cu dispozitiile articolului 58 si urmatoarele din OUG nr.51/1998, raportat la articolul 3 din OUG nr.64/2005, nesubzistând nici un motiv pentru anularea acesteia.
În consecinta, contestatia la executare a fost respinsa ca neîntemeiata (E.V.).
