Când debitorul are mai multe datorii care sunt de natură egală, cum este cazul neplăţii pensiei de întreţinere lunare, imputaţia plăţii se face asupra celei mai vechi, el neavând posibilitatea să aleagă care datorii le plăteşte, cum este în cazul datoriilor prev. de art. 1110 sau 1111 din Codul Civil.
Prin sentinţa penală nr. 2807/13 noiembrie 2009, pronunţată de Judecătoria Craiova, în temeiul art. 278/1 alin 8 lit. a Cpp s-a respins plângerea formulată de petenta C.T., împotriva rezoluţiei din 05.03.2009 pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în dosar 469/P/2009, ca neîntemeiată, şi s-a menţinut rezoluţia atacată ca fiind temeinică şi legală.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Partea vătămată a susţinut că făptuitorul nu si-a îndeplinit obligaţia de plată a pensiei de întreţinere în cuantumul stabilit de instanţa de judecată faţă de minoră începând din anul 2007 până în luna noiembrie 2008, în sensul că deşi a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere de 230 euro lunar, prestaţie datorată începând cu 29.05.2006, totuşi, făptuitorul nu a plătit nimic în anul 2006, iar din anul 2007 a efectuat plăţi parţiale.
Conform dispoziţiilor art. 305 alin 2 Cp acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 305 Cp se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate.
Conform prevederilor art. 284 Cpp, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul. Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul.
Astfel, plângerea penală prealabilă formulată de reprezentantul legal C.T. la data de 17.12.2008 a avut în vedere numai ultimele două luni în care se invoca neîndeplinirea de către făptuitor a obligaţiei stabilită pe cale judecătorească de plată a pensiei de întreţinere, respectiv numai perioada octombrie şi noiembrie 2008 în care se invoca pasivitatea făptuitorului. Deci, ţinând seama de limitele plângerii penale formulate se va analiza conduita făptuitorului numai în perioada octombrie şi noiembrie 2008, în sensul achitării corespunzătoare sau nu a pensiei de întreţinere.
Pentru perioada 2006 – septembrie 2008 plângerea penală prealabilă formulată de persoana vătămată a fost tardiv formulată.
Făptuitorul a achitat în luna septembrie 2008 suma de 828 lei, în luna octombrie 2008 suma de 828 lei, iar în luna noiembrie 2008 suma de 851 lei. Raportate aceste sume la cursul monedei euro în această perioadă, a rezultat că nu se poate reţine reaua credinţă, întrucât prin convertirea sumei de 230 euro în funcţie de paritatea leu/euro la data plăţii, rezultă că sumele obţinute sunt echivalente cu cele plătite, astfel încât făptuitorul şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţia de plată a pensiei de întreţinere.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs petenta C.T., care a arătat că intimatul nu s-a achitat de obligaţiile stabilite în sarcina sa, acesta făcând doar plăţi parţiale.
A mai arătat, că sentinţa este criticabilă şi sub aspectul datei de la care începe să curgă termenul formulării plângerii.
Prin decizia penală nr. 20/26.02.2010 a Tribunalului Dolj-Secţia pentru Minori şi Familie, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa penală, în sensul că s-a admis plângerea, s-a desfiinţat rezoluţia nr. 469/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova şi s-a trimis cauza la acelaşi parchet pentru începerea urmăririi penale.
În considerentele acestei decizii, s-au arătat următoarele:
Cu privire la data de când începe să curgă termenul pentru formularea plângerii prealabile, se constată că în mod corect prima instanţă a precizat că acesta începe să curgă de la data când partea vătămată a ştiut cine este făptuitorul, neavând deci relevanţă în cauză data consumării sau epuizării faptei (data săvârşirii faptei) în cazul infracţiunilor continue, cum este infracţiunea de faţă reclamată.
Această dată este stabilită expres în dispoziţiile art. 284 C.p.p. şi confirmată de decizia nr. 10/2008, pronunţată de ICCJ într-un recurs în interesul legii, în care s-a arătat că „dispoziţiile art. 284 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că termenul de 2 luni pentru introducerea plângerii prealabile, în cazul infracţiunilor continue sau continuate, curge de la data la care persoana vătămată sau persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul”.
Prin urmare, se constată că în mod corect prima instanţă a constatat că, pentru perioada 2006-septembrie 2008, plângerea prealabilă formulată de petentă este tardivă şi a analizat plângerea numai în raport de lunile octombrie şi noiembrie 2008.
Verificând însă dacă făptuitorul şi-a îndeplinit obligaţiile pentru aceste două luni (octombrie şi noiembrie 2008), instanţa de recurs constată următoarele:
Deşi în aceste două luni făptuitorul a achitat sumele de 851 lei şi 828 lei, echivalentul a 460 euro (230 euro pentru fiecare lună), aceste plăţi nu pot fi considerate ca fiind valabil făcute pentru lunile respective.
Aceasta, deoarece, potrivit art. 1113 alin. 2 teza I din Codul Civil, atunci când debitorul are mai multe datorii care sunt de natură egală, imputaţia plăţii se face asupra celei mai vechi, el neavând posibilitatea să aleagă care datorii le plăteşte, cum este în cazul datoriilor prev. de art. 1110 sau 1111 din Codul Civil.
Ori, în cazul de faţă, sunt aplicabile disp. art. 1113 alin. 2 teza I din Codul Civil întrucât făptuitorul a fost obligat prin decizia civilă nr. 134/21.05.2008 a Curţii de Apel Craiova la plata sumei de 230 lei, pensie de întreţinere lunară, scadentă deci la sfârşitul fiecărei luni în parte, în favoarea minorei C.Ş.V., începând cu data de 29.05.2006 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.
Din cupoanele poştale privind plata pensiei, rezultă că făptuitorul a achitat pentru perioada 29 mai 2006-noiembrie 2008, suma de 12.562,25 lei.
Această sumă raportată la valoarea medie a cursului euro de 3,5064 lei (3,5021 lei media pentru anul 2006, 3,3495 lei media pentru anul 2007 şi 3,6676 lei media pentru anul 2008), reprezintă suma de 3.583 euro.
Ori, făptuitorul trebuia să plătească pentru această perioadă suma de 6.900 euro.
În atare situaţie, plăţile făcute de făptuitor în lunile octombrie şi noiembrie 2008 nu reprezintă plăţi valabile pentru lunile respective, ci plăţi pentru lunile mai vechi şi, ca atare, se constată că făptuitorul nu şi-a îndeplinit valabil obligaţiile ce-i reveneau pentru aceste două luni.
În acest caz, constatându-se că făptuitorul nu şi-a îndeplinit valabil obligaţiile ce-i reveneau pentru lunile octombrie şi noiembrie 2008, se impunea a se administra probe pentru a se stabili dacă făptuitorul nu s-a achitat de obligaţia de întreţinere cu bună sau cu rea credinţă, ceea ce însă nu s-a administrat în cauză.
Cele afirmate de organele de cercetare penală, cum că făptuitorul nu este de rea credinţă întrucât din declaraţia numitului G.G. rezultă că făptuitorul în anul 2006 i-a trimis acestuia suma de 2000 Euro pentru minoră, nu pot fi reţinute deoarece numitul G.G. precizează că această sumă de 2000 euro a fost primită cu ocazia sărbătorilor de Paşte din anul 2006, ori în anul 2006 Paştele a fost sărbătorit la data de 23 aprilie, deci înainte de data de la care a fost obligat făptuitorul la pensie (29.05.2006). De altfel, în cursul judecării cauzei, în care s-a pronunţat de către Curtea de Apel Craiova decizia nr. 134/21.05.2008, făptuitorul a arătat că i-a trimis de mai multe ori bani numitului G.G., iar instanţa, în considerentele deciziei, a arătat că „Faptul că recurentul a trimis anumite sume de bani în ţară, în perioada despărţirii în fapt, când minora s-ar fi aflat în grija altor persoane, nu are relevanţă juridică cu privire la modificarea datei de la care s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de a contribui la întreţinerea minorului, deoarece pensia de întreţinere nu a fost solicitată pe această perioadă, ci de la data formulării cererii reconvenţionale când fetiţa se afla în întreţinerea mamei pârâte. Este adevărat că în faza de apel s-au depus anumite înscrisuri din care rezultă că recurentul a trimis în ţară şi după data formulării cererii reconvenţionale anumite sume de bani, însă acestea sunt mai mici decât pensia de întreţinere lunară pe care era îndreptăţită să o primească minora şi erau ridicate de o altă persoană şi nu de către intimata pârâtă, neexistând o dovadă certă privind însuşirea acestor sume de către intimată”.
Ca urmare a tuturor celor arătate mai sus, constatând că în cauză nu s-au administrat suficiente probe pentru a se stabili cu certitudine dacă făptuitorul nu s-a achitat de obligaţia de întreţinere cu bună sau cu rea credinţă, instanţa a admis recursul, a casat în totalitate sentinţa penală şi a admis plângerea formulată de petentă.
În urma admiterii plângerii, instanţa, în baza art. 2781alin. 8 lit. b C.p.p., a desfiinţat rezoluţia nr. 469/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova şi a trimis cauza la acelaşi parchet în vederea începerii urmăririi penale.
Cu ocazia cercetărilor ce se vor efectua, procurorul va administra orice probe pe care le va considera necesare pentru a stabili cu exactitate dacă făptuitorul nu s-a achitat de obligaţia de întreţinere cu bună sau cu rea credinţă.
