Art.214 – Cod fiscal
Art.90 – Tratat de instituire a C.E (actualmente art.110 din TUE)
Art.1 , art.2 – Legea nr.554/2004
Art.3, art.4, art.9, art.14 – OUG nr.50/2008 pt. instituirea taxei de poluare pt.autovehicule
La 15.09.2010, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.11651/118/2010, reclamanta SC E.I SRL a formulat actiune în fiscal în contradictoriu cu DGFP Constanta si AFP Eforie, pentru obligarea pârâtelor la plata sumei de 11.280 lei si dobânzii legale, anularea Deciziei 49.191/13.07.2010 si Decizia nr. 90/23.08.2010, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea demersului judiciar, reclamanta a arătat că, a achitat suma de 11.280 lei, stabilită prin Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 49191/2010 emisă de AFP oras Eforie la 13.07.2010 , decizie pe care a contestat-o în căile administrative, dar contestatia i-a fost respinsă prin Decizia nr. 90/2010 a DGFP Constanta.
Reclamanta a considerat solutia nelegală „ întrucât în conformitate cu dispozitiile legii contemporane nu datorează taxa de poluare” întrucât autoturismul pe care l-a achizitionat se încadrează în categoria autovehiculelor Euro 4.
Solicită reclamanta ca prin hotărârea ce va pronunta, instanta să anuleze actele administrativ fiscale si să oblige pârâta AFP Eforie la restituirea taxei prelevate ilegal, cu dobânzile legale aferente de la data plătii – 12.10.2009 si până la efectiva restituire.
Pârâta D.G.F.P Constanta si-a exprimat pozitia procesuală prin întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a contestatiei formulate de reclamantă .
Se arată că, reclamanta a depus la AFP Eforie cererea nr.49191/2010 prin care a solicitat, în conformitate cu prevederile legale în materie, calcularea taxei pe poluare pentru înmatricularea unui autoturism marca DAF categoria N3, an fabricatie 1998, iar prin decizia de calcul emisă de organul fiscal s-a procedat corect la calculul taxei.
Sustine pârâta că a fost corect prelevată taxa pe poluare.
Pârâta AFP Eforie nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri sau probe în apărare.
În cauză s-a invocat exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a DGFP Constanta.
Prin Sentinta civilă nr. 1519/25.XI.2010, Tribunalul Constanta a respins exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a DGFP Constanta.
A fost admisă actiunea formulată de reclamant SC E.I SRL în contradictoriu cu pârâtii DGFP CONSTANTA si AFP EFORIE si s-a dispus anularea Deciziei nr.90/2010 emisă de DGFP Constanta si a Deciziei nr. 49191/13.07.2010 emisă de AFP Eforie.
A fost obligată pârâta AFP Eforie la plata sumei de 11.280 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare si la plata dobânzii legale de la 13.07.2010 până la restituirea efectivă.
Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 539,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta în acest sens prima instantă a retinut următoarele:
La data de 13 iulie 2010, reclamanta a achitat la Trezoreria oras Eforie , suma de 1128 lei reprezentând „taxă pe poluare” cu chitanta seria TS 3A nr.4451105 .
Taxa specială, calculată prin decizia nr.49191/2010 a AFP Eforie, a fost achitată în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autoturismului marca DAF , categoria N3 , an fabricatie 1998. .
Ulterior achitării, reclamanta solicită AFP Eforie, prin cerere, restituirea taxei pe poluare.
AFP Eforie nu răspunde cererii reclamantei – de restituire a taxei pe poluare, pe care o califică ca fiind o contestatie împotriva Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule si o înaintează spre competentă solutionare Biroului Solutionare Contestatii din cadrul D.G.F.P Constanta.
Prin Decizia nr. 90/2010 este respinsă contestatia „ formulată de către reclamantă privind restituirea taxei pe poluare în cuantum de 11.280lei, stabilită prin Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule ”.
Având în vedere că decizia 90/2010 este emisă de DGFP Constanta instanta a respins exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a DGFP Constanta ca nefondată.
Pe fondul cauzei se retine că:
În raport de refuzul de restituire exprimat de pârâte, reclamanta investeste instanta de contencios administrativ, solicitând obligarea pârâtei AFP Eforie la restituirea taxei prelevate ilegal, consecintă a anulării deciziilor emise de autoritătile fiscale.
Cererea apare ca întemeiată.
Potrivit art.1 alin.(1) din Legea nr.554/2004 „ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Demersul prealabil administrativ initiat de reclamantă prin cererea adresată AFP Eforie a avut ca obiect solicitarea de restituire a taxei pe poluare, prelevată în temeiul OUG.50/2008, iar nu contestarea elementelor de calcul ale taxei.
Analiza cererii reclamantei se impune a fi efectuată chiar dacă aceasta nu a indicat temeiul de drept, căci cererea este motivată în fapt si îngăduie instantei să dea calificarea legală.
Într-adevăr, taxa pe poluare achitată de reclamantă nu este conformă „ cu dispozitiile legii contemporane”, fiind consacrată în legislatia internă cu nesocotirea reglementărilor comunitare.
Prin art.11 alin.(1) si (2) din Constitutia României, revizuită în 2003 se dispune că „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai si cu bună credintă obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Potrivit disp.art.148 alin.(2) din Constitutia României, legislatia comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin.(4) al aceluiasi articol – jurisdictiile interne trebuie să garanteze îndeplinirea acestor exigente.
Instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG.50/2008 cu modificările si completările ulterioare si clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, reprezentând – în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilită prin art.214 alin.(1)-(3) din codul fiscal, diferenta fiind reprezentată de denumirea, modificată din taxă înmatriculare în taxă de mediu/poluare, situatie care este incompatibilă cu prevederile art.90 din TCE (actualmente art.110 din TUE).
Această concluzie se desprinde cu evidentă din interpretarea teleologică a actul normativ. În expunerea de motive care însoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008, este mentionat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecintă ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achizitionate datorită pretului foarte mic. Asadar, s-a urmărit ca taxa de poluare, al cărui scop este, în principiu corect –„poluatorul plăteste”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Art.90 paragraf I din Tratatul de instituire a Comunitătii Europene (actualmente art.110 din TUE) prevede că „ Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor nationale similare”.
Scopul general al art.90 este acela de a asigura libera circulatie a mărfurilor. Această dispozitie comunitară se referă la impozitele si taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparatie cu produsele interne.
Este nelegală prelevarea taxei în temeiul OUG.50/2008, act normativ care nu respectă exigentele de compatibilitate cu art.90 din TCE, câtă vreme pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Emiterea unui act administrativ – în spetă actele administrativ fiscale contestate în fata instantei de contencios, emise după ce a fost calificată cererea reclamantei de restituire a taxei ca o contestatie împotriva deciziei de calcul – cu încălcarea legii reprezintă un abuz de drept, adică un exces de putere, în acceptiunea art.2 lit.”n” din Legea nr.554/2004.
Excesul de putere se configurează, după cum a statuat doctrina de specialitate, atunci când legea permite administratiei să adopte o solutie din mai multe posibile, dreptul de apreciere trebuind să fie însă o dimensiune a legalitătii.
Încălcarea legii si, implicit, excesul de putere survin nu doar în situatia în care este nesocotită o normă internă, ci si în ipoteza în care se încalcă o dispozitie comunitară.
Aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderării României la Uniunea Europeană, aplicarea prioritară a dreptului comunitar nu este opozabilă numai autoritătilor judecătoresti ci si Guvernului însusi si organelor componente ale acestuia, cum sunt bunăoară autoritătile administrativ fiscale.
Instanta apreciază că sunt nelegale actele emise de autoritătile administrativ fiscale, respectiv Decizia nr.90 emisă de D.G.F.P Constanta la 28.08.2010 si Decizia nr. 49191 emisă de AFP Eforie la 13.07.2010.
Linia jurisprudentială a instantelor de contencios administrativ este conturată în sensul că OUG 50/2008 este contrară art.90/2008, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, în spetă Germania. Or, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală natională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c.Amministrazione delle finanze dello Stato).
Împotriva acestei sentinte a formulat, în termen legal, recurs pârâta DGFP Bucuresti, criticând-o sub următoarele aspecte:
În vederea sustinerii cererii sale reclamanta a considerat că actul normativ prin care a fost instituită taxa de poluare, respectiv OUG nr.50/2008 este în deplină discordantă cu normele comunitare si anume art.25 si art.110 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene, în sensul că instituie un regim discriminatoriu în ceea ce priveste un produs provenit dintr-un stat membri al Uniunii Europene:
„Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor nationale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de productie”.
Astfel, potrivit dispozitiilor enuntate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor tări membre ale Comunitătii unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor nationale similare.
Învederează instantei că Guvernul este cel abilitat din punct de vedere constitutional ca, prin mijloacele pe care le are la îndemână, să garanteze îndeplinirea obligatiilor României fată de Uniunea Europeană, ceea ce s-a si realizat în domeniul care constituie obiectul prezentei cauze.
Astfel, în Infograma nr.5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanta Permanentă a României de lângă U.E. Bruxelles, se arată că Expertul DG TAXUD A mentionat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa de poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei în data de 25.06.2008, forma care de altfel a si fost aprobată de Guvernul României, sunt conforme cu criteriile europene.
De altfel, Curtea de Justitie a Uniunii Europene, în cauza TATU c- 402/09 având ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 de Tribunalului Sibiu se arată că:
„Potrivit juridsprudentei constante, articolul 90 CE trebuie interpretat extensiv ca si interdictia prevăzută la acest articol se aplică ipotezele în care o taxă este de natură să defavorizeze produsele provenind din alte state membre fată de produsele nationale similare. O astfel de situatie există atunci când impozitul aplicat produsului provenind din alt stat membru si cel aplicat produsului national similar sunt calculate diferit si după metode diferite, care conduc, fie chiar si în cazurile limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului importat. Din jurisprudentă ar rezulta, în cele din urmă, că autoturismele de ocazie importate si cele achizitionate pe teritoriul national constituie produse similare si că trebuie să se asigure că taxa impusă autoturismelor de ocazie importate nu depăseste cuantumul taxei reziduale continute în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate pe teritoriul national”.
Totodată, se concluzionează că:
„ Împrejurarea ca această taxă nu este percepută decât pentru autoturismele înmatriculate după 1 iulie 2008 si nu se aplică celor înmatriculate anterior acestei date este compatibilă cu articolul 90 CE, întrucât orice legiuitor este în mod inevitabil obligat să fixeze data aplicării unei norme juridice începând cu un anumit moment în timp, fără ca aceasta să creeze o discriminare între situatiile juridice constituite anterior si cele posterioare intrării în vigoare a normei respective. Aceasta subliniază, pe de o parte, că taxa în cauză este datorată la prima înmatriculare în România a tuturor autovehiculelor, indiferent dacă acestea sunt noi sau de ocazie sau dacă au fost produse în România sau în alte state membre si ca, în plus, taxa mentionată este calculată pe baza unor criterii obiective precum norma de poluare si capacitatea cilindrică autovehiculelor. Aceasta aminteste , în plus, ca OUG nr. 50/2008prevede reducerea cuantumului taxei de poluare în functie de deprecierea vehiculului. Având în vedere toate aceste elemente, Comisia consideră că reglementarea natională (…) nu este contrară articolului 90 CE”.
Fată de cele arătate în Hotărârea preliminară C-402/09 Tatu a Curtii de Justitie a Uniunii Europene rezultă că taxa de poluare se percepe atât pentru autovehiculele noi cât si pentru cele second – hand la înmatricularea pentru prima dat în România si indiferent de provenientă – de pe piata internă, din teritoriul comunitar sau din import. Ceea ce diferă este nivelul taxei având în vedere aceasta se determină în functie de norma de poluare, nivelul emisiilor O2 si vechimea autoturismului.
De asemenea, Comisia pentru Petitii din cadrul Parlamentului European, prin răspunsul la petitia nr. 1717/2008 adresată de I.G a constatat faptul că, prevederile OUG 50/2008 , astfel cum a fost modificată si completată prin OUG nr. 117/2009, sunt conforme cu dreptul comunitar.
Comisia de Petitii din cadrul Parlamentului European concluzionează: „ În prezent, normele României în materie de taxă de poluare pentru autovehicule par să fie conforme dreptului Uniunii Europene”.
Dacă, din celei prezentate, instanta de judecată consideră că ar exista o „încălcare” a prevederilor art.110 din TFUE, învederează instantei că singura modalitate de analiză privind conformitatea unei dispozitii de drept national cu textul Tratatului de instituire a Comunitătilor Europene este reprezentată numai de formularea de întrebări preliminare în sensul art.234 din Tratatul CE la Curtea de Justitie a Comunitătilor Europene. Simpla afirmatie că se încalcă prevederile comunitare în materie nu poate fi retinută de instanta de judecată care, în virtutea rolului activ, trebuie să depună toate diligentele prevăzute în sarcina sa, astfel încât sentinta pe care o va pronunta să fie justă si legală.
În opinia recurentei, coroborat cu aspectele invocate, consideră că perceperea taxei prevăzută de O.U.G. nr.50/2008 este compatibilă cu art.110 din TFUE. Practic, principalele institutii ale Uniunii Europene nu considera că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr.50/2008 este nelegală, că ar încălca tratatele comunitare sau că nu ar trebui plătită.
Rezultă din cele arătate că în mod legal Administratia Finantelor Publice Eforie a emis decizia nr.49.191/13.07.2010 pentru suma de 11.280 lei în baza dispozitiilor art.5 si 6 din O.U.G. nr.50/2008.
În ceea ce priveste obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată consideră că DGFP Constanta nu poate fi obligată la plata acestora pentru că actul contestat a fost emis în conformitate cu legislatia în vigoare, neputând fi acuzată de rea-credintă, obligând reclamanta să atace actul prin care se consideră vătămat într-un drept al său sau în instantă, astfel încât să pretindă cheltuieli ocazionate de angajarea unei persoane de specialitate în vederea reprezentării intereselor în fata completului de judecată.
Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor art. 3041 c. proc. civ., retine caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse în probatiune, Curtea retine ca autoutilitara în cauză este din categoria N3 si are norma de poluare Euro2.
Autovehiculul a fost fabricat în anul 1998, înmatriculat pentru prima data în spatiul comunitar la data de 22.10.1998, cumpărat de intimata reclamantă în anul 2010, care s-a prezentat în luna iulie 2010 la autoritătile române în vederea înmatriculării autoturismului pentru prima data în România.
Pentru achitarea taxei de poluare a fost emisă decizia de calcul a acestei taxe de către Administratia Finantelor Publice a Orasului Eforie.
Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărtii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei nr.211/2003 (art.3). Autovehiculul reclamantei nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art.3 alin 2 si art.9 alin.1). Obligatia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4 lit a), fără ca textul sa facă distinctia nici intre autovehiculele produse în România si cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi si cele second -hand. Deoarece OUG nr.50 a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art.14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu si pentru cele aflate deja în circulatie, înmatriculate în tara. Taxa se calculează de autoritatea fiscala competentă (art.5 alin 1).
În expunerea de motive care însoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputatilor, este mentionat în mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinta ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achizitionate datorită pretului foarte mic. Asadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect – „poluatorul plăteste” – , să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Conform jurisprudentei Curtii de Justitie Europene (Comisia c. Grecia, cauza C-375/95; Haahr Petroleum, cauza C-90/94), dispozitiile fiscale nationale nu pot fi considerate compatibile cu dreptul comunitar decât în măsura în care exclud orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele nationale similare si sunt în mod evident nediscriminatorii. Această situatie nu poate fi retinută în spetă întrucât doar produsele importate sunt taxate, desi taxa se intitulează „de poluare” si ar trebui să vizeze toate autoturismele care poluează. În aceste conditii, făcând aplicarea mutatis mutandis a hotărârii pronuntate recent de Curtea de Justitie Europeană în afacerea Comisia c. Austria, cauza C-524/07 (discriminarea autoturismelor importate, prin impunerea unor conditii de înmatriculare mult mai stricte decât pentru autoturismele deja înmatriculate în Austria), Tribunalul a apreciat că dispozitiile O.U.G. nr. 50/2008 contravin dreptului comunitar.
Instanta constata că, într – adevăr, în cauza sunt aplicabile în mod direct dispozitiile din dreptul comunitar, care au prioritate fată de dreptul national.
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constitutie, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fată de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originare ale Comunitătii, dinainte de aderare.
Dispozitiile art.25, art.28 si art.90 din Tratatul CE, urmăresc eliminarea taxelor vamale, a taxelor cu efect echivalent, a restrictiilor cantitative si a măsurilor fiscale interne care ar împieta în vreun fel asupra liberei circulatii a mărfurilor.
Dispozitiile art.90 din Tratatul CE urmăresc garantarea neutralitătii depline a impozitelor interne cu privire la concurenta dintre produsele interne si produsele importate.
Taxa de poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, orientând astfel fiscal cumpărătorii fie spre autoturisme second – hand deja înmatriculate în România, fie spre autoturisme noi produse în România.
Curtea de Justitie a Comunitătii Europene a statuat prin Decizia Costa/Enel (1964), că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea sa duca la anularea lui, data fiind natura sa originală si specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitara si fără ca baza legala a Comunitătii însăsi sa fie pusa la îndoiala. Mai mult, aceeasi decizie a definit relatia dintre dreptul comunitar si dreptul national al statelor membre arătând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar si în fata dreptului national ulterior – or, în spetă, taxa pe poluare a fost introdusa în legislatia interna de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit ca judecătorul national este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, daca acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau astepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constitutionale.
Analizând dispozitiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs în tara sau în alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data în România.
Reglementata în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second -hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientati din punct de vedere fiscal să achizitioneze autovehicule second – hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr.50/2008 este contrara art.90 din Tratatul de Instituire a Comunitătii Europene, întrucât este destinata să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală natională diminuează sau este susceptibila să diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în speta, taxa menita să descurajeze importul de banane în Italia).
Prin urmare, Curtea retine că taxa de poluare are un caracter nelegal, fiind în vădită contradictie cu prevederile Tratatului C.E., cu jurisprudenta constantă a CJCE si cu dispozitiile Constitutiei României, astfel că instanta de fond a pronuntat o solutie legală si temeinică în sensul restituirii taxei de poluare percepută nelegal de la reclamanta intimată, fapt pentru care, în conformitate cu dispozitiile art.312 c. proc. civ., va respinge recursul declarat de DGFP Constanta ca nefondat.
