Conform dispoziţiilor art. 61 (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, “Hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv
pot fi atacate cu opoziţie de către creditorii sociali şi de către alte persoane prejudiciate prin aceste hotărâri”.
în speţă, oponenţii nu au calitate procesuală activă, nefiind creditori asociaţi în condiţiile art. 61-62 din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel încât să aibă deschisă calea opoziţiei.
Reclamanţii oponenţi, în calitate de acţionari aveau posibilitatea formulării acţiunii în anulare, în condiţiile dispoziţiilor art. 131 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, împotriva hotărârii adunării generale a acţionarilor.
Prin sentinţa nr. 3167/1.05.2000, pronunţată în dosarul nr. 2675/2000, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi în consecinţă a respins opoziţia ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarea situaţie în fapt şi de drept:
La data de 24.03.2000, S.M. şi S.F.L. au formulat opoziţie împotriva înregistrării la Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti a proiectului de dizolvare a S.C. “M.” – S.A., opoziţie înaintată tribunalului la 29.03.2000.
în motivarea opoziţiei s-a susţinut că oponenţii, în calitatea lor de acţionari ai S.C. “M.” – S.A., sunt prejudiciaţi prin înregistrarea proiectului de divizare, care s-a întocmit în favoarea unui singur acţionar şi anume S.C. “M.T.”- S.R.L.
Intimata, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, cu motivarea că S.M. şi S.F.L. nu au făcut dovada în condiţiile art. 238 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, că sunt creditorii sociali ai S.C. “M.”-S.A., neavând creanţa anterioară publicării proiectului de divizare.
Tot prin întâmpinare s-a sustinut că dividendele care se cuvin celor doi oponenţi sunt în sumă de 8.673.925 lei şi nu 100.000.000 lei, iar dreptul la plata acestei sume fiind născut la 31.03.2000, când A.G.A. a aprobat bilanţul şi repartizarea profitului aferent anului 1999.
Faţă de actele depuse de părţi, tribunalul a reţinut că oponenţii nu au calitate procesuală activă, nefiind creditori asociaţi în condiţiile art. 61-62 din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel încât să aibă deschisă calea opoziţiei, aceştia având deschisă numai acţiunea în anulare, în condiţiile art. 131 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, împotriva hotărârii A.G.A., deoarece au calitatea de acţionari.
în termen legal, potrivit art. 301 şi 303 C. pr. civ. au declarat recurs împotriva sentinţei S.M. şi S.L.F.
în motivarea recursului se arată că sentinţa este netemeinică şi nelegală, deoarece:
1. Opoziţia, ca mod de sesizare, este reglementată de art. 61-62 din Legea nr. 31/1990, iar acţiunea în anulare este reglementată de art. 131 din aceeaşi lege.
Se susţine de către recurentă că cele două mijloace juridice arătate au temeiuri juridice diferite şi nu se poate aprecia că legiuitorul, prin instituirea acţiunii în anulare pentru acţionari, a dorit înlăturarea posibilităţii acţionarilor de a formula opoziţie.
Astfel, acţionarii care au şi calitatea de creditori sociali, pe lângă cea de acţionar, au deschisă şi calea opoziţiei împotriva hotărârii adunării generale a acţionarilor.
2. Se susţine în motivele 2 şi 3 de recurs că au formulat opoziţie în temeiul art. 238 din Legea nr. 31/1990 şi în mod greşit s-a reţinut că nu au calitate procesuală activă, deşi au dovedit că sunt creditori sociali.
3. în motivele 4, 5, 6 şi 7 din cererea de recurs se arată că, în mod greşit, tribunalul a apreciat că dreptul la dividende s-a născut la 31.03.2000, după aprobarea bilanţului, deoarece, după aprobarea bilanţului, creanţa s-a dovedit certă, lichidă şi exigibilă, iar dreptul la dividende s-a născut la data de referinţă, care este anterioară publicării proiectului de divizare, iar recurenţii au calitate de creditori sociali.
Se mai invocă reaua-credinţă a intimaţilor, care au plătit cu întârziere dividendele.
Analizând global toate cele opt motive invocate de recurenţi, Curtea reţine că recursul este nefondat.
Recurenţii, în motivele de recurs, aşa cum le-au dezvoltat, vizează două aspecte şi anume: că în mod corect au formulat opoziţie, fiind creditori sociali şi în al doilea rând că, chiar dacă sunt şi acţionari, legea nu le limitează dreptul de a formula opoziţie, chiar dacă se prevede în lege că acţionarii au la îndemână numai acţiunea în anulare.
Din actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine că recurenţii nu au dublă calitate, respectiv de acţionari şi creditori sociali, ci numai de acţionari.
Astfel, recurenţii, potrivit actului constitutiv al societăţii, sunt acţionari, iar articolul 131 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, prevede că hotărârile adunării generale pot fi atacate în justiţie în 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial, ceea ce recurenţii nu au făcut. Ei au formulat opoziţie în mod greşit, pentru că nu sunt nici persoane prejudiciate, nici creditori sociali.
Curtea constată, de asemenea, că în mod corect a reţinut tribunalul că plata dividendelor se face după aprobarea bilanţului; aceasta s-a aprobat la 31.03.2000, iar la data la care a fost publicat proiectul de divizare-25.02.2000, dividendele nu erau stabilite.
Dispoziţiile Legii nr. 31/1990 sunt imperative în ceea ce priveşte opoziţia (art. 61 -62) şi acţiunea în anulare (art. 131), iar opoziţia se face de către asociaţi, cum este cazul recurenţilor, numai în situaţiile enumerate de art. 257 din Legea nr. 31/1990, republicată, care vizează bilanţul contabil după lichidare şi repartizarea activului între asociaţi şi nu vizează prezenta speţă.
Având în vedere considerentele arătate, neexistând nici un motiv din cele prevăzute de art. 304 C. pr. civ. şi nici motive de ordine publică, prevăzute de art. 306 (2) C. pr. civ., Curtea a respins recursul, ca nefondat. (Judecator Minodora Condoiu)
(Secţia comercială, decizia nr. 584/2000)