Prin sentinţa civilă nr. 522/E din 7 octombrie 2005, Tribunalul Iaşi a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul L.E. în contradictoriu cu pârâtul Z.M., secretar al Municipiului Paşcani, pe care l-a obligat să comunice reclamantului, pe cheltuiala acestuia, copii după: hotărârea nr. 7/1.03.1996 Consiliului Local al Municipiului Paşcani, hotărârea nr. 29 /10.2004 prin care s-a aprobat raportul de evaluare a terenului în suprafaţă de 5732,7 m2 situat în str. Morilor nr. 8 şi a caietului de sarcini, hotărârea Consiliului Local al Municipiului Paşcani nr. 81/30.09.2004, hotărârea din 23.12.2004 a Consiliului Local Paşcani prin care s-a probat vânzarea la licitaţie publică a terenului în suprafaţă de 5732,7 m2 situat în str. Morilor nr. 8 şi caietul de sarcini privind condiţiile vânzării la licitaţie aferent hotărârii menţionate, respingând cererea reclamantului privind acordarea de daune morale.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 7 din Legea nr. 544/2001, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitările de informaţii de interes public şi că, deşi pârâtul susţine că prin adresa nr. 2019/11.02.2005 l-ar fi invitat pe reclamant pentru a-şi ridica copiile xerox după actele solicitate, el nu face dovada comunicării efective acestei înştiinţări, neexistând confirmarea de primire, ca în cazul adresei nr. 19492/10.01.2005.
Apreciind că reclamantul nu se află în posesia nici unuia din actele solicitate, instanţa a dispus obligarea pârâtului de a proceda la comunicarea documentelor, pe cheltuiala petentului, astfel cum prevede art. 9 din Legea nr. 554/2001, respectiv cererea de acordare de daune morale pe motiv că obligaţia de comunicare revine doar instituţiilor şi autorităţilor publice şi că reclamantul nu şi-a dovedit în nici un fel cererea, simpla nerespectare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 544/2001 neconducând în mod automat la acordarea de daune morale.
Recursul petentului Z.M. în calitatea sa de secretar al Consiliului Local al Municipiului Paşcani a fost admis, cu modificarea în parte a sentinţei nr. 522/E/2005 a Tribunalului Iaşi, în fond respinsă cererea reclamantului L.E. privind eliberarea copiilor de pe actele administrative solicitate, cu menţinerea soluţiei de respingere a cererii reclamantei de obligare a petentului la plata de daune, reţinând următoarele:
Z.M. a fost chemat în judecată în calitatea sa de secretar al Municipiului Paşcani, pe motiv că nu a dat curs cererilor înregistrate sub nr. 1/06.01.2005 şi sub nr. 7/06.09.2004, adresate Consiliului Local Paşcani, prin care solicita eliberarea de copii după înscrisuri conţinând informaţii de interes public, respectiv după hotărâri adoptate de Consiliul Local Paşcani şi după documente ce au stat la baza lor.
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001 din 12.10.2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.
Raportat la statutul juridic al pârâtului, la obiectul acţiunii şi la dispoziţiile legale ce reglementează liberul acces la informaţiile de interes public, curtea a constatat că în cauza de faţă pârâtul nu avea obligaţia legală de a comunica reclamantului nici unul din înscrisurile solicitate.
Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 85 (1) lit. h şi j din Legea nr. 215/2001, secretarul unităţii administrativ teritoriale are atribuţia de a comunica persoanelor interesate actele emise de Consiliul Local sau de primar şi de a elibera extrase sau copii de pe orice act din arhiva Consiliului Local şi că, tocmai în considerarea acestor prevederi legale, Curtea de Apel, prin decizia nr. 134/C.A. din 11 iulie 2005 a reţinut că, în principiu, acesta poate fi chemat în judecată pentru a răspunde de modul în care şi-a dus la îndeplinire atribuţiile stabilite prin lege.
Dar, între posibilitatea de a chema în judecată şi faptul de a obliga pe secretar să elibereze copii de pe acte determinate, aflate în arhiva Consiliului Local, există diferenţe esenţiale ce ţin de materialitatea obligaţiei, cât şi de procedura în care persoana interesată are posibilitate de a-şi exercita dreptul recunoscut prin lege.
Reclamantul nu pretinde că cele şapte înscrisuri solicitate se referă la persoana sau interesele sale, ci doar că i s-a obstaculat, prin necomunicare, exerciţiul dreptului la liberul acces la informaţii de interes public, recunoscut prin Legea nr. 544/2001.
Ori, pentru exercitarea dreptului consacrat prin Legea nr. 544/2001, legiuitorul a instituit o procedură şi responsabilităţi diferite de cele stabilite prin O.G. nr. 27/2002 pentru reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor şi respectiv prin O.G. nr. 33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor şi adeverinţelor de către autorităţile publice centrale şi locale.
Astfel, conform art. 7 din Legea nr. 544/2001, obligaţia de a răspunde în scris la solicitarea informaţiilor de interes public revine autorităţilor şi instituţiilor publice, care, potrivit art. 4 din acelaşi act normativ, trebuie să organizeze compartimente specializate de informare şi relaţii publice sau să desemneze persoane cu atribuţii în acest domeniu.
În cauză nu s-a dovedit că Z.M. a fost desemnat, în condiţiile de reglementare evocate, să asigure, personal şi nemijlocit, activitatea de informare şi relaţii publice la nivelul Municipiului Paşcani, sfera atribuţiilor prevăzute potrivit Legii nr. 544/2001 fiind diferită de cea stabilită prin Legea nr. 215/2001.
În sarcina pârâtului s-ar fi putut reţine cel mult faptul neaducerii la îndeplinire a dispoziţiilor cuprinse în sentinţa civilă nr. 821/E din 27 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. 7156/2004 prin care Consiliul Local Paşcani a fost obligat să comunice lui L.E. copii extras după Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Local Paşcani şi după procesul-verbal încheiat în şedinţa acestei autorităţi din data de 07.07.2004 pentru că, într-un atare caz, obligaţia îşi avea suportul în prevederile art. 85 (1) lit. e din Legea nr. 215/2001.
Cum, prin acţiunea de faţă se solicită alte înscrisuri decât cele menţionate în dispozitivul sentinţei civile nr. 821/E din 27.10.2004 a Tribunalului Iaşi, Z.M. nu poate fi făcut răspunzător de faptul necomunicării de copii după cele şapte înscrisuri enumerate în petitul cererii introductive în instanţă, întrucât acestea exced sfera atribuţiilor stabilite prin Legea nr. 215/2001, organizarea şi asigurarea activităţii de informare şi relaţii publice nefiind atribuţia nemijlocită a secretarului unităţii administrativ-teritoriale, care este în cazul dedus judecăţii Municipiului Paşcani.
Mai mult decât atât, funcţionarul public, categorie din care face parte şi secretarul municipiului, nu poate fi chemat în judecată, în faţa instanţei de administrativ, decât în condiţiile art. 16 din Legea nr. 554/2004, răspunderea funcţionarului public trebuind cercetată în raport cu răspunderea autorităţii administrative, cu atât mai mult cu cât solicitarea a fost adresată exclusiv Consiliului Local al Municipiului Paşcani, subiect de drept administrativ distinct de funcţia şi persoana secretarului municipiului.
(Decizia nr. 47/C.A./ din 03.03. 2006)
