Litigiu de având ca obiect actiune în obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale. Netemeinicia unor astfel de pretentii decurgând din neprestarea muncii pe întreaga perioada de timp pentru care se solicita achitarea unor astfel de drepturi. Recurs admis.- Codul Muncii, art. 154 alin. 1
Potrivit dispozitiilor art.154 alin.1 din Codul muncii salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat, în baza contractului individual de munca, în acest sens fiind si dispozitiile art.75 alin.1 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura industrie textila pe anii 2007-2010, care prevad faptul ca pentru munca prestata în conditiile prevazute de contractul individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani convenit la încheierea contractului de munca.
Potrivit dispozitiilor art.154 alin.1 din Codul muncii salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat, în baza contractului individual de munca, în acest sens fiind si dispozitiile art.75 alin.1 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura industrie textila pe anii 2007-2010, care prevad faptul ca pentru munca prestata în conditiile prevazute de contractul individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani convenit la încheierea contractului de munca.
Contrar sustinerilor recurentei care, din întreaga perioada solicitata de catre reclamanti recunoaste ca pretentiile salariale ce puteau fi acordate se refera cel mult la o jumatate de luna din luna mai 2009, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, (sens în care se aminteste procesul-verbal întocmit de Inspectoratul Teritorial de Munca Teleorman, sub nr.6516 15.06.20096), rezulta ca reclamantii au prestat munca în folosul recurentei pâna la data de 10.06.2009, când s-a declansat greva generala.
Sustinerea recurentei privind desfasurarea unei activitati reduse de catre salariatii, în lunile aprilie si mai 2009, este infirmata de procesul-verbal mai sus indicat din care rezulta ca salariatii au fost obligati sa presteze munca peste programul normal de lucru cât si în zilele de repaos saptamânal si sarbatori legale fara sa li se plateasca acestora ore suplimentare.
Sustinerea recurentei privind desfasurarea unei activitati reduse de catre salariatii, în lunile aprilie si mai 2009, este infirmata de procesul-verbal mai sus indicat din care rezulta ca salariatii au fost obligati sa presteze munca peste programul normal de lucru cât si în zilele de repaos saptamânal si sarbatori legale fara sa li se plateasca acestora ore suplimentare.
De altfel, potrivit art.43 alin.1 din Contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2007-2010, angajatorului îi revenea obligatia asigurarii conditiilor necesare realizarii de catre fiecare salariat a sarcinilor ce-i revin în cadrul programului zilnic de munca stabilit.
De altfel, potrivit art.43 alin.1 din Contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2007-2010, angajatorului îi revenea obligatia asigurarii conditiilor necesare realizarii de catre fiecare salariat a sarcinilor ce-i revin în cadrul programului zilnic de munca stabilit.
Prin sentinta civila nr.1424 10.07.2009, pronuntata de Tribunalul Teleorman, s-a constatat ilegalitatea grevei declarate dispunându-se încetarea acesteia, iar în considerentele acestei sentinte se retine faptul ca pâna la momentul pronuntarii respectivei sentinte greva generala nu a încetat.
Prin sentinta civila nr.1424 10.07.2009, pronuntata de Tribunalul Teleorman, s-a constatat ilegalitatea grevei declarate dispunându-se încetarea acesteia, iar în considerentele acestei sentinte se retine faptul ca pâna la momentul pronuntarii respectivei sentinte greva generala nu a încetat.
Asa fiind, criticile recurentei vizând acordarea în mod gresit a drepturilor salariale pe lunile aprilie-iunie 2009, sunt fondate, în parte, urmând a se respinge, ca neîntemeiat capatul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale aferente perioadei 10.06.2009-30.06.2009, deoarece astfel cum s-a aratat mai sus, ulterior datei de 10.06.2009 salariatii, în urma declararii grevei generale nu au mai lucrat cel putin pâna la data de 10.07.2009, când a fost pronuntata sentinta nr.1424 de catre Tribunalul Teleorman, prin care s-a constatat ilegalitatea grevei.CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. 1873 R DIN 23 APRILIE 2010
Prin sentinta civila nr.1818 din data de 11.11.2009, pronuntata de Tribunalul Teleorman – Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Administrativ si Fiscal, a fost admisa, în parte, actiunea civila formulata de reclamantul Sindicatul “P”, în numele si pentru membrii sai de sindicat nominalizati în tabelul anexa actiunii, în contradictoriu cu pârâtii SC A.T. SRL si SC E SRL, asa cum a fost precizata si modificata la data de 15.07.2009 si, pe cale de consecinta, au fost obligate pârâtele la plata catre fiecare reclamant în parte a drepturilor salariale cuvenite si neachitate aferente lunilor aprilie, mai si iunie 2009, constând în plata salariului minim pe economie garantat, sume ce vor fi actualizate cu indicii de inflatie la data platii efective, au fost obligati pârâtii la plata catre fiecare reclamant în parte a contravalorii celor 36 tichete de masa cuvenite pe lunile aprilie, mai iunie 2009, sume ce urmeaza a fi reactualizate pe baza indicilor de inflatie la data platii efective si au fost respinse, ca nefondate capetele de cerere privind obligarea pârâtelor la plata impozitelor si contributiilor datorate la bugetul consolidat al statului, CAS, Fond de Sanatate, somaj, pentru fiecare reclamant în parte precum si cel privind obligarea celor doua pârâte la întocmirea documentatiei necesare pentru ca reclamantii sa poata beneficia de ajutorul de somaj, respectiv notificarea ITM cu privire la faptul ca SC A.T. SRL a sistat activitatea de productie si eliberarea catre fiecare reclamant în parte a adeverintelor necesare pentru înscrierea în baza de date a ITM în vederea încasarii ajutorului de somaj.
Prin aceeasi sentinta, au fost obligate pârâtele la plata catre reclamantul Sindicatul P” a sumei de 4650 lei cheltuieli de judecata-onorariu avocat.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca, reclamantii sunt salariatii pârâtei S.C. A.T. SRL fiind încadrati pe baza unor contracte individuale de munca pe durata nedeterminata conform carnetelor de munca depuse la dosar.
În baza adresei nr.25 23.04.2009, începând cu data de 8.05.2008 personalul S.C. E SRL a fost detasat – pe o perioada de 2 luni, respectiv pâna la data de 8.07.2008 la S.C. A.T. SRL fiind prelungita prin anexa la decizie pe perioada 8.07.2008 7.XI.2008.
S-a constatat ca în conformitate cu dispozitiile art.156 Codul Muncii – salariile se platesc înaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor.
Reclamantii au prestat munca în perioadele lunilor aprilie, mai si iunie 2009, asa cum reiese si din procesul verbal întocmit de Inspectoratul Teritorial de Munca, sub nr.6516 15.06.2009.
De altfel, reclamantii au depus la dosarul cauzei si protocolul încheiat în data de 7.05.2009 între Sindicat si Patronat prin care acesta din urma se obliga sa achite drepturile salariale restante pâna la data de 14.05.2009 precum si tichetele de masa, iar în Contractul Colectiv de Munca la nivel de ramura se prevede la art.75 (1) ca pentru munca prestata în conditiile prevazute de contractul individual de munca prestata în conditiile prevazute de contractul Individual de Munca, fiecare salariat, au dreptul la salariul în bani cuvenit la încheierea contractului de munca.
S-a mentionat ca art. 80 din acelasi act normativ dispune la alin. 1 lit. b ca adaosurile la salariul de baza sunt tichetele de masa, tichete de cadou, tichete de cresa si alte instrumente similare acordate conform prevederilor legale si întelegerii partilor.
S-a avut în vedere din probatoriul dosarului, ca în aceasta perioada personalul a fost miscat de la o societate la alta, respectiv detasat de la S.C. A.T. SRL la S.C. E SRL, revenind apoi la S.C. A.T. SRL.
În aceasta situatie, s-a apreciat ca pârâtele nu si-au îndeplinit obligatiile de plata a salariilor si a tichetelor de masa pentru reclamanti.
S-a considerat ca sunt nefondate capetele de cerere privind obligarea pârâtelor la plata impozitelor si contributiilor datorate la bugetul consolidat al statului, CAS, fond de sanatate, somaj, precum si a documentatiei necesare pentru înscrierea în baza de date a I.T.M. în vederea obtinerii ajutorului de somaj, întrucât ele sunt subsidiare achitarii drepturilor salariale datorate de pârâte reclamantelor.
În momentul executarii sentintei si a platii drepturilor salariale datorate, pârâtelor le revine obligatia legala de a retine impozitele si contributiile datorate, iar în baza virarii acestora catre bugetul de stat, reclamantii vor putea fi înscrisi la fondul de somaj.
S-a precizat cu privire la cererea reconventionala, ca aceasta este nedovedita, având în vedere si dispozitiile art.1169 Cod Civil, pârâtele reclamante neproducând nici o dovada în sustinerea ei.
Împotriva acestei hotarâri s-a formulat recurs de catre recurenta SC A.T. SRL, care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozitiile art.3041 C.pr.civ., recurenta a aratat ca instanta de fond în mod gresit a acordat drepturi salariale pe lunile, aprilie mai si iunie 2009 fara ca reprezentantul salariatilor sindicatului P sa fi dovedit ca salariatii au lucrat in aceasta perioada.
S-au invocat în acest sens prevederilor art. 154 alin. 1, din Codul Muncii, potrivit carora “salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca”, aratându-se ca în anul 2009 din motive obiective datorate crizei economice dar si din motive subiective datorate inactivitatii salariatilor, s-a lucrat foarte putin, respectiv în luna aprilie s-au realizat 200 buc zi în loc de 800buc zi, confectii din tricotaj Anglia cu o manopera mica de 1 Lira sterlina buc, comanda pierduta din lipsa productivitatii si nepredarea la timp a produsului finit, iar în luna mai de asemenea s-a lucrat foarte putin la comanda lansata de firma Lewinger, pentru confectionarea in sistem LOHN a unui numar de 5.476 paltoane diverse modele, din care s-au finalizat doar 390 buc, model Gabi, paltoane care au fost ridicate de firma beneficiara, odata cu toata comanda, pentru nerespectarea termenului de executie.
S-a mai aratat ca în luna mai au început protestele care s-au continuat in luna iunie, iar in data de 10 iunie salariatii au încetat lucrul, au intrat in greva generala in mod ilegal, conform sentintei civile nr.1424 10.07.2009, pronuntata de Tribunalul Teleorman, Sectia CMASCAF, lucrul nemaifiind reluat niciodata.
Sentinta instantei de fond a mai fost atacata si sub aspectul acordarii contravalorii a 36 de bonuri de masa pe lunile aprilie-iunie 2009, fara sa tina seama ca pe luna aprilie 2009, tichetele de masa au fost acordate conform tabelelor aflate la dosarul de fond filele 214-217, iar pentru luna mai se cuvin 6 tichete din totalul de 12, pentru ca salariatii mai mult au protestat decât au lucrat iar in luna iunie, pana in data de 11 când s-a declansat greva in mod ilegal, nu s-a lucrat ci s-a protestat, deci nu se cuvin tichete de masa.
În sustinerea recursului recurenta a depus, în copie, un set de înscrisuri constând în contract de prelucrare în LOHN nr.381 18.04.2009, înscrisuri netraduse redactate în limbile germana si franceza, somatii de predare a marfurilor încredintate pentru productie în sistem LOHN, tabel nominal cu salariatii detasati la societatea recurenta.
Examinând sentinta atacata, prin prisma criticilor invocate si tinând seama de dispozitiile art.3041 C.pr.civ., Curtea constata urmatoarele:
Contrar sustinerilor recurentei care, din întreaga perioada solicitata de catre reclamanti recunoaste ca pretentiile salariale ce puteau fi acordate se refera cel mult la o jumatate de luna din luna mai 2009, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, (sens în care se aminteste procesul-verbal întocmit de Inspectoratul Teritorial de Munca, sub nr.6516 15.06.20096), rezulta ca reclamantii au prestat munca în folosul recurentei pâna la data de 10.06.2009, când s-a declansat greva generala.
Asa fiind, criticile recurentei vizând acordarea în mod gresit a drepturilor salariale pe lunile aprilie-iunie 2009, sunt fondate, în parte, urmând a se respinge, ca neîntemeiat capatul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale aferente perioadei 10.06.2009-30.06.2009, deoarece astfel cum s-a aratat mai sus, ulterior datei de 10.06.2009 salariatii, în urma declararii grevei generale nu au mai lucrat cel putin pâna la data de 10.07.2009, când a fost pronuntata sentinta nr.1424 de catre Tribunalul Teleorman, prin care s-a constatat ilegalitatea grevei.
Este fondata, în parte si critica vizând obligarea în mod gresit de catre instanta de fond a pârâtelor la contravaloarea a 36 de bonuri de masa pe lunile aprilie-iunie 2009, deoarece conform tabelelor aflate la filele 214-217 din dosarul de fond, semnate de catre salariatii, rezulta ca societatea a acordat tichetele de masa aferente lunii aprilie 2009, iar în ceea ce priveste luna iunie 2009, contravaloarea tichetelor de masa se cuvine salariatilor proportional cu perioada lucrata, respectiv 01-09.06.2009.
Drept consecinta, vazând si dispozitiile art.312 C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentinta atacata, în sensul ca va respinge, ca neîntemeiat, capatul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale aferente perioadei 10.06.2009-30.06.2009 si va respinge, ca neîntemeiat, capatul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata contravalorii tichetelor de masa pentru luna aprilie 2009 si 10.06.2009-30.06.2009.
