Conform art. 153 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea care a fost prezentă la înfăţişare, ea însăşi sau prin mandatar, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va mai fi citată, fiind presupus că are cunoştinţă de termenele următoare.
(Decizia nr. 490 din 29 martie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, sub nr. 10557 din 11.12.2000, reclamanta S.C. “R.” S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “F.” S.A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata unei sume ce reprezintă debit neachitat şi penalităţi contractuale de întârziere.
Prin Sentinţa civilă nr. 5079 din 18.06.2001, tribunalul a admis acţiunea precizată, a obligat-o pe pârâtă la plata debitului neachitat şi a penalităţilor de întârziere, precum şi la cheltuieli de judecată, către reclamanta-pârâtă, şi a anulat cererea reconvenţională, ca netimbrată.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut, din probele administrate, că neîndeplinirea obligaţiilor contractuale cade în sarcina pârâtei, care nu a respectat prevederile art. 11 din contract, privind plata ratelor la scadenţă, şi a întrerupt în mod unilateral derularea contractului.
Instanţa a reţinut ca temeiuri de drept dispoziţiile art. 969, 970, 1169, 1170, 1066 şi 998 din Codul civil, art. 46 din Codul comercial, art. 119, 120 din şi art. 10 din Legea nr. 146/1997.
împotriva acestei soluţii, S.C. “F.” S.A. a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
Recurenta a arătat că, la 4.06.2001, a depus cerere motivată pentru lipsă de apărare şi este posibil ca tribunalul să fi dispus un nou termen pentru care nu a mai dispus citarea. Astfel, la judecarea pricinii pe fond, nu a putut fi prezentă şi nu a putut pune concluzii.
La 6.07.2001, recurenta îşi precizează motivele de recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă, în sensul că întâmpinarea depusă la fond de către recurentă a fost calificată drept cerere reconvenţională, iar la termenul la care ar fi urmat să facă dovada achitării taxei de timbru a fost lipsită de apărare.
Recurenta a mai invocat şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, în sensul că tribunalul nu a luat în considerare legea părţilor şi nici nu s-a pronunţat pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, întemeiată pe art. 10 din contract.
Curtea, analizând actele dosarului şi în raport de motivele de recurs invocate, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din 4.06.2001, instanţa a amânat cauza faţă de cererea recurentei din prezenta cauză, care a solicitat termen pentru lipsă de apărare.
Pârâta, prin consilierii juridici, a primit termen în cunoştinţă la 8.01.2001, iar conform art. 153 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu a mai fost citată, prezumându-se cunoaşterea termenelor ulterioare.
Rezultă, aşadar, că este nefondat motivul prevăzut de art. 304 pct. 5, raportat la art. 105 din Codul de procedură civilă.
La 9.04.2001, instanţa a pus în discuţia părţilor (pârâta fiind prezentă, prin ) calificarea întâmpinării drept cerere reconvenţională. Aşadar, în condiţiile în care judecătorul a respectat principiul contradictorialităţii, iar schimbarea temeiului juridic al cererii din art. 115 în art. 119 din Codul de procedură civilă a fost pusă în discuţia părţilor, şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă, invocat de recurentă, este nefondat.
Nefondat este şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, deoarece, în condiţiile unei cereri reconvenţionale, netimbrate, instanţa nu se poate pronunţa nici măcar pe excepţiile invocate în cuprinsul acesteia. Cuantumul taxei de timbru i s-a pus în vedere recurentei-pârâte la 7.05.2001, prin încheierea de şedinţă din acea dată, dar aceasta nu s-a conformat.
Pentru cele reţinute, conform art. 312 din Codul de procedură civilă, recursul a fost respins, ca nefondat.
