Prin sentinţa penala nr. 109/14.01/2010 a Judecătoriei Iaşi s-a dispus respingerea plângerea formulata de petenta SC IL SA, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, pronunţata în dosarul nr…al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi faţă de făptuitorii RNO si OMM, ca nefondata, menţinându-se rezoluţia dispusa in acest dosar fata de făptuitori.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie, instanţa a reţinut ca potrivit art. 213 C.p., infracţiunea de abuz de încredere presupune însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui. Însuşirea înseamnă luarea bunului in stăpânire de către cel care nu avea decât detenţia acestuia, cu excluderea de la posesia bunului pe proprietar, căruia i se anulează aceasta calitate. Dispunerea pe nedrept consta in ansamblul actelor al căror conţinut excede cuprinsului titlului in baza căruia subzista detenţia. In fine, refuzul de restituire înseamnă o împotrivire manifesta a detentorului de a înapoia bunul persoanei care i l-a încredinţat.
Instanţa a constata ca intre făptuitori si petentă au existat raporturi contractuale si ca partile si-au luat angajamentele pe care conţinutul titlului juridic le implica, insa in speţa, nu s-a dovedit ca făptuitorii au acţionat cu rea-credinţa in sensul vreunei acţiuni care sa contureze infracţiunea de abuz de încredere, cu ocazia desfasurarii activităţii decurgând din aceste angajamente.
Pe de alta parte, instanţa a apreciat ca simpla neexecutare in termen a unei obligaţii sau efectuarea necorespunzătoare a unei activitate sau lucrări, in cadrul unei conventii civile, nu are caracter penal. Potrivit dreptului civil, oricine este tinut sa execute intocmai obligatia luata, consecintele neindeplinirii acesteia in termenul si in conditiile stipulate fiind reglementate de Codul civil.
Mai mult, Codul civil, admitand implicit posibilitatea nerespectarii contractelor, prevede pentru garantarea indeplinirii obligatiilor asumate-in afara mijloacelor generale-posibilitatea de a se stipula in cuprinsul convenţiei o clauza speciala prin care debitorul ,,se lega a da un lucru in caz de neexecutare din parte-i”(art. 1066), creditorul avand facultatea de a cere indeplinirea clauzei sau a obligatiei principale(art. 1068).
Din domeniul dreptului civil se trece in cel al dreptului penal numai atunci când, făptuitorul a executat cu intenţie directa au indirecta activitati prin care a urmărit diminuarea patrimoniului celui care i-a încredinţat lucrul. Daca nerestituirea sau însuşirea ori dispunerea de bun se datorează altor cauze decât intenţiei agentului de a trece bunul in stăpânirea sa, intre parţi existând neînţelegeri a căror rezolvare ar tine de dreptul civil, nu exista infracţiunea menţionata, in acest caz putându-se iniţia un proces civil, dar nu unul pentru abuz de încredere.
Or, a considerat instanţa, in cauza nu s-a putut dovedi existenta vreunei conduite din partea făptuitorilor in acest sens. Astfel, instanţa a constatat ca intre parţi exista un litigiu civil legat de executarea contractelor de leasing si ca făptuitorii au făcut demersuri in sensul reeşalonării ratelor restante, neputându-se retine reaua credinţa a acestora. Pentru toate aceste considerente, instanţa a apreciat ca nu exista infracţiunea de abuz de încredere, fapta ramanand pe terenul unui delict civil, sancţionata de Codul civil prin mijloace specifice, fara relevanta penala. Instanţa a considerat totodată ca o fapta este infracţiune numai legea o prevede, in conţinutul ei specific, si nu doar pentru ca ea a produs o paguba altuia.
