Fond funciar. Eliberarea titlului de proprietate pe numele unui singur fiu al fostului proprietar decedat pe parcursul derulării procedurii instituite de legile fondului funciar.
Dispoziţia înscrisă în art. 13 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 18/1991, republicată, de care se prevalează pârâtul M.I. şi care statuează în sensul că moştenitorii care au formulat cerere de reconstituire „sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei”, este aplicabilă numai în cazul foştilor decedaţi până la data de 20 februarie 1991, deoarece conţine o normă specială de strictă interpretare şi aplicare. În cazul celor decedaţi după această dată se aplică dreptul comun, urmând ca moştenitorii să fie stabiliţi în condiţiile legii civile. O asemenea interpretare este confirmată şi de dispoziţiile art.13 din HG nr. 890/2005, care precizează că ,,stabilirea dreptului de proprietate pentru foştii cooperatori în viaţă la momentul intrării în vigoare a legii se face pe numele persoanelor îndreptăţite, iar pentru cooperatorii decedaţi, pe numele moştenitorilor”.
Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 4545/2011
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanţii M.G.I., M.V.A. C.L. şi M.A. au chemat in judecată pe pârâţii Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Şieu Măgheruş, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud, M.I. şi M.N., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună modificarea titlului de proprietate nr. 570594/2007 emis în favoarea pârâtului M.I., în calitate de moştenitor al lui M.L., pentru suprafaţa de 1 ha. şi 100 mp, situată pe raza comunei Şieu Măgheruş, în sensul că, în principal, ca titular al reconstituirii să fie înscris M.L., în nume propriu, iar în subsidiar, alături de pârâtul M.I. să fie înscrişi ca titulari şi reclamanţii, precum şi pârâtul M.N., în calitate de moştenitori ai lui M.L., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, se arată că prin titlul de proprietate nr. 570594/19.10.2007 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtului M.I., în calitate de moştenitor al lui M.L., pentru suprafaţa de 1 ha. şi 100 mp, situată pe raza comunei Şieu Măgheruş. Însă, din analiza actelor care au stat la baza acestei reconstituiri, raportate la legile succesive de reconstituire, rezultă că acest titlu a fost nelegal emis sub aspectul titularului înscris în acest titlu, respectiv al beneficiarului acestei reconstituiri.
Astfel, cel care a formulat cerere de reconstituire a acestei suprafeţe a fost iniţial chiar M.L. – fostul proprietar al terenului şi antecesorul părţilor, conform actelor de stare civilă. Morar Ioan a solicitat acest teren în temeiul Legii 18/1991, suprafaţa totală solicitată pe raza comunei Şieu Măgheruş fiind de 1,74 ha şi identificată între vecinii S.P. şi G.G. În anul 1996, acesta a revenit cu o cerere adresată atât la Primărie cât şi la Prefectura Judeţului Bistriţa-Năsăud referitoare la acest teren. Abia în anul 2000, după apariţia Legii 169/1997 şi a Legii 1/2000 s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui M.I. şi acesta a fost înscris cu această suprafaţă de 1,74 ha pe anexa 40 poziţia 39.
M.L. a decedat la data de 15.09.2002, dată la care reconstituirea în favoarea sa era aprobată, dar nu era finalizată prin eliberarea titlului de proprietate sau prin acordarea de despăgubiri conform Legii 1/2000.
După apariţia Legii 247/2005, pârâtul M.I. a formulat o nouă cerere, înregistrată sub nr. 248/28.11.2008, prin care a solicitat atribuirea suprafeţei de 1,16 ha. În această cerere, pârâtul trebuia să îi înscrie şi pe reclamanţi, dar nu a făcut acest lucru, astfel că titlul de proprietate eliberat în favoarea sa se impune a fi modificat. Numai în cazul în care pârâtul ar fi formulat cererea de reconstituire pentru alte terenuri nesolicitate sau nevalidate anterior în favoarea tatălui ar fi fost îndreptăţit să beneficieze singur de o asemenea reconstituire şi să fie înscris singur pe titlu, ceea ce nu este cazul. Mai mult, cererea depusă de el nu are valenţele unei cereri de reconstituire, ci de atribuire efectivă a terenului solicitat de tatăl său, Morar Ioan.
De altfel, şi în celelalte titluri eliberate lui M.L. (unul chiar în anul 2004, după decesul său) acesta figurează titular, aşa cum este, de altfel şi legal.
În drept, au fost invocate disp. art. 13, 27, 58 din Legea 18/1991, Legea 1/2000.
Prin Sentinţa civilă nr. 4545/2011 pronunţată de Judecătoria Bistriţa, s-a admis acţiunea reclamanţilor şi în consecinţă s-a dispus modificarea Titlului de proprietate nr. 570594/2007 emis în favoarea pârâtului M.I. în calitate de moştenitor al lui M.L., pentru suprafaţa de 1 ha. şi 100 mp. teren situat pe raza comunei Şieu-Măgheruş, în sensul înscrierii ca titular al reconstituirii M.L., în nume propriu. Totodată, s-a respins cererea reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a avut în vedere următoarele:
Prin cererea formulată în baza prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, înregistrată la Primăria comunei Şieu Măgheruş sub nr. 1281/7.03.1991, numitul M.L. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1,74 ha., situat pe raza loc. Şieu Măgheruş, între vecinii S.P. şi G.G., teren cu care acesta a figurat în Registrul agricol din Chiraleş, vol. V, fila 62.
Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/1997, numitul M.L. a formulat o nouă cerere pentru această suprafaţă de teren, înregistrată la aceeaşi instituţie sub nr. 21/7.01.1998. Abia în anul 2000, după apariţia Legii nr. 1/2000 s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui M.L. şi acesta a fost înscris pe Anexa nr. 40, la poziţia 39, cu suprafaţa de 1,74 ha. teren.
M.L. a decedat la data de 15.09.2002, dată la care reconstituirea în favoarea sa era aprobată, dar nu era finalizată prin eliberarea titlului de proprietate sau prin acordarea efectivă de despăgubiri, conform Legii 1/2000.
După apariţia Legii 247/2005, pârâtul M.I. a formulat o nouă cerere, înregistrată sub nr. 248/28.11.2008, prin care a solicitat atribuirea suprafeţei de 1,16 ha., care face parte din suprafaţa totală de 1,74 ha. solicitată anterior de tatăl său, în cuprinsul cererii menţionându-se expres că este vorba despre terenul pentru care „a mai făcut o cerere M.L.” şi pentru care „nu s-a primit nimic, nici pământ, nici bani”.
În baza acestei cereri, Comisia locală Şieu Măgheruş a propus înscrierea pârâtului M.I. cu suprafaţa de 1,01 ha. pe Anexa nr. 3, la poziţia 144, anexă ce a fost validată de Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud prin Hotărârea nr. 610/2007, iar ulterior a fost emis Titlul de proprietate nr. 570594/2007 pe numele pârâtului, în calitate de moştenitor al defunctului M.L.
În cauză, s-a procedat la eliberarea titlului de proprietate cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. 2 şi 3 şi art. 27 din Legea nr. 18/1991, republicată, care reglementează categoriile de persoane îndreptăţite să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv a fost emis în favoarea unui alt subiect de drept decât cel care a formulat (iniţial) cererea de reconstituire şi în favoarea căruia s-a validat reconstituirea, în temeiul Legii nr. 1/2000, prin înscriere pe Anexa 40, la poziţia 39.
Ori, reconstituirea dreptului de proprietate se face pentru un anumit teren o singură dată, indiferent de modalitatea concretă de reconstituire: prin restituirea terenului în natură pe vechiul amplasament, prin acordarea unui teren echivalent pe alt amplasament sau prin acordarea de despăgubiri. Legea fondului funciar nu prevede că reconstituirea dreptului de proprietate înseamnă numai acordarea unui teren, nu şi acordarea de despăgubiri.
De asemenea, o reconstituire a dreptului de proprietate se validează o singură dată, indiferent de modalitatea în care se face reconstituirea. Conform art. 27 alin 7 din HG nr. 890/2005 „După analizare, comisia judeţeană, prin hotărâre, va soluţiona contestaţiile, va valida sau va invalida propunerile, în termen de 30 zile de la primire, şi le va transmite prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor locale, care le vor afişa imediat la sediul consiliului local şi vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestaţii hotărârea comisiei judeţene”. Contrar celor susţinute de pârâţi şi reconstituirile în modalitatea acordării de despăgubiri se validează, chiar dacă ulterior modalitatea de restituire se modifică.
Dacă s-ar accepta teza invocată de pârâţi în sensul că în temeiul Legii nr. 1/2000 nu s-ar fi validat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui M.I. pentru că acesta a fost înscris pe o anexă pentru acordarea de despăgubiri, ar însemna că există în acelaşi timp două reconstituiri a dreptului de proprietate pentru acelaşi teren: una prin acordarea de despăgubiri şi una prin atribuirea terenului în natură, ceea ce nu este posibil şi evident, nici legal.
În realitate, după apariţia Legii 247/2005 a avut loc modificarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, prin HG nr. 890/2005 care, la art. 10 prevede obligaţia comisiilor de a oferi un alt amplasament în schimb dacă nu este posibilă restituirea în natură pe vechiul amplasament şi abia apoi persoana îndreptăţită poate opta pentru acordarea de despăgubiri. Prin urmare, persoanelor validate în temeiul Legii nr. 1/2000 şi înscrise pe anexe pentru acordarea de despăgubiri trebuia să li se facă aceste oferte. Pe de altă parte, obligaţia de ofertare a unui alt amplasament aparţine comisiei locale fără a fi necesară efectuarea unei alte cereri de reconstituire în baza Legii 247/2005.
În conformitate cu art. 33 din Legea nr. 1/2000 modificat prin Legea nr. 247/2005, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate persoanele care nu au depus cereri de reconstituire în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 şi Legea nr. 1/2000 sau, deşi au formulat asemenea cereri în baza legilor fondului funciar anterioare, acestea au fost respinse. Având în vedere că art. 33 din Legea nr. 1/2000 reprezintă un text de excepţie, rezultă că nu pot beneficia de aceste dispoziţii legale foştii proprietari, cărora li s-au reconstituit dreptul de proprietate pe alt amplasament sau cărora li s-au acordat despăgubiri, indiferent dacă aceştia au contestat sau nu aceste validări.
În speţă, pârâtul M.I. nu se regăseşte în ipoteza textului indicat de 33 din Legea nr. 1/2000, deoarece antecesorul său, M.L. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în discuţie şi în favoarea acestuia s-a validat reconstituirea, în calitate de persoană îndreptăţită. În aceste condiţii, soluţia legală era aceea de emitere a titlului de proprietate pe numele lui M.L., chiar dacă între timp a decedat, moştenitorii urmând să-şi valorifice drepturile lor pe calea dreptului comun şi nu prin eliberarea titlului doar în favoarea unuia dintre ei, cu atât mai mult cu cât comisia locală nu are în competenţă stabilirea vocaţiei succesorale a moştenitorilor.
Dispoziţia înscrisă în art. 13 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 18/1991, republicată, de care se prevalează pârâtul M.I. şi care statuează în sensul că moştenitorii care au formulat cerere de reconstituire „sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei”, este aplicabilă numai în cazul foştilor proprietari decedaţi până la data de 20 februarie 1991, deoarece conţine o normă specială de strictă interpretare şi aplicare. În cazul celor decedaţi după această dată se aplică dreptul comun, urmând ca moştenitorii să fie stabiliţi în condiţiile legii civile. O asemenea interpretare este confirmată şi de dispoziţiile art.13 din HG nr. 890/2005, care precizează că ,,stabilirea dreptului de proprietate pentru foştii cooperatori în viaţă la momentul intrării în vigoare a legii se face pe numele persoanelor îndreptăţite, iar pentru cooperatorii decedaţi, pe numele moştenitorilor”.
Din perspectiva acestor dispoziţii legale trebuie considerat că prin emiterea titlului de proprietate pe numele pârâtului M.I. (în calitate de moştenitor al defunctului M.L.) au fost vătămate drepturile reclamanţilor şi ale pârâtului M.N., fraţi ai beneficiarului, cu atât mai mult cu cât pârâtul nu a formulat o cerere de reconstituire pentru alte terenuri nesolicitate sau nevalidate anterior în favoarea tatălui său şi în plus, cererea depusă de el nu are valenţele unei cereri de reconstituire, ci de atribuire efectivă a terenului solicitat de autorul comun.
În aceste condiţii apare ca justificată pretenţia reclamanţilor de a se înscrie în titlu persoana îndreptăţită la reconstituire – M.I., drept care instanţa, în considerarea prevederilor legale sus invocate şi ale art. 58 şi urm. din Legea 18/1991, republicată, a admis acţiunea formulată ca fiind întemeiată, dispunând modificarea titlului de proprietate atacat în sensul celor arătate. Întrucât reclamanţii nu au făcut dovada cuantumului onorariului avocaţial avansat, în temeiul art. 274 C.pr.civ., a fost respinsă cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
