Caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Prin sentinţa nr 185/CA/24.02.2010 Tribunalul Iaşi a respins cererea reclamantului MM în contradictoriu cu I P J IAŞI
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamantul M M a chemat în judecată pe INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN IAŞI solicitând suspendarea executării dispoziţiei nr. 1480/06.11.2009.
În motivare s-a arătat că, prin dispoziţia nr. 1480/06.11.2009 a şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi, reclamantul a fost pus la dispoziţia unităţii ca urmare a trimiterii în judecată ca inculpat.
Instanta a apreciat ca cererea este neîntemeiată si a respins-o.
S-a retinut ca potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
Dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 554/2004 dau definiţia pagubei iminente şi a cazurilor bine justificate astfel:
Pagubă iminentă – prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Cazuri bine justificate – împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În primul rând reclamantul nu a făcut dovada cazului bine justificat, neindicând aspecte care să fie în măsură să ridice o îndoială serioasă în ceea ce priveşte legalitatea actului administrativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 360/2002, poliţistul faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori eliberat provizoriu pe cauţiune este pus la dispoziţie.
După câte se poate observa legea prevede obligativitatea măsurii punerii la dispoziţie a lucrătorului de poliţie atunci când acesta este într-una din situaţiile prevăzute în textul de lege, fără îndeplinirea altor condiţii. Ori având în vedere conţinutul rechizitoriului din 27.10.2009 emis în dosarul nr. 489/P/2008 cerinţa apare ca fiind îndeplinită ceea ce conferă actului administrativ contestat aparenţa de legalitate.
Simpla formulare a plângerii prealabile sau a acţiunii în anulare nu poate în nici un fel să constituie prin ea însăşi o îndeplinire a condiţiei cazului bine justificat (astfel cum a susţinut apărătorul reclamantului prin concluziile orale formulate) deoarece acest fapt ar lipsi de conţinut această cerinţă prevăzută expres de legiuitor.
Nu este îndeplinită din punctul de vedere al instanţei nici condiţia existenţei unei pagube iminente.
S-a avut în vedere faptul că potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. 4 din Legea nr. 360/2002 reclamantul chiar în situaţia în care este pus la dispoziţia unităţii este remunerat în continuare la nivelul salariului de bază corespunzător activităţii limitate pe care o poate desfăşura în acea perioadă.
De asemenea potrivit aliniatului 6 al art. 65 din Legea nr. 360/2002: În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum şi în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, poliţistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziţie, respectiv a suspendării din funcţie, potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
Acest din urmă fapt determină o acoperire în viitor a prejudiciului suferit în situaţia constatării inexistenţei temeiurilor ce au stat la baza acestei măsuri.
În ceea ce priveşte nerespectarea prezumţiei de nevinovăţie invocată de petent, instanţa arată că acesta se bucură în continuare de această prezumţie, măsura punerii la dispoziţie fiind doar o măsură cu caracter administrativ, temporară, care a fost prevăzută de legiuitor având în vedere calitatea poliţistului de funcţionar public civil cu statut special, art. 65 alin. 6 din acelaşi act normativ precizând expres soluţia care se va dispune în cazul în care poliţistul este declarat nevinovat.
