– procedura penala
– sechestru
Dosar nr. 2820/2/2009
Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si de familie, decizia penala nr. 825 din 1 iunie 2009
Cerere de ridicare a sechestrului asigurator formulata în cursul judecatii. Contestarea modului de calcul a prejudiciului si achitarea partiala a acestuia. Consecinte.
Examinarea legalitatii si temeiniciei modului de calcul a prejudiciului nu poate constitui un temei de ridicare a masurii asiguratorii în cursul judecatii, caci echivaleaza cu antamarea unor chestiuni de fond, asupra carora instanta urmeaza a se pronunta prin hotarârea de solutionare a cauzei, dupa administrarea tuturor probelor concludente în lamurirea completa a situatiei de fapt.
art. 163-168 C. pr. pen.
Prin încheierea din data de 16.03.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala, s-a dispus respingerea ca nefondata a cererii de ridicare a masurii sechestrului asigurator formulata de petenta SC S.R. SA.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs contestatoarea SC S.R. SA, care a criticat solutia instantei pentru motive de nelegalitate si netemeinicie aratând, în esenta, ca hotarârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza solutia, iar instanta nu s-a pronuntat cu privire la unele probe administrate, de natura sa garanteze drepturile partii si sa influenteze solutia procesului.
Curtea a apreciat ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Argumentele invocate de contestatoare au fost examinate în detaliu, instanta facând o analiza critica proprie a tuturor elementelor evidentiate în cererea de ridicare a sechestrului asigurator.
Critica recurentei este neîntemeiata si sub aspectul pretinsei omisiuni a instantei de fond de a se pronunta asupra tuturor probelor administrate. Astfel, din examinarea considerentelor încheierii rezulta ca tribunalul a avut în vedere si sustinerea contestatoarei cu privire la achitarea integrala a prejudiciului.
Argumentul principal invocat de catre recurenta SC S.R. SA în sustinerea cererii sale de ridicare a sechestrului asigurator l-a constituit achitarea sumei de 6.277.040 lei catre bugetul de stat, suma care, în opinia contestatoarei, reprezinta întregul prejudiciu cauzat prin activitatea infractionala si la a carui reparare solidara poate fi tinuta.
Luând în considerare si înscrisurile noi depuse în recurs, Curtea apreciaza ca masura asiguratorie a sechestrului este în continuare temeinic justificata, iar ridicarea acesteia în actuala faza procesuala nu ar corespunde scopului sau legal.
Astfel, masura sechestrului asigurator a fost dispusa pâna la concurenta valorii probabile a prejudiciului infractional, valoare care, pâna la pronuntarea unei hotarâri asupra fondului cauzei, este cea precizata de partea civila si stabilita prin actul de inculpare, conform expertizei efectuate în cauza. În virtutea drepturilor sale procesuale, SC S.R. SA are dreptul de a propune si de a obtine administrarea de probe în dovedirea netemeiniciei acestui prejudiciu, probe a caror relevanta urmeaza a fi analizata însa dupa efectuarea cercetarii judecatoresti si numai cu ocazia deliberarii asupra fondului cauzei.
A examina în aceasta faza legalitatea modului de calcul al prejudiciului de catre organul de urmarire penala, prin prisma aspectelor avute în vedere de catre recurenta la achitarea doar a sumei de 6.277.040 lei, echivaleaza cu antamarea unor chestiuni de fond, asupra carora doar instanta învestita cu solutionarea cauzei urmeaza a se pronunta, dupa administrarea tuturor probelor concludente în lamurirea completa a situatiei de fapt.
În acest context, Curtea apreciaza ca temeinicia cererii de ridicare a sechestrului asigurator trebuie examinata doar prin raportare la probele administrate pâna la acest moment procesual si care, asa cum s-a argumentat anterior, releva doar o achitare partiala a prejudiciului cauzat bugetului de stat.
Pe cale de consecinta, luând în considerare finalitatea masurii asigurarii, astfel cum este reglementata de dispozitiile art. 163 C. pr. pen., Curtea apreciaza ca mentinerea sechestrului asigurator este necesara în vederea asigurarii repararii integrale a prejudiciului, inclusiv a obligatiilor fiscale accesorii, iar solutia primei instante este temeinica.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen., a respins ca nefondat recursul declarat de contestatoarea S.C. S.R. S.A si în baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. a obligat-o la plata cheltuielilor judiciare catre stat.