Potrivit art. 17 alin. 2 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (C.M.R.) “transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea, avaria sau întârzierea a avut drept cauză o culpă a persoanei care are dreptul să dispună de marfă, un ordin al acesteia nerezultând dintr-o culpă a transportului, un viciu propriu al mărfii sau circumstanţe pe care transportatorul nu putea să le evite şi ale căror consecinţe nu le putea preveni”.
Prepuşii cărăuşului nu au nici o vinovăţie în săvârşirea faptei cauzatoare de prejudiciu şi, ca atare, nu se poate antrena răspunderea civilă delictuală a cărăuşului, fiind aplicabile dispoziţiile art. 17 alin. 2 din C.M.R.
Prin sentinţa nr. 4617/1998 Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta S.C. “S.”-S.R.L., şi, pe fond, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. “A.I.T.” – S.A. – Sucursala Bucureşti, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că pârâta S.C. “S.” – S.R.L, în baza art. 425 C. com. şi art. 17 din Convenţia privind contractul internaţional de mărfuri, în calitate de cărăuş are calitate procesuală pasivă, răspunzând pentru paguba pricinuită pe timpul transportului.
Pe fond, s-a reţinut că nu a rezultat că reclamanta a onorat poliţele de asigurare, achitând indemnizaţia de către beneficiar.
împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a respins apelul ca nefondat constatând şi reţinând următoarele:
Temeiul legal al acţiunii îl constituie dispoziţiile art. 1000 alin. 3 C. civ., în speţă, fiind vorba de răspunderea pentru altul, răspundere ce nu poate fi antrenată decât dacă sunt întrunite condiţiile pentru angajarea directă a
răspunderii pentru fapta proprie a celui pentru care urmează a se răspunde, şi anume: existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, vinovăţia celui în cauză, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.
Potrivit art. 17 alin. 2 din C.M.R. transportatorul este exonerat de răspundere dacă există “circumstanţe pe care transportatorul nu putea să le evite şi ale căror consecinţe nu le putea preveni.”.
în speţă, cei doi conducători auto, prepuşi ai intimatei, în timpul efectuării transportului în Italia, au fost atacaţi, loviţi şi imobilizaţi de mai multe persoane, în scopul de a sustrage marfa.
în consecinţă, Curtea a constatat că prepuşii cărăuşului nu au nici o vinovăţie în săvârşirea faptei cauzatoare de prejudiciu şi, ca atare, nu se poate antrena răspunderea civilă delictuală a cărăuşului. (Judecator Florica Bodnar)
(Secţia comercială, decizia nr. 533/2000)
