Codul familiei : art. 38.
Codul de procedură civilă: art.242.
Potrivit art. 242 alin. (1) Cod procedură civilă, instanţa va suspenda judecata, când amândouă părţile o cer sau dacă nici una din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii. Cu toate acestea, conform alin. 2 al articolului menţionat, pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecare în lipsă.
Potrivit art. 242 alin. (1) Cod procedură civilă, instanţa va suspenda judecata, când amândouă părţile o cer sau dacă nici una din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii. Cu toate acestea, conform alin. 2 al articolului menţionat, pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecare în lipsă.
Reglementarea are în vedere, că neprezentarea părţilor legal citate la judecata pricinii reprezintă voinţă prezumată a lor, ca judecata să fie suspendată.
Reglementarea are în vedere, că neprezentarea părţilor legal citate la judecata pricinii reprezintă voinţă prezumată a lor, ca judecata să fie suspendată.
Secţia pentru cauze cu minori şi de familie – Decizia civilă nr. 70/14 iunie 2010
Prin încheierea civilă pronunţate de Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă la data de 14 aprilie 2010 în dosarul nr. 783/272/2009 s-a dispus, în baza dispoziţiile art. 242 pct. 2 Cod pr. civ. suspendarea soluţionării apelului declarat în cauză de reclamantul I.I. împotriva sentinţei civile nr. 1179/2009 a Judecătoriei Orăştie şi trimiterea dosarului în arhivă până la noi stăruinţe în cauză, motivându-se că la apelul cauzei nu a răspuns nicio parte, deşi procedura de citare este îndeplinită legal.
Împotriva acestei încheieri civile a declarat recurs în termen, legal timbrat şi motivat reclamantul I.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, solicitând, în principal, trimiterea dosarului la instanţa de apel în vederea continuării judecăţii, iar, în subsidiar, admiterea recursului şi modificarea hotărârilor atacate în sensul admiteri acţiuni civile de divorţ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul reclamant arată că suferă de un grav, fiind nedeplasabil, motiv pentru care nu s-a putut prezenta în faţa instanţei de apel, astfel că instanţa de apel trebuia să procedeze la judecarea cauzei în lipsa părţilor, iar pe fondul cauzei susţine, în esenţă, că relaţiile dintre soţi sunt grav vătămate iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă din culpa exclusivă a pârâtei, care nu îşi îndeplineşte obligaţiile conjugale.
Prin decizia civilă nr.70 din 14 Iunie 2010 , Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru cauze cu minori şi de familie a admis recursul formulat de reclamantul I.I. şi a casat încheierea civilă atacată cu trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe de apel, Tribunalul Hunedoara – secţia civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut următoarele:
În speţă, nu se poate reţine o asemenea voinţă, ci tocmai contrariul ei, care rezultă, fără echivoc, din cererea depusă de apelantul reclamant la data de 9 aprilie 2010, prin care arată instanţei de apel că între soţi nu a intervenit împăcarea şi solicită să fie obligată pârâta să se prezinte în faţa instanţei pentru a fi interogată, el neputându-se prezenta.
Este de necontestat în cauză că recurentul reclamant suferă de un handicap grav, cu deficienţă funcţională, fiind imobilizat la pat, motiv pentru care acesta nu s-a putut prezenta nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de apel.
În acest context, procedând la aplicarea art. 242 alin. (1) punctul 2 Cod procedură civilă, tribunalul a făcut o greşită aplicare a legii, încheierea pronunţată fiind supusă casării cu trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe de apel, Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă.
În ce priveşte criticile recurentului reclamant sub aspectul fondului cauzei, acestea nu vor fi analizate, raportat la stadiul actual al procedurii, ele putând fi reiterate instanţei de apel, singura îndrituită în actuala fază procesuală să se pronunţe pe fondul litigiului.
