Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, nr. 11722/P/2008 din 18.02.2009 a fost trimis in judecata in stare de arest preventiv inculpatul A.I. pentru savarsirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p.
In actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, in esenţa, ca in seara de 07.11.2008, in jurul orei 19.00, in loc public, inculpatul i-a smuls parţii vătămate I F geanta pe care aceasta o purta pe umăr si in care avea doua telefoane mobile, suma de 17 lei, cartea de identitate, doua carduri bancare si legitimaţia de serviciu, cauzându-i astfel un prejudiciu de 250 lei, după care a îmbrâncit partea vătămata, pentru a păstra bunurile.
Instanţa a reţinut ca inculpatul a recunoscut ca a sustras geanta din mina parţii vătămate, susţinând insa ca nu a împins-o si ca nu avea cuţit asupra sa, insa, oricum, smulgerea genţii de pe umărul parţii vătămate constituie, fara dubiu, o violenta asupra corpului acesteia, prin intermediul obiectului, deoarece prin actul violent de smulgere, a fost înfrântă forţa fizica pe care partea vătămata o exercita pentru a tine geanta pe umăr, fiind lipsit de relevanta ca aceasta leziune nu a adus atingere integrităţii corporale.
Acţiunea violenta a inculpatului a fost de natura sa inducă o stare de constrângere a voinţei parţii vătămate. Astfel, aceasta a declarat ca a simţit ca se apropie o persoana din spate si când s-a întors, l-a văzut lângă ea pe inculpat, care i-a smuls geanta si a luat-o la fuga. Impactul psihologic al faptei, suportate de partea vătămata, justifica pe deplin caracterizarea acţiunilor ca acte de violenta.
Bunul fiind smuls de pe corpul parţii vătămate, exista violenta chiar daca aceasta, de spaima, fiind acostata noaptea, din spate, de un bărbat necunoscut si din cauza surprizei, nu a opus rezistenta.
Folosirea violentei fizice pentru sustragerea genţii, dincolo de aspectul violentei in sine a actului de smulgere de pe umărul parţii vătămate a bunului, este dovedita de declaraţiile parţii vătămate care a precizat ca in urma sustragerii, inculpatul a îmbrâncit-o.
Deşi, din susţinerile parţii vătămate, raportat la susţinerile inculpatului rezulta aparent o neconcordanta cu privire la consumarea violentei in contextul savarsirii faptei si al modului de sustragere a bunurilor, in realitate, contradicţia esenţiala este proprie declaraţilor inculpatului care a arătat ca a sustras geanta din mana parţii vătămate si că nu a împins-o, dar ca a surprins-o pe partea vătămata care nu a reacţionat.
Instanţa a reţinut ca in oricare varianta s-ar fi produs, acţiunea violenta a inculpatul se corelează cu acţiunea de sustragere, complexul acţiunilor acestuia, conturând conţinutul infracţiunii complexe de tâlhărie.
Elementul material al laturii obiective îl constituie, consecinţa a caracterului complex al infracţiunii, pe de o parte, acţiunea de sustragere a bunurilor iar pe de alta parte, violenta fizica prin intermediul căreia inculpatul a smuls bunurile asupra parţii vătămate si a încercat păstrarea acestora, elemente intre care exista o relaţie de condiţionare.
Reţinând aceste împrejurai, in baza art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p. rap. la art. 74 alin. 1 lit. c C.p., cu aplic. art. 76 alin. 1 lit. b C.p., art. 80 C.p., instanţa a dispus condamnarea inculpatul la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru savarsirea infracţiunii de tâlhărie si constatând ca fapta dedusa judecaţii a fost savarsita in stare de recidiva postcondamnatorie in raport cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicata prin sentinţa penala nr. 2739/25.09.2007 a Judecătoriei Iaşi, menţinuta si rămasa definitiva prin decizia penala nr. 18/18.01.2008 a Tribunalului Iaşi, in baza art. 39 alin. 1 C.p. a contopit pedeapsa stabilita prin prezenta pentru fapta dedusa judecaţii, respectiv 4 (patru) ani închisoare, cu pedeapsa de 5 ani închisoare menţionata anterior, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.
