Societate comercială. Acţionar. Infracţiunea prevăzută de art. 275 al. 2 din Legea nr. 31/1990. Condiţii.
În orice manifestare de voinţă, vizând societatea, acţionarii trebuie să urmărească binele economic şi financiar al acesteia şi nu să situeze interesele lor personale, patrimoniale sau nu, mai presus de cele ale societăţii cu care se află în raporturi juridice derivate din calitatea de acţionar.
Conduita inculpatului de a vota, în cadrul unei şedinţe AGEA, pentru majorarea capitalului social al societăţii prin aport în natură, chiar constituit de către el, în condiţiile în care ceilalţi acţionari şi-au exprimat, la rândul lor, în mod pozitiv votul, majorare care a avut la bază studii care o justificau pe deplin, nu poate angrena răspunderea penală, interesul economic, patrimonial al societăţii nefiind lezat în nici un mod.
Secţia penală – Decizia penală nr. 657/29 octombrie 2009
Prin sentinţa penală nr. 117/31 ianuarie 2006 a Judecătoriei Piatra Neamţ, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului T.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 258 Cod penal şi art. 41 alin. 2 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1.500 lei amendă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 269 al. 2 din Legea nr. 31/1990, renumerotat art. 257 al. 2 din aceeaşi lege, după republicare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.631 Cod penal şi art. 425 Cod procedură penală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că fapta inculpatului T.G. de a-şi exercita dreptul la vot, corespunzător acţiunilor deţinute în şedinţa A.G.E.A. a S.C. G.H. Ceahlău S.A. din data de 28.06.2002, când s-a hotărât majorarea capitalului social prin aducerea ca aport în natură a unui imobil proprietatea sa şi a soţiei sale, acţionara T.L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 269 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, aşa cum era în vigoare la data respectivă, articol care a fost ulterior renumerotat ca art. 275 al. 2 din Legea nr. 31/90 ca urmare a modificării şi republicării legii.
Instanţa a apreciat că ar fi excesiv să stabilească că fapta inculpatului de a nu pune în discuţie reevaluarea patrimoniului societăţii, anterior şedinţei A.G.E.A. din data de 28.08.2002, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal, în condiţiile în care nu era obligat să facă acest lucru, potrivit art. l al. l din H.G. nr. 403/2000.
Instanţa a apreciat că această faptă nu este prevăzută de legea penală şi că aceste consecinţe prejudiciabile pentru ceilalţi acţionari care au decurs din ea în litigiul de faţă, pot fi remediate, eventual în cadrul unei judecăţi într-un litigiu comercial, în cazul în care părţile nu vor ajunge la o soluţie amiabilă.
In consecinţă, instanţa a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal şi art. 41 al. 2 Cod penal, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, inculpatul T.G., partea civilă şi partea responsabilă civilmente.
Prin decizia penală nr. 295/A din 25 octombrie 2007 a Tribunalului Neamţ s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate, menţinându-se sentinţa atacată.
Prin decizia penală nr. 437 din 2 iulie 2008 a Curţii de apel Bacău s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, inculpatul T.G., partea civilă şi partea responsabilă civilmente şi s-a dispus casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării a fost pronunţată decizia penală nr. 55/AP/2009 a Tribunalului Neamţ în dosar penal nr. 377/103/2006, prin care au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, inculpat şi partea responsabilă civilmente împotriva sentinţei penale nr. 117/2006 a Judecătoriei Piatra Neamţ, şi în consecinţă:
Hotărârea atacată a fost desfiinţată în parte, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 269 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 renumerotat art. 275 alin. 2 din aceeaşi lege după republicare, constatând prescrisă răspunderea penală.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii penale.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs în termenul legal impus de art. 3853 Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, partea responsabilă civilmente, inculpatul T.G. şi părţile civile, aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea a reţinut că recursurile inculpatului şi părţii responsabile civilmente sunt fondate, sub aspectul soluţiei adoptate pentru infracţiunea prev. de art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Curtea a reţinut că art. 127 alin. 1 instituie o regulă de foarte mare importanţă pentru exerciţiul dreptului la vot în adunările generale ale acţionarilor, atât în ceea ce-l priveşte pe acţionarul care votează în nume propriu şi în baza acţiunilor pe care le deţine în mod legitim, ca proprietar ori ca uzufructuar , după caz, cât şi ca mandatar al unuia sau mai multor alţi acţionari: principiul abţinerii de la vot în cazul în care acţionarul se află în conflict de interese, personal sau ca mandatar al altui acţionar, cu societatea emitentă a acţiunilor pe care le deţine ori pe al cărui titular îl reprezintă.
Raţiunea şi fundamentul unui astfel de principiu nu pot fi înţelese decât prin raportare la un alt principiu esenţial pentru materia societăţilor comerciale, şi anume, „acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună credinţă, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari”.
Acest principiu, preluat legiuitor din materia societăţilor civile, exprimă esenţa spiritului societar care trebuie să-i anime pe asociaţi atât la constituirea societăţii, cât şi pe parcursul existenţei sale. Interesele legitime ale societăţii comerciale nu pot fi puse, în nici o situaţie, mai prejos decât interesele acţionarilor.
Cu alte cuvinte, în orice manifestare de voinţă, vizând societatea, acţionarii trebuie să urmărească binele economic şi financiar al acesteia şi nu să situeze interesele lor personale, patrimoniale sau nu, mai presus de cele ale societăţii cu care se află în raporturi juridice derivate din calitatea de acţionar.
Analizând conduita inculpatului în raport cu menţiunile de mai sus, cât şi cu exigenţele textului de lege prevăzut de art. 127 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, Curtea a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, sub aspectul elementelor ce definesc latura obiectivă, materială a infracţiunii.
Curtea a considerat, ca element esenţial al laturii materiale a acestei infracţiuni, exprimarea dreptului la vot în condiţiile existenţei unui interes contrar aceluia al societăţii.
Or, în speţă, este indiscutabil că prin majorarea capitalului social, ca urmare a aportului în natură adus, interesul economic, patrimonial al societăţii nu a fost lezat în nici un mod.
Conduita inculpatului de a vota, în cadrul unei şedinţe AGEA, pentru majorarea capitalului social al societăţii prin aport în natură, chiar constituit de către el, în condiţiile în care ceilalţi acţionari şi-au exprimat, la rândul lor, în mod pozitiv votul, majorare care a avut la bază studii care o justificau pe deplin, nu poate angrena, în opinia Curţii, răspunderea penală a inculpatului T.G.
Nerespectarea interdicţiilor instituite de alineatul 1 al art. 127 nu atrage, în principiu, nulitatea hotărârea AGEA luată cu votul acţionarului aflat în conflict de interese (conflict care, în cauza de faţă, nu există), ci doar obligativitatea acestuia la despăgubiri, dacă prin votul său s-a format majoritatea necesară şi societatea a fost prejudiciată.
S-a arătat, de asemenea, că în temeiul exigenţelor art. 1361 nu este exclusă nici anularea hotărârii luate cu votul unui acţionar aflat în conflict de interese cu societatea, dacă acel vot a fost rezultatul unui abuz de majoritate, spre exemplu.
Ca atare, atâta timp cât practica şi doctrina sunt unanime în a aprecia că o atare conduită, chiar dacă s-ar accepta existenţa unui interes contrar al societăţii (ceea ce nu este cazul în speţa de faţă) atrage o răspundere civilă a acţionarului, pronunţarea unei soluţii de condamnare ar reprezenta o dublă sancţiune, angrenând răspunderi de naturi diferite, ceea ce ar conduce la suportarea de către acesta a unei sarcini disproporţionate, excesive şi suplimentare, incompatibile cu accepţia textului prev. de art. 127 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Faţă de cele ce preced, Curtea a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. d Cod procedură penală cu privire la infracţiunea prev. de art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, fiind justificată achitarea inculpatului T.G., conform art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală.
