Acţiunii în anularea unei convenţii pe motiv de doi îi este aplicabil termenul general de prescripţie, de 3 ani.
Prin cererea înregistrată la 30.09.1999, precizată pe parcursul primei judecăţi, la data de 25.02.2000, S.C. “E.” – S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. “U.” – S.R.L., anularea parţială a contractului de vânzare-cumpărare nr. 70/1985, încheiat de părţi, în sensul că la poziţia centrală frigorifică, cantitatea necesară de agregate frigorifice ce compun centrala este de 2 bucăţi şi nu de 3 bucăţi, cu plata cheltuielilor de judecată aferente litigiului.
Prin sentinţa nr. 1193/2000, pronunţată în dosarul nr. 6811/1999, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis excepţia invocată de pârâtă, privind prescripţia dreptului la acţiune şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, reclamanta fiind obligată la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate părţii adverse, în cuantum de 10.000.000 lei, reprezentând contravaloare onorariu apărător.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, acţiunii în anularea convenţiei, întemeiată de reclamantă pe motiv de doi, îi este aplicabil termenul general de prescripţie de 3 ani, care a început a curge de la data încheierii contractului, respectiv 8.12.1995.
S-a constatat deci, în raport de data de la care a început să curgă prescripţia că înregistrarea cererii a avut loc cu depăşirea termenului imperativ stipulat de art. 3 din D. nr. 167/1958, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 947 C. com., care au fost abrogate, conform art. 26 din D. nr. 167/1958.
împotriva sentinţei a promovat apel reclamanta, criticile formulate vizând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
în esenţă, s-a invederat că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 alin. 2 din D. nr. 167/1958. Conform acestor prevederi termenul de prescripţie începe a curge fie de la data cunoaşterii cauzei de anulabilitate ori de la data împlinirii a 18 luni, calculate de la momentul încheierii actului juridic.
întrucât termenul de 18 luni nu este de prescripţie, marcând numai momentul de la care începe a curge termenul general de 3 ani, s-a susţinut ca acţiunea dedusă judecăţii a fost înregistrată în termen.
Astfel, în prima situaţie, reclamanta a cunoscut cauza anulării numai la 27.02.1998, când pârâta a montat utilajul în discuţie, termenul de 3 ani împlinindu-se la 27.02.2001.
în a doua situaţie, curgerea termenului de 3 ani începe după trecerea a 18 luni de la încheierea convenţiei, respectiv 8.06.1977, împlinindu-se la data de 8.06.2000.
Examinând actele cauzei, în raport de considerentele de fapt şi de drept inserate în cuprinsul motivelor de apel, Curtea a constatat ca neîntemeiate criticile aduse soluţiei adoptate cu ocazia primei judecăţi.
Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 8.12.1995, capitolul III, lit. a, se reţine că instalarea echipamentelor, obligaţie ce-i revenea pârâtei intimate, urma a începe în termen de maximum 7 zile şi trebuia finalizată în 40 zile de la data avizării de către reclamantă a asigurării utilităţilor necesare efectuării acesteia.
Aceste termene trebuie raportate la data încheierii convenţiei părţilor, la dosar nefiind probată data la care reclamanta a asigurat utilităţile necesare instalării echipamentelor.
De altfel, data întocmirii procesului verbal (27.02.1998) de punere în funcţie se situează cu mult peste împlinirea termenului de 18 luni de la încheierea contractului, în cadrul căruia trebuia cunoscută cauza anulabilităţii.
Actele dosarului relevă însă că, la 26.03.1996 are loc livrarea produselor către reclamantă, conform avizului întocmit la această dată, situaţie atestată şi de menţiunea inserată în procesul verbal nr. 47/26.03.1996, prin care se confirmă şi efectuarea recepţiei de către beneficiar.
S-a apreciat de instanţă că aceasta este data de la care începe a curge termenul general de prescripţie de 3 ani, reglementat de dispoziţiile art. 3 cu referire la art. 9 alin. 2 din D. nr. 167/1958, termen care s-a împlinit, cel mai târziu de la 26.03.1999.
în raport de data furnizării produselor, urmată de recepţionarea fără obiecţiuni, nu poate fi avută în vedere nici susţinerea privind începerea curgerii termenului de prescripţie după împlinirea a 18 luni de la data încheierii înţelegerii contractuale.
Pentru considerentele expuse, în baza prevederilor art. 296 C. pr. civ. apelul promovat a fost respins, ca nefondat, soluţia primei instanţe fiind menţinută, în susţinerea acesteia urmând a fi avute în vedere şi considerentele expuse în prezenta motivare. (Judecator Minodora Condoiu)
(Secţia comercială, decizia nr. 2452/2000)
