Participaţie penală. Complicitate la furt calificat. Acte de complicitate care nu sunt prevăzute de legea penală.
În condiţiile în care nu s-a înlesnit în nici un fel activitatea autorului, nu a existat un ajutor material concret dat în timpul comiterii infracţiunii şi nici o promisiune de tăinuire a bunurilor sau de favorizare a infractorului, care să reprezinte o încurajare a autorului în comiterea faptei, ci doar cunoaşterea intenţiei autorului de a sustrage bunuri, nu se poate reţine în sarcina petentului o activitate infracţională specifică participaţiei penale în modalitatea complicităţii, fapta acestuia nefiind prevăzută de legea penală.
Secţia penală – Decizia penală nr. 600/13 octombrie 2009
Prin sentinţa penală nr. 208/01.06.2009 pronunţată de Tribunalul Alba –secţia penală în dosarul nr. 407/107/2009 a fost respinsă plângerea formulată de petentul S.M.L. împotriva ordonanţei nr. 205/P/2008 din 04.12.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba şi a rezoluţiei nr. 511/II/2/2008 din 07.01.2009 a prim-procurorului aceluiaşi parchet.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata cheltuielilor avansate de stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că prin ordonanţa din 4.12.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, dată în dosar nr.205/P/2008 s-a dispus în temeiul art.11 pct.1 lit.b şi art.10 lit.b/1 C.p.p. şi art.18/1 şi art.91 C.p. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.N.I. pentru infracţiunile prev. de art.208 al.1 şi art.209 alin.1 lit.a C.p., cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. şi aplicarea unei amenzi administrative de 250 lei; scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea prev. de art.26 C.p. rap. la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a C.p. a învinuitului S.M.L. şi aplicarea unei amenzi administrative în sumă de 150 lei; scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a C.p., a învinuitului O.F.(în temeiul art.10 lit.d C.p.p.).
S-a reţinut că, în perioada 2-4.05.2008, învinuiţii M.N.I. şi O.F. au sustras din grădina agro-zootehnică a Penitenciarului Aiud 90 fire răsad, având în acest sens acordul învinuitului S.M.L., care gestionează activitatea GAZ. Răsadurile au fost însuşite de învinuitul M.N.I., iar în cursul cercetărilor acesta a recuperat prejudiciul de 14,10 lei.
Tribunalul a constatat că plângerea petentului este nefondată, întrucât prin atitudinea sa de a aproba pentru viitor sustragerea de răsaduri de către agentul M.N.I, petentul a înlesnit practic un act de furt, fiind astfel complice.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, petentul S.M.L., aducându-i critici de nelegalitate şi netemeinicie, solicitând casarea hotărârii şi în principal, trimiterea cauzei la procuror în vederea reaudierii directorului economic al penitenciarului, iar în subsidiar, schimbarea temeiului scoaterii de sub urmărire penală în art. 10 lit. d Cod procedură penală, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt.
Recursul petentului S.M.L. este fondat.
Procurorul şi instanţa de fond au reţinut în sarcina petentului infracţiunea de complicitate la furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. c Cod penal, întrucât acesta a fost de acord ca învinuiţii M.N.I. şi O.F. să sustragă răsaduri din grădina agro-zootehnică a Penitenciarului Aiud.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv din actele de cercetare întocmite de comisia de disciplină constituită la nivelul penitenciarului şi din depoziţia învinuitului M.N.I., a rezultat că în data de 03.05.2008, acesta din urmă a adus la cunoştinţă petentului – responsabil de activitatea GAZ – că în ziua precedentă a luat 30 fire răsaduri de roşii.
A doua zi, acelaşi învinuit a comunicat petentului faptul că mai are nevoie de răsaduri, petentul spunându-i să aştepte până în luna mai.
Raportat la starea de fapt conturată din actele dosarului, Curtea constată că în sarcina petentului nu poate fi reţinut un act de complicitate la infracţiunea de furt.
Atitudinea îngăduitoare a petentului, reţinută de instanţa de fond drept element material al laturii obiective a acesteia, nu poate fi interpretată în contextul arătat, drept act de complicitate, care să fie înscris în sfera infracţionalului.
Nu s-a înlesnit în nici un fel activitatea autorului, nu a existat un ajutor material concret dat în timpul comiterii infracţiunii şi nici nu s-a constatat o promisiune de tăinuire a bunurilor sau de favorizare a infractorului, care să reprezinte o încurajare a autorului în comiterea faptei.
Practic, învinuitul M.N.I. a adus la cunoştinţa petentului intenţia sa de a sustrage răsaduri, fără a obţine dezaprobarea, dar nici aprobarea acestuia.
În aceste condiţii, nu se poate reţine în sarcina petentului o activitate infracţională specifică participaţiei penale în modalitatea complicităţii, fapta acestuia nefiind prevăzută de legea penală.
Ca urmare, constatând incidenţa prevederilor art. 10 lit. b Cod procedură penală, Curtea a apreciat că nu este necesară desfiinţarea soluţiilor şi trimiterea cauzei la procuror în vederea suplimentării probatoriului, astfel cum a solicitat petentul în principal, ci, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală, a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi rejudecând cauza, a schimba temeiul soluţiei de scoatere de sub urmărire penală adoptate faţă de petentul recurent.
