Tip: sentinţă penală
Nr./Data: 58/12.10.2009
Autor: Judecătoria Buhuşi
Domenii asociate: infracţiuni
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată că prin rechizitoriul nr.1050/P/2008 din data de 30.03.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi a fost trimis în judecată inculpatul G.V. pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de morminte prevăzută de art.319 din Codul penal cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal, constând în aceea că în noaptea de 03/04.12.2008 în timp ce se afla la priveghiul vecinului său decedat,a tăiat cu un briceag cadavrul la nivelul feţei şi gâtului,după ce anterior consumase băuturi alcoolice.
Inculpatul, legal citat s-a prezentat în faţa instanţei dar a invocat dreptul la tăcere conform art. 70 cod penal. Pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpatul nu a fost asistat.
Instanţa a procedat la audierea martorilor din lucrări, G. G.,G. D.,G. D.,G. I.,C. A. şi G. N.,declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar .
Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 03/04.12.2008 învinuitul G. V. a mers la priveghi la vecinul său G. C., care decedase la data de 02.12.2008.Cadavrul se afla în sicriu, într-o cameră a locuinţei sale, în care veniseră mai multe persoane la priveghi. Rudele defunctului le-au cinstit cu băuturi alcoolice , conform tradiţiei.
Învinuitul a consumat băuturi alcoolice în cantităţi mai mari.După miezul nopţii a adormit pe patul de lângă sicriu. S-a trezit în jurul orei 3,00.Era singur în cameră .Rudele defunctului ieşiseră să bea câte o cafea.Învinuitul avea asupra sa un cuţit tip “briceag”.După ce s-a trezit, a tăiat cadavrul cu acest cuţit, la nivelul feţei şi gâtului, producându-i multiple plăgi tăiate şi profunde. A abandonat cuţitul în sicriu şi a ieşit afară. A fost condus până la ieşirea din curte de fiul defunctului, G. D. şi de soţia acestuia.
În momentul în care învinuitul a ieşit din locuinţă, aceştia se aflau în curte. După plecarea învinuitului , au intrat în casă şi au observat cadavrul tăiat şi cuţitul în sicriu. Au sesizat imediat organele de poliţie, care s-au deplasat la faţa locului şi au cercetat locul faptei.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă este dovedită prin următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de consemnare a plângerii; procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, certificatul de deces al numitului G. C., raportul SML B. de examinare a cadavrului, declaraţiile martorilor, precum şi cu declaraţiile inculpatului de la urmărire penală care a recunoscut fapta.
În drept, fapta inculpatului G. V. care, în noaptea de 03/04.12.2008 de a tăia,pe fondul consumului exagerat de alcool, cadavrul numitului G. C. cu un briceag la nivelul feţei şi al gâtului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de profanare de morminte prevăzută de art.319 din Codul penal.
De asemenea, instanţa constată că inculpatul a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa în stare de recidivă mare postexecutorie, prevăzută de art.37 al.1 lit. b din Codul penal, având în vedere că prin sentinţa penală nr.110/29.01.1999 a Judecătoriei Roman, , inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, din executarea căreia a fost liberat condiţionat la 29.08.2001, cu un rest rămas neexecutat de 592 zile, iar pentru infracţiunea ce face obiectul cauzei deduse judecăţii legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an.
Având în vedere cele expuse, instanţa va aplica inculpatului pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.
Sub acest aspect, instanţa reţine pericolul social al infracţiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, precum şi impactul social relativ scăzut al faptei inculpatului. Există posibilitatea ca inculpatul să fi avut o tulburare profundă pe fondul consumului excesiv de alcool care,provocându-i o stare de teamă l-a determinat să săvârşească fapta şi apoi să fugă.
De asemenea,la dozarea pedepsei instanţa va ţine seama şi de atitudinea sinceră a acestuia,de recunoaşterea în faza de urmărire penală a faptelor aşa cum au fost ele reţinute .
Astfel, instanţa va reţine gradul de pericol social concret mediu al faptei inculpatului,reliefat de săvârşirea faptei dar şi împrejurarea că inculpatul are antecedente penale,fiind recidivist.
Prin prisma acestor criterii, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare cu executare este suficientă pentru atingerea scopului educativ prev.de art.52 C.p.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că natura faptei săvârşită, persistenţa infracţională, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigenţele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou şi Pîrcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanţa apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu şi-ar putea îndeplini funcţiile elective şi nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetăţeni.
În baza art.191 al.1 din Codul de procedură penală, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Red. A.N.T.-22.10.2009
