Principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac.

Principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac.

Majorarea de către instanţa de apel a sporului de pedeapsă stabilit de către prima instanţă este nelegală,  în contextul în care sentinţa pronunţată de judecătorie a fost atacată numai de către inculpaţi şi constituie o agravare a situaţiei acestora în propria cale de atac, reindividualizarea sporului reprezentând un echivalent al pedepselor care nu se execută şi putând avea consecinţe ulterioare asupra persoanei condamnate.

Secţia  penală –  Decizia  penală nr. 868/29 august 2011

Prin sentinţa penală nr. 142 din 10.11.2010 pronunţată de Judecătoria Avrig, în baza art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., a fost condamnat inculpatul G.C.A.N. la pedepsele de:

– 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate COLEGIULUI NAŢIONAL „D.S.” F., jud. B.;

– 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate COLEGIULUI NAŢIONAL „D.S.” F., jud. B.;

– 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate COLEGIULUI NAŢIONAL „D.S.” F., jud. B.;

– 7 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate B.C.C. 8 MARTIE C., jud. B.;

– 7 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate B.C.C. 8 MARTIE C., jud. B.;

– 7 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate B.C.C. 8 MARTIE C., jud. B.;

– 7 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate B.C.C. 8 MARTIE C., jud. B.;

– 7 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate B.C.C. 8 MARTIE C., jud. B.;

– 7 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate B.C.C. 8 MARTIE C., jud. B.;

– 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate F.G., oraşul V., jud. B.;

– 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate F.G., oraşul V., jud. B.;

– 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate F.G., oraşul V., jud. B.;

– 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate F.G., oraşul V., jud. B.;

– 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate F.G., oraşul V., jud. B.;

– 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna C., jud. S.;

– 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna C., jud. S.;

– 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna C., jud. S.;

– 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna C., jud. S.;

– 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna C., jud. S.;

– 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna C., jud. S.;

– 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna C., jud. S.;

– 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna C., jud. S.;

– 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna C., jud. S.;

– 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna C., jud. S.;

– 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna C., jud. S.;

– 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna C., jud. S.;

– 7 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţilor vătămate comuna A., jud. S. şi  H. I. din com. A., jud. S.;

– 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna B., jud. S.;

– 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna B., jud. S.;

– 6 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna J., jud. B.;

– 6 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna J., jud. B.;

– 6 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna J., jud. B.;

– 6 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna J., jud. B.;

– 6 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna J., jud. B.;

În baza art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., a fost condamnat inculpatul G.C.A.N., la pedeapsa de:

– 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

În baza art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., a fost condamnat inculpatul G.C.A.N., la pedeapsa de:

– 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 33 lit. a, raportat la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen., s-a aplicat inculpatului G.C.A.N. pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 8 ani închisoare.

În baza art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., a fost condamnat inculpatul G.N.C., la pedepsele de:

– 7 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţilor vătămate comuna A., jud. Sibiu şi  H.I. din com. A., jud. S.;

– 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna B., jud. S.;

– 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna B., jud. S.;

– 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna B., jud. S.;

– 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna B., jud. S.;

În baza art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., a fost condamnat inculpatul G.N.C., la pedeapsa de:

– 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

În baza art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., a fost condamnat inculpatul G.N.C., la pedeapsa de:

– 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 33 lit. a, raportat la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen., s-a aplicat inculpatului G.N.C. pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 7 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., a fost condamnat inculpatul P.C.A.,  la  următoarele pedepse:

– 7 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţilor vătămate comuna A., jud. S. şi  H.I. din com. A., jud. S.;

În baza art. 33 lit. a, raportat la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen., s-a aplicat inculpatului P.C.A. pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 7 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 357 alin. 3 C.pr.pen. coroborat cu art. 71 alin. 2 C.pen., s-a interzis inculpaţilor: G.C.A.N., G.N.C. şi P.C.A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi b C.pen., pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 357 alin. 3 C.pr.pen. coroborat cu art. 71 alin. 2 C.pen., s-a interzis inculpaţilor: G.C.A.N., G.N.C. şi P.C.A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi b C.pen., pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor: G.C.A.N., G.N.C. şi P.C.A., durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 27.02.2009 şi până la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 350 alin.1 C.pr.pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor: G.C.A.N., G.N.C. şi P.C.A.

În baza art. 118 lit. b C.pen., s-a dispus confiscarea:

– de la inculpatul G.C.A.N., autoturismul marca F.E., cu seria şasiu X precum şi numerele de înmatriculare XX-XX 534;

– de la inculpatul G.N.C. următoarele obiecte descrise în procesul-verbal din data de 27.02.2009, încheiat de către organele de Poliţie ale municipiului D. (f.X, VOL.II U.P.), astfel: o foarfecă pentru tăiat fier beton tip gură de lup de culoare roşie şi capete de culoare neagră din cauciuc, un levier hexagonal de culoare albastră Merox tip picior de căprioară, un cleşte de culoare neagră folosit pentru scos cuie metalice şi tăiat sârmă subţire cu protecţie din plastic de culoare roşie, un cleşte tip patent cromat cu inscripţia Vanadium Extra cu protecţie din plastic de culoare roşu transparent cu o ruptură pe una din părţile tăietoare, un cleşte patent confecţionat din metal de culoarea nichelului şi mânere de protecţie de plastic roşu transparent cu inscripţia pe o parte „Cimca W-Germany 100326”, o şurubelniţă mecanică din Crom-Vanadium marca Top Master cu mâner din cauciuc de culoare negru cu galben, o şurubelniţă Crom Vanadium 65196 cu mâner din cauciuc din plastic de culoare negru-galben, marca Stanley prevăzută cu striaţii în partea lăţită şi cu unul dintre vârfuri rupt, trei şurubelniţe mecanice de mărimi diferite marca Top Master cu mânere din cauciuc de culoare negru cu galben, o pereche de mănuşi de culoare albastră având partea palmară acoperită cu inserţie de cauciuc de culoare negru cu galben, o pereche mănuşi de culoare neagră, din material textil sintetic marca Thunsulete, 12 pânze de tăiere pentru polidisc marca Norton Vulcan, un polidisc marca Black Decker cu carcasă din plastic de culoare roşu-portocaliu închis cu pânza montată Norton Vulcan şi cheia de schimbare a pânzelor de polidisc, un ciocan de formă dreptunghiulară, poansonat pe greutate 1260 DIN 3476 prevăzut cu coadă nichelată îmbrăcat în cauciuc de culoare neagră pe o lungime de 17 cm şi pe suprafaţa laterală a protecţiei din cauciuc, fiind înscris „WARNING WEAR, SAFETY GOBLES”, o lanternă din plastic de culoare neagră fără marcă, o lanternă marca Cripton din plastic de culoare neagră, o daltă Super Crom Vanadium 28 mm, o daltă de formă hexagonală de culoare verde fără marcă sau inscripţie, o daltă confecţionată artizanal de formă rotundă de 28 cm, un rucsac de culoare neagră din material textil sintetic, două inele cu un guler în partea superioară de culoare neagră ce pot fi folosite la mobilierele destinate pentru computer şi o chiuloasă folosită ce pare a fi de la un moped;

– de la inculpatul P.C.A. o pereche de mănuşi de culoare neagră prevăzute pe partea palmară cu material ce pare a fi de piele, mănuşa  stângă mai uzată decât cea dreaptă, ambele având câte o etichetă neagră cu un fond roşu de formă hexagonală cu inscripţia WIND STOPPER SPORT, inscripţie de culoare albă.

În baza art. 14 şi 346 C.pr.pen., coroborat cu art. 998, 999 C.civ., au fost obligaţi inculpaţii: G.C.A.N., G.N.C. şi P.C.A., în solidar, la plata despăgubirilor materiale către părţile vătămate/părţi civile în sumă de:

– 3.401 lei către Colegiul Naţional “D.S.” din mun. F., str. D.S. nr. 16, jud. B. şi respinge restul pretenţiilor formulate de către această parte civilă;

– 3.401 lei către Colegiul Naţional “D.S.” din mun. F., str. D.S. nr. 16, jud. B. şi respinge restul pretenţiilor formulate de către această parte civilă;

– 7.705,93 lei către B.C.C. 8 Martie C., cu sediul în C., str. H., nr. 1, jud. B.;

– 13.506,42 lei către comuna C., cu sediul în com. C., str. P. nr. 55, jud. S.;

– 12.972,50 lei către comuna C., cu sediul în com. C., str. P. nr. 104, jud. S.;

– 4.569,34 lei comuna A., cu sediul în com. A., str. P., nr. 94, jud. S. şi a respins restul pretenţiilor formulate de către această parte civilă.

În baza art. 346 alin. 1 C.pr.pen., s-a luat act de faptul că partea vătămată F.G., nu s-a constituit parte civilă în cauză, ca urmare a restituirii integrale a bunurilor sustrase şi a respins acţiunile civile formulate de părţile civile: H.I.

Au fost respinse acţiunile civile formulate de părţile civile: H.I., domiciliată în com. A., nr. 76, jud. S.şi com. J., cu sediul pe str. P., nr. 129, din aceeaşi localitate, jud. B.

În baza art. 353 raportat la 357 alin.3, lit. c C.pr.pen., s-a  instituit măsura asiguratorie asupra celorlalte bunuri identificate în autoturism şi asupra inculpaţilor, aşa cum au fost descrise în procesul-verbal din data de 27.02.2009, încheiat de către organele de Poliţie ale municipiului Drăgăşani (f.X, VOL.II U.P.) astfel:

– o cheie de forma unei mici gantere prevăzută la ambele capete cu diferite mărimi piuliţe cap hexagonal şi un telefon mobil marca Nokia model 1600, tip RH 64, IMEI 352049028767854, aparţinând inculpatului G.N.C.;

– un telefon mobil marca Nokia model 7070d2, tip RH-116, IMEI 356379/02/127311/3 aparţinând inculpatului G.C.A.N.;

– două telefoane mobile, unul marca Samsung, model SGH-X 660, IMEI 357534005828931 şi celălalt marca Nokia, model 2680 s-2, tip RM-392, IMEI 355750026881152, aparţinând inculpatului P.C.A.

În baza art. 357 alin.3, lit. e C.pr.pen., s-a dispus restituirea perechii de pantofi sport, marca Adidas din pânză de culoare albă, cu trei dungi verticale de culoare neagră, având pe talpă inscripţia NON MARKING, mărimea 411/3, fabricaţi în China, uzaţi,  ridicată la data de 26.03.2009 de la inculpatul P.C.A. şi care a făcut obiectul constatărilor tehnico-ştiinţifice nr. 67156/06.04.2009 (f.5 vol. III U.P.) şi nr. 67153/06.04.2009 (f. X vol. III U.P.), cât şi perechea de pantofi sport, marca Adidas, de culoare alb cu argintiu, având eticheta imprimată Art. no. 017605, mărimea 402/3, cu talpă de culoare alb, roşu şi negru, ridicată de la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 06.03.2009. (f. X vol. IV U.P), după rămânerea definitivă a prezentei cauze.

În baza art. 191 alin.1 şi 2 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul G.C.A.N. să plătească suma de 9130 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 350 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu şi va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Sibiu.

În baza art. 191 alin. 1 şi 2 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul G.N.C. să plătească suma de 9170 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 350 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu şi va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Sibiu.

În baza art. 191 alin. 1 şi 2 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul P.C.A. să plătească suma de 9150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 350 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu şi va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Sibiu.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea  stare de fapt:

În noaptea de 31.01/01.02.2009, inculpaţii s-au deplasat cu autoturismul Ford Escort, cu nr. de înmatriculare XX-XX 534, proprietatea inculpatului G.C.A.N., la Colegiul Naţional “D.S.” din mun. F., situat pe str. D.S. nr. 16, jud. B., unde iniţial au secţionat cablurile de alimentare la internet, telefon şi alarmă, au forţat uşa de acces din curtea interioară a imobilului cu ajutorul unui levier, apoi uşile de acces ale mai multor încăperi din interior (distrugându-se încuietori, lacăte, deteriorat mobilier, uşă termopan etc.), inclusiv din biroul directorului instituţiei, răvăşind toate încăperile în căutarea unor bunuri pretabile a fi sustrase. În biroul directorului şcolii se afla o casă de bani metalică, pe care inculpaţii au forţat-o şi au sustras din interior suma de 1.950 lei

În noaptea de 11/12.02.2009, inculpaţii s-au deplasat în com. L., jud. B., cu acelaşi mijloc de transport. După ce s-au asigurat că nu sunt văzuţi de nimeni, au smuls cablurile de telefon de la sistemul de alarmă montat pe imobilul în care se află punctul de lucru din com. L. al B.C.C. 8 Martie C. În continuare, au forţat cu o foarfecă tip “fierar-betonist” lacătul care asigura grilajul uşii de acces în sediul societăţii şi uşa de acces în imobil. După aceasta au pătruns în mai multe birouri ale imobilului şi în casieria societăţii. Aici, inculpaţii au forţat casa de bani metalică şi au sustras din aceasta suma de 5.647,79 lei şi un nr. de 100 de certificate de depozit nenominalizate în valoare de 90.000 lei

În noaptea de 15/16.02.2009, cei trei inculpaţii s-au deplasat în oraşul V., jud. B., pe str. Toamnei (f.X şi urm. VOL.I U.P.), unde se afla un imobil în construcţie, aparţinând părţii vătămate F.G. şi au demontat un nr. de 7 ferestre cu geam termopan, plus una care era în podul casei, în valoare de 12.000 lei , pe care le-au sustras, doar inculpaţii G. şi G. împărţindu-le între ei şi le-au dus la domiciliile lor din com. V. (având în vedere că doar aceştia deţin case în aceste localităţi).

Ulterior, cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în cauză, la domiciliul inculpatului G.C.A.N. au fost găsite şi ridicate un nr. de 4 ferestre, iar la domiciliul inculpatului G.N. au fost găsite şi ridicate un nr. de 4 ferestre din cele sustrase de la partea vătămată, toate fiind noi, aşa după cum se poate observa deoarece nu aveau nici folia luată la unele din ele. Cele 8 ferestre găsite la inculpaţi au fost recunoscute de către martorul M.I., care le-a şi montat anterior furtului la partea vătămată .

În noaptea de 19/20.02.2009, cei trei inculpaţi s-au deplasat în com. C., jud. S., cu autoturismul Ford Escort, cu nr. de înmatriculare XX-XX 534, proprietatea inculpatului G.C.A.N. Apoi s-au dus la sediul primăriei C., după ce anterior studiaseră topografia zonei, au tăiat cablul de alimentare al sistemului de alarmă şi cablul telefonic şi, forţând o fereastră situată în spatele clădirii, au escaladat-o şi au pătruns în biroul vice-primarului. De aici, inculpaţii au forţat mai multe uşi ale birourilor din clădire, inclusiv pe cea a casieriei. Au răscolit prin birourile forţate căutând bunuri pretabile a fi sustrase şi au forţat cu un levier casa de bani metalică situată în casierie. Din casa de bani, inculpaţii au sustras suma de 3.246,31 lei, iar din dintr-un birou au sustras un nr. de 2 laptop-uri, în valoare totală de 5.536 lei. Valoarea totală a prejudiciului cauzat, inclusiv valoarea de înlocuire a casei de bani distrusă de inculpaţi şi achiziţionată ulterior la data de 23.02.2009 de partea vătămată cu suma de 4.72411, este de 13.506,42 lei.

În aceeaşi noapte, inculpaţii s-au deplasat de la C. în com. C., jud. S., respectiv la sediul primăriei din localitate. Procedând în acelaşi mod ca la Primăria C., inculpaţii au pătruns în sediul primăriei pe o fereastră pe care au escaladat-o după ce, în prealabil au forţat-o. În interior, inculpaţii au forţat de asemenea, uşile mai multor birouri şi au sustras casa de bani metalică în care se afla suma de 6.023,50 lei.

De asemenea, dintr-un birou inculpaţii au sustras un laptop, un certificat de înregistrare fiscală, un ciocan rotopercutor marca Bosch, patru dălţi şi alte scule. Valoarea totală a prejudiciului cauzat de inculpaţi s-a ridicat la suma de 15.000 lei,.

Cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate, la domiciliul inculpatului G.N.C. a fost găsit ciocanul rotopercutor marca Bosch sustras de inculpaţi din sediul Primăriei C., care a fost restituit părţii vătămate împreună cu cele patru dălţi.

Ciocanul rotopercutor, împreună cu o cutie din plastic de culoare albastră şi ea restituită părţii vătămate, inscripţionată portocaliu BOSH, găsite la domiciliul inculpatului G.N.C. au fost recunoscute de martorul S.M. ca fiind bunurile furate în noaptea de 19/20.02.2009 din sediul Primăriei comunei C. Martorul a descris caracteristicile cutiei, precum şi ale ciocanului rotopercutor, recunoscut după cablul de alimentare care este întrerupt în două părţi şi a fost izolat chiar de martor cu bandă adezivă. Acelaşi martor a recunoscut şi dălţile găsite asupra inculpaţilor, dălţi cu care a arătat că a lucrat şi al căror model l-a descris

Autoturismul în cauză a fost văzut în seara de 18.02.2009, orele 23-2400 de către martorul F.E. (paznic la primărie) în timp ce mergea de la gară spre primărie dar până a ajuns la această instituţie auto s-a întors către gară, pe care l-a şi recunoscut ulterior, cât şi de către martora V.M. în noaptea de 19/20.02.2009 în jurul orelor 0145 când a ieşit în faţa porţii să măture zăpada, venind tot dinspre gară şi că, la circa 15 minute acesta s-a întors , pe care şi aceasta a recunoscut-o iniţial, ulterior însă, la instanţă spunând că după partea din spate nu ar fi ca cea care a trecut pe lângă ea .

În noaptea de 22/23.02.2009, cei trei inculpaţi s-au deplasat cu acelaşi mijloc de transport, pe raza comunei A. din jud. S. Ajungând tot la primărie, au escaladat gardul curţii interioare a imobilului acestei instituţii şi forţat uşa de acces în casierie. După aceasta, inculpaţii au forţat casa de bani metalică, dar nu au sustras nimic din ea deoarece nu au găsit sume de bani. Apoi au ieşit din casierie în curtea interioară şi au forţat cu o şurubelniţă o altă uşă de acces în primărie .

Au pătruns în imobil şi au forţat alte uşi ale unor birouri, răscolind şi răvăşind bunurile din interior. Dintr-unul din birourile în care au pătruns, inculpaţii au sustras un telefon mobil, un DVD player şi suma de 800 lei, ultimele două aparţinând părţii vătămate/parte civilă H.I. (angajată la primăriei).

Valoarea totală a prejudiciului cauzat de inculpaţi s-a ridicat la suma de 6.470 lei în cursul urmăririi penale.

Instanţa a avut în vedere aspectul că printr-o singură acţiune, faptă, au fost vătămate două patrimonii diferite (al comunei şi respectiv al numitei H.I., pluralitate de persoane păgubite şi unitate naturală de infracţiune), existând astfel o singură infracţiune unică şi nu două fapte concurente (în concurs real sau ideal), pentru că numai în cazul persoanelor fizice există concurs de infracţiuni (cu excepţia celor contra vieţii) deşi sunt vătămate aceleaşi relaţii sociale (acelaşi gen), fiind normal acest lucru deoarece integritatea şi sănătatea persoanei sunt primordiale în raport ca orice altă valoare patrimonială etc.

În aceeaşi noapte de 22/23.02.2009, cei trei inculpaţi s-au deplasat, cu acelaşi autoturism, pe raza comunei B., jud. S., oprindu-se în apropierea primăriei din localitate. Au studiat topografia zonei şi după ce s-au asigurat că nu sunt văzuţi de nimeni, au pătruns în curtea interioară a primăriei pe poarta care nu era încuiată sau asigurată. În continuare, inculpaţii au pătruns în sediul primăriei pe o uşă din termopan pe care au găsit-o descuiată, aceasta neprezentând urme de forţare cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului. După ce au intrat în imobil, inculpaţii au forţat cu sculele pe care le aveau asupra lor mai multe uşi interioare ale mai multor birouri şi au răvăşit încăperile căutând bunuri sau bani care puteau fi sustrase. Astfel, inculpaţii au forţat şi uşa casieriei primăriei din care au sustras casa de bani metalică, în care se aflau mai multe documente de stare civilă necompletate şi ştampilele aferente. De asemenea, dintr-un birou, inculpaţii au sustras un laptop, ridicând valoarea prejudiciului cauzat la suma de 5.500 lei, prejudiciul nefiind recuperat.

Inculpaţii au negat că ar fi fost în judeţul Sibiu în perioada 19-23.02.2009, însă din înregistrările camerei de luat vederi de la staţia PECO Agnita pentru perioada 22.02.2009 orele 2000 până la data de 23.02.2009 orele 0400, ridicate de organele de poliţie, coroborând procesul-verbal cu fotografiile reprezentând înregistrările efectuate rezultă prezenţa autovehiculul Ford Escort, cu nr. de înmatriculare germane XX-XX  534 la data de 22.09.2009, orele 2147 în această staţie din care coboară şoferul.

În legătură cu prezenţa autovehiculului sau a unuia din inculpaţi la această staţie Peco, cu ocazia arestării preventive din data de 27.02.2009, inculpatul G.N.C. a recunoscut că fost în staţia Peco Agnita dar nu mai ştie când, deşi anterior a declarat că în cursul anului 2009 nu a fost pe raza judeţului Sibiu.

Inculpatul G., arătând doar la termenul din data de 11.08.2010, că fost în Agnita la data de 21 sau 22.02.2009 dar cu martorul B.L., căruia susţine că i-ar fi vândut maşina Ford .

În noaptea de 24/25.02.2009 ora 0120, autovehiculul Ford Escort, cu nr. de înmatriculare XX-XX  534, la volanul căreia se afla inc. G., a fost oprit de către organele de poliţie în faţa primăriei Avrig.

De asemenea, camera de luat vederi a Primăriei Bârghiş, a surprins imagini în intervalul orar 0118-0144 cu trei persoane şi un autoturism din noaptea de 21/22.02.2009 (f.X VOL.III U.P., conform declaraţiei martorului M.G., primar al comunei, tăind firele care alimentează telefonul, internetul şi semnalul TV), ce au intrat în curtea primăriei, s-au plimbat pe la toate geamurile şi uşile imobilului şi apoi s-au întors la autoturismul parcat.

În noaptea de 23/24.02.2009, inculpaţii s-au deplasat cu acelaşi mijloc de transport ca în celelalte cazuri, în com. J. din jud. B., unde, pe str. Principală, la nr. 129 se află sediul primăriei din comună. În acelaşi imobil se mai află şi Oficiul Poştal din localitate. După ce s-au asigurat că nu sunt observaţi de nimeni, inculpaţii au tăiat firele sistemului de alarmă al imobilului, smuls doza de la instalaţia electrică, demontat difuzorul sistemului de alarmă de pe peretele unde se află uşa de acces în Oficiul Poştal, pătruns în curtea interioară a acestuia şi au forţat o fereastră situată la parterul clădirii. În continuare, inculpaţii au pătruns în imobil şi au forţat mai multe uşi interioare, pătrunzând în diferite birouri şi răvăşind lucrurile prin birouri în căutarea unor bunuri pretabile a fi sustrase. De asemenea, inculpaţii au tăiat cu un cleşte tip “fierar-betonist” lacătele care asigurau grilajul de la uşa casieriei instituţiei şi au pătruns în casierie Apoi au forţat cu un polizor unghiular  uşa casei de bani metalice şi au sustras din interior suma de 10.000 lei,

Din verificările efectuate pe parcursul urmăririi penale, autoturismul Ford Escort, model Cravan, ce avea montate nr. de înmatriculare german XX-XX 534, folosit de inculpaţi pentru comiterea faptelor descrise mai sus, a fost radiat din circulaţie în Germania la data de 10.06.2008.

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat faptul că autoturismul era condus de regulă de inculpatul G.N.C. şi că îi aparţinea inculpatului G.C.A.N., care îl încredinţa primului pentru a-l conduce pe drumurile publice.

În legătură cu acest autovehicul, din probatoriul administrat în faţa instanţei a rezultat faptul că, martorul M.N.M., la data de 12.07.2008 şi prin intermediul unui parc auto din B. – Germania, l-a cumpărat de la numitul I.B. fără numere şi pentru că, fiind sâmbătă, nu a mai mers să ia numere roşii pentru a merge cu ea pe roţi până în România, astfel că maşina nu putea fi pusă în circulaţie, a fost nevoit să o aducă în ţară fără numere (pentru că i le-a luat N.) şi pe platformă (în sens contrar declarând martorul B., propus de inc. G., în sensul că avea numere maşina când a cumpărat-o de la acest martor).

Cu acea ocazie, a încheierii contractul de vânzare cumpărare în limba germană, martorul a primit cartea de identitate a autovehiculului şi talonul mic, numerele de înmatriculare fiind reţinute în Germania.

Acest martor susţine că a vândut maşina, cu 1000 euro la circa 2-3 săptămâni după ce a pus-o în vânzare la poarta sa  cu un afiş, vecinului său B.L. (şi respectiv la 1-2 săptămâni înainte de a cumpăra el o altă maşină din România, dar fără a face vreun înscris, dându-i cheile maşinii iar actele se aflau în bord.

Legat de acest autovehicul, inculpatul G. a declarat la data de 26.03.2009  faptul că îi aparţine, aspect menţionat de altfel şi în procesul verbal din 27.02.2009 la D., precum şi că l-a cumpărat cu 1000 euro prin luna noiembrie 2008 din târgul T., jud. B. de la o persoană al cărui nume nu-l mai reţine, că în maşină există un contract între alt vânzător al maşinii şi persoana care i-a vândut-o lui, cu ocazia cumpărării el a primit contractul anterior menţionat, talonul, cartea de identitate şi asigurarea autoturismului. Deci, prin urmare se constată faptul că inculpatul nu a avut nici un document de vânzare-cumpărare dintre acea persoană din târg şi el.

Faptul că maşina era a lui, rezultă şi din transcrierea şedinţei de la data de 06.04.2009 din cursul urmăririi penale, când inculpatul la întrebarea expresă a preşedintelui de complet, a cui era maşina, inculpatul a răspuns că era a lui, una dintre cele şapte pe care le are pentru că din asta îşi câştigă existenţa, recunoscând faptul că a alimentat la ora 10 seara într-un peco, dar fără să facă nici o referire că ar fi fost atunci cu martorul B., căruia i-ar fi vândut-o.

De asemenea, a arătat că nu ştia despre faptul că auto era radiat pentru că nu avea colţul tăiat cum se procedează.

Ulterior, la termenul din data de 11.08.2010 inculpatul a declarat că l-a cumpărat din acel târg de la o persoană de etnie romă, că el cunoaşte limba germană şi că se ocupă cu maşini din anul 2000 (pe care le aducea din Germania şi apoi le vindea aşa cum susţinea la ultimul cuvânt, la termenul din data de 15.05.2009, f.X dos. 481/787/2009 cerere de liberare provizorie), că nu ştia despre faptul că auto era radiat şi cu atât mai mult cu cât a fost oprit de poliţişti din Avrig şi Braşov, cărora le-a prezentat actele, că are domiciliul în Germania, K., M., 18 şi că are şi conturi în această ţară dar pe minus.

Apoi, pentru prima dată (tot la data de 11.08.2010), a declarat că într-o duminică seara, în data de 21 sau 22.02.2009 i-a vândut-o unui prieten, B.L. şi a primit în acea seară şi suma de 5.000 lei de la acesta, echivalentul a 1200 euro. Tot în aceea seară, a mers cu martorul la Agnita ca să încerce maşina şi a alimentat în staţia Peco.

În realitate aceasta este data la care autorităţile germane au radiat (şters) din circulaţie autoturismul marca Ford Escort, cu nr. de înmatriculare XX-XX 534, seria şasiu XXXXXXXXXXXX7?57?, ce nu se află în urmărirea acestor autorităţi, aşa cum rezultă şi din răspunsurile primite prin intermediul Interpol .

Ulterior, respectiv la data de 22.09.2010, inculpatul a depus la dosar doar o copie a unui contract de vânzare-cumpărare din data de 22.02.2009 dintre acesta şi martorul B.L., în care sunt menţionaţi inclusiv doi martori, din care rezultă că el ar fi vândut autovehiculul Ford cu suma de 4.920 lei.

Martorul B.L. propus de inc. G., a arătat că după ce a cumpărat autovehiculul Ford de la vecinul său M. prin 2008 dar fără să precizeze data, l-a vândut unor persoane cu 1500 euro şi nu a încheiat nici un act şi că pe la sfârşitul lunii într-o seară s-a dus la prietenul său G. şi a văzut maşina vândută de el la poarta inculpatului, aflând că acesta vrea să o vândă pentru că îi trebuiau bani i-a dat el suma de 4.000 lei (deşi în contract se menţionează suma de 4.920 lei), echivalentul a 1200 euro şi a mers cu el până la Agnita după care i-a lăsat maşina tot lui G. pentru că a doua zi el pleca în Italia, de unde s-a întors după o jumătate de an. De asemenea, că a făcut şi un act de mână „aşa ca să treacă meargă” fără ca inculpatul să-i prezinte vreun act.

Inculpatul G. a recunoscut faptul că a condus autovehiculul (fiind posesor de permis conducere categoria B din data de 09.01.2006 inc. G. şi respectiv din data de 18.05.2007 inc. G., f. X VOL.III fond) şi că atunci când o conducea avea la el actele ce se află la dosar (dar între aceste acte invocate, instanţa a constat că nu a existat nici un act de cumpărare a auto de către inc. G. şi nici de vânzare a auto de către G., până la momentul arestării inculpaţilor şi respectiv la data de 22.09.2010), că are şi el o maşină în Germania şi cunoaşte actele (la fel şi în faţa Tribunalului Sibiu cu ocazia ultimului cuvânt la data de 30.12.2009, că nu ştia că maşina e radiată sau că numerele nu mai sunt ale acelei maşini, că nu ştie limba germană. Însă, la termenul din data de 07.04.2010, cu ocazia ultimului cuvânt a arătat că a lucrat trei ani în Germania şi are conturi deschise acolo, că se poate verifica acest lucru, la sfârşitul anului 2008 s-a întors în ţară, precum şi că poate dovedi că  maşina a fost înmatriculată în Germania şi că altfel nu ar fi putut să o înmatriculeze dacă nu ar fi avut cont sau dacă n-ar fi lucrat.

Deşi inculpatul susţine că nu ar şti limba germană, având în vedere cele anterior arătate, faptul că a declarat că are maşină înmatriculată în Germania pe numele lui unde a stat trei ani, precum şi că din evidenţele Prefecturii Braşov, acesta figurează că a solicitat autorizaţii provizorii pentru două autoturisme de provenienţă germană, respectiv unul marca Ford Mondeo gri pentru perioada 16.06-15.07.2008 şi altul Ford Escort negru pentru perioada 30.12.2008 – 28.01.2009, instanţa apreciază că în raport cu tot probatoriul administrat, posesor permis conducere, poziţia oscilantă inculpatului pe tot parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, acesta a avut suficiente elemente din care să îşi dea seama că autovehiculul este neînmatriculat şi astfel l-a condus în cunoştinţă de cauză.

De altfel, aşa se şi explică de ce au folosit inculpaţii acest autovehicul la deplasările efectuate pentru a comite infracţiunile de care sunt acuzaţi, având în vedere că în acest mod nu puteau fi identificaţi prin verificări în evidenţele autorităţilor competente, precum şi că acesta având geamurile fumurii, ei nu puteau fi văzuţi în interiorul său, le facilita deplasarea între localităţi în timp scurt şi fără a li se putea vedea faţa, mai ales că furturile erau comise pe timp de noapte, aspect care denotă periculozitatea lor socială, ce decurge implicit şi din numărul faptelor comise şi mai ales a modalităţii de săvârşire, aceştia specializându-şi modul de operare, cu toate că anterior au fost condamnaţi pentru infracţiuni de acelaşi gen.

De aceea, prima instanţă a apreciat că se impune confiscarea autoturismului astfel folosit, a numerelor de înmatriculare false, ca de altfel şi a celorlalte unelte folosite la săvârşirea faptelor ca măsură de siguranţă.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpaţilor G.C.A.N. (nume anterior căsătoriei R.), G.N.C., P.C.A. întrunesc elementele constitutive infracţiunilor de furt calificat, prev. şi ped. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a, g şi i C.pen., texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpaţilor la pedeapsa închisorii, conform art.345 al.2 C.proc.pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a avut în vedere, conform art. 72 C.pen., gradul de pericol social concret al infracţiunilor supuse judecăţii, atitudinea inculpaţilor pe timpul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, fiind de rea-credinţă, atitudinea oscilantă, nesinceră în declaraţii şi în scopul prelungirii procedurii judiciare, a termenului rezonabil şi inducerii în eroare a organelor judiciare, exercitându-şi drepturile în mod abuziv şi sfidător, persoana acestora, prevederile art. 52 alin. 1 C.pen., teza ultimă, circumstanţele concrete în care acestea au fost comise şi modul concret şi specializat de comitere al acestor fapte, faptul că de mult nu sunt la prima abatere cu legea penală.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate, instanţa a apreciat că faţă de natura faptelor comise, modul concret şi specializat de comitere a acestor infracţiuni intenţionate asupra patrimoniului şi la regimul circulaţie, cu efecte serioase asupra activităţii normale a acestor instituţii (şcoli, primării) şi ce au necesitat repunerea în situaţia anterioară tot de către persoanele vătămate, casele de bani fiind necesare pentru activitatea zilnică, etc., inculpaţii constituie un pericol social concret şi vădit pentru valorile sociale apărate de legea penală, toate acestea constituie temeiuri care au condus instanţa la concluzia că executarea pedepselor la care au fost condamnaţi în regim de închisoare este pe deplin justificată.

S-a mai arătat că in fişele de cazier ale inculpaţilor, rezultă că:

– inc. G.C.A.N. a suferit cinci condamnări de furt calificat, una fiind în minoritate şi multe dintre celelalte pentru fapte fiind concurente, cea mai recentă pedeapsă fiind dispusă prin sentinţa 1235/21.05.2003 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia 726/R/17.09.2003 a Curţii de Apel Braşov prin care s-a descontopit pedeapsa de 5 ani aplicată  prin sentinţa 281/2002, cea de 3 ani şi 6 luni aplicată prin sentinţa 104/2002, în baza art. 1 Legea nr.543/2002 s-au graţiat pedepsele de 4 luni, 1 an şi 6 luni din sentinţa 104/2002 şi conform art. 36/2 C.pen. s-au contopit pedepsele rămase de 4 ani, 3 ani şi 6 luni, 3 ani şi 6 luni, urmând să execute 4 ani+1 an şi 2 luni spor, executând astfel în final 5 ani şi 2 luni închisoare, fiind arestat la 01.03.2002 şi eliberat la 17.08.2005, cu un rest de 620 zile, printre condamnări figurând şi trei la regimul circulaţiei în anul 2002, definitive în 2003, fiind astfel recidivist post-executoriu;

– inc. G.N.C. a suferit a suferit patru condamnări de furt calificat, una din minoritate (f. X şi urm. VOL.IV U.P., f. X VOL. V fond ), cea mai recentă constând în  condamnare la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru art. 208, 209 lit. a,g,i cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., s-a revocat liberarea condiţionată a pedepsei de 3 ani aplicată prin sentinţa 442/1998 şi contopit cu restul rămas de 393 zile, urmând să execute 3 ani şi 6 luni închisoare, prin sentinţa 205/21.05.2001 a Judecătoriei Făgăraş (la fel ca şi inc. P.), definitivă prin decizia 488/A/14.08.2001 a Tribunalului Braşov, fiind arestat la 26.03.2001 şi eliberat la 08.10.2003, cu un rest 363 zile, fiind astfel şi acesta recidivist post-executoriu;

– inc. P.C.A. a suferit şi el trei condamnări de furt calificat (f. X şi urm. VOL.IV U.P., f. X VOL. V fond) şi una de loviri sau alte violenţe, cel mai recent prin sentinţa penală 1680/07.07.2003 Judecătoria Braşov descontopindu-se pedepsele din sentinţa penală 631/2002 a Judecătoriei Braşov, ce sau contopit cu pedeapsa din sentinţa penală 567/2002 a Judecătoriei Făgăraş, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare (anterior fiind condamnat ca şi inc. G. prin sentinţa 205/21.05.2001 a Judecătoriei Făgăraş definitivă prin decizia 488/A/14.08.2001 a Tribunalului Braşov la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare), eliberat fiind condiţionat la data de 28.01.2004, cu un rest de 413 zile, instanţa reţinând calitatea de recidivist post-executoriu în raport cu condamnarea de la furt calificat şi nu cu cea de 3 luni închisoare pentru loviri sau alte violenţe.

S-a apreciat că din toate aceste evidenţe rezultă că inculpaţii au o predispoziţie în comiterea de infracţiuni împotriva patrimoniului în special, nu au fost angajaţi anterior arestării, (cu excepţia inc. P. care a fost angajat până la 06.08.2008,), precum şi faptul că prevenţia specială prin pedepsele aplicate anterior nu a fost realizată, aceştia continuând să pună în pericol şi să lezeze valorile sociale protejate de legea penală.

Pentru aceştia procesul penal şi executarea pedepselor anterioare nu au avut nici un rol preventiv, în loc să aibă o atitudine pozitivă, de îndreptare, inculpaţii au continuat să comită fapte cu caracter penal, ceea ce dovedeşte faptul că sancţiunile anterioare nu şi-au atins scopul, nu au avut un efect descurajant şi nici nu au contribuit la îndreptarea lor, toţi fiind în stare de recidivă post-executorie.

Modalitatea de executarea a pedepsei este consecinţa relei comportări de care au dat dovadă inculpaţii.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii P.C.A., G.C.A.N. şi G.N.C. solicitând admiterea apelurilor, desfiinţarea hotărârii şi rejudecând să se constate că inculpaţii nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor, urmând a se dispune achitarea lor.

Prin decizia penală nr.120/13.07.2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu-Secţia Penală au fost admise apelurile formulate de inculpaţii P.C.A., G.C.A.N. şi G.N.C. împotriva sentinţei penale nr.142 din 10.11.2010 a Judecătoriei Avrig, a fost desfiinţată în parte sentinţa atacată şi, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 8 ani închisoare aplicată inculpatului G.C.A.N. în pedepsele componente:

– 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate COLEGIULUI NAŢIONAL “D.S.” F., jud. B.;

– 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate COLEGIULUI NAŢIONAL “D.S.” F., jud. B.;

– 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate COLEGIULUI NAŢIONAL “D.S.” F., jud. B.;

– 7 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţilor vătămate comuna A., jud. S. şi H.I. din com. A., jud. S.;

– 7 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţilor vătămate comuna A., jud. S. şi H.I. din com. A., jud. S.;

– 7 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţilor vătămate comuna A., jud. S. şi H.I. din com. A., jud. S.;

În baza art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

În baza art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen.,  pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.

S-a dispus înlăturarea sporului de 6 luni închisoare aplicat ca urmare a concursului de infracţiuni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. privind faptele săvârşite în dauna părţilor civile Colegiul Naţional „D.S.” F., judeţul B. (fapta 31.01/1.02.2009), B.C. „8 Martie” C. – punct de lucru L. (fapta 11/12.02.2009) şi a părţii vătămate F.G. (fapta 15/16.02.2009).

A fost menţinută condamnarea inculpatului în temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. pentru săvârşirea infracţiunilor:

– de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna C., jud. S. şi s-a redus pedeapsa aplicată de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 6 ani închisoare;

– de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna C., jud. S. şi s-a redus pedeapsa aplicată de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 6 ani închisoare;

– de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna C., jud. S. şi s-a redus pedeapsa aplicată de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 6 ani închisoare;

– de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna C., jud. S. şi s-a redus pedeapsa aplicată de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 6 ani închisoare;

– de furt calificat în dauna părţilor vătămate comuna A., jud. S. şi H. I. din com. A., jud. S., şi s-a redus pedeapsa aplicată de la 7 ani şi 2 luni închisoare la 6 ani închisoare;

– de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna B., jud. S. şi s-a redus pedeapsa aplicată de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare;

– de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna B., jud. S. şi s-a redus pedeapsa aplicată de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare;

– de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna J., jud. B. şi s-a redus pedeapsa aplicată de la 6 ani şi 9 luni închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare;

– de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna J., jud. B. şi s-a redus pedeapsa aplicată de la 6 ani şi 9 luni închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare;

S-a menţinut în baza art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

S-a menţinut în baza art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.

S-a menţinut în baza art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 33 lit. a, raportat la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen., a fost aplicată inculpatului G.C.A.N. pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită la 6 ani şi 6 luni închisoare.

S-a descontopit pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 7 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului G.N.C. în pedepsele componente:

În baza art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

În baza art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.

S-a înlăturat sporul de 4 luni închisoare aplicat ca urmare a concursului de infracţiuni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. privind faptele săvârşite în dauna părţilor civile Colegiul Naţional „D.S.” F., judeţul B. (fapta 31.01/1.02.2009), B.C. „8 Martie” C. – punct de lucru L.(fapta 11/12.02.2009) şi a părţii vătămate F.G. (fapta 15/16.02.2009).

S-a menţinut condamnarea inculpatului în temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. pentru săvârşirea infracţiunilor:

S-a menţinut condamnarea inculpatului în temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. pentru săvârşirea infracţiunilor:

– de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna C., jud. S. şi  s-a redus pedeapsa aplicată de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 6 ani închisoare;

– de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna C., jud. S. şi  s-a redus pedeapsa aplicată de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 6 ani închisoare;

– de furt calificat în dauna părţilor vătămate comuna A., jud. S. şi H. I. din com. A., jud. S. şi s-a redus pedeapsa aplicată de la 7 ani şi 2 luni închisoare la 6 ani închisoare;

– de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna B., jud. S. şi s-a redus pedeapsa aplicată de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare;

S-a menţinut în baza art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen., pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

În baza art. 33 lit. a, raportat la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen., s-a aplicat inculpatului G.N.C. pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită la 6 ani şi 6 luni închisoare.

S-a dispus descontopirea pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 7 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului P.C.A. în pedepsele componente:

– 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate F. G., oraşul V., jud. B.;

– 6 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna J., jud. B.

S-a înlăturat sporul de 2 luni închisoare aplicat ca urmare a concursului de infracţiuni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. privind fapta săvârşită în dauna părţii vătămate F.G. (fapta 15/16.02.2009).

– de furt calificat în dauna părţii vătămate COLEGIULUI NAŢIONAL “D.S.” F., jud. B. şi  s-a redus pedeapsa aplicată de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare;

– de furt calificat în dauna părţii vătămate B.C.C. 8 MARTIE C., jud. B. şi s-a redus pedeapsa aplicată de la 7 ani şi 2 luni închisoare la 6 ani şi 2 luni închisoare;

– de furt calificat în dauna părţilor vătămate comuna A., jud. S. şi H.I. din com. A., jud. S. şi s-a redus pedeapsa aplicată de la 7 ani şi 2 luni închisoare la 6 ani închisoare;

– de furt calificat în dauna părţii vătămate comuna J., jud. B. şi s-a redus  pedeapsa aplicată de la 6 ani şi 9 luni închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a, raportat la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen., i s-a aplicat inculpatului P.C.A. pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 2 luni închisoare, sporită la 6 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 88 C.pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor: G.C.A.N., G.N.C. şi P.C.A., durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 27.02.2009 şi până la data rămânerii definitive a prezentei .

În baza art. 350 alin.1 C.pr.pen. a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor: G.C.A.N., G.N.C. şi P.C.A.

În baza art. 14 şi 346 C.pr.pen., coroborat cu art. 998, 999 C.civ., s-a  înlăturat obligarea inculpaţilor G.C.A.N. şi G.N.C., de la plata despăgubirilor materiale către părţile vătămate/părţi civile în sumă de:

– 7.705,93 lei către B.C.C. 8 Martie C., cu sediul în C., str. H., nr. 1, jud. B.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că în critica hotărârii instanţei de fond, s-au invocat dispoziţiile art. 64 alin. 2 Cod procedură penală prin care se menţionează că mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal, arătându-se că obiectele ridicate de la inculpaţi şi care constituie corpuri delicte, s-ar fi realizat în cadrul unei proceduri nelegale şi nu pot avea valoarea de probă în cadrul procesului.

Legat de această apărare, instanţa de apel a reţinut că în cadrul mijloacelor de probă menţionate de art. 64 alin. 1 Cod procedură penală, nu se face vorbire despre percheziţie, pentru a fi incidente aceste dispoziţii cu privire la legalitatea sau nelegalitatea acestora şi, ca atare, dispoziţiile art. 64 alin. 2 Cod procedură penală nu au incidenţă în cauză.

S-a mai reţinut că dispoziţiile art. 100 alin. 5 Cod procedură penală „percheziţia corporală sau asupra vehiculelor poate fi dispusă după caz, de organul de cercetare penală, de procuror sau de judecător”, nu au fost încălcate cu ocazia opririi în trafic a autoturismului în care se aflau inculpaţii  pe raza judeţului Vâlcea, atâta timp cât prin Decizia nr. 5748 din 4.11.2004 a Î.C.C.J., prin care se face referire la actele de cercetare penală care nu suportă amânare, cu ridicarea de obiecte în cadrul unei percheziţii precum şi cu privire la decizia C.E.D.O. Cauza X contra Belgiei, cu nr. 5488/72 din 30.05.1974, prin care se arată că cercetând autovehiculul staţionat într-un loc public, a acţionat în exercitarea competenţelor sale de poliţie judiciară în scopul cercetării infracţiunilor şi strângerii de probe şi prin urmare această percheziţie deşi nu este prevăzută în mod specific în prevederile legale naţionale, nu poate fi considerată ca ilegală.

În procesul verbal se arată că în data de 27.02.2009, desfăşurându-se o acţiune punctuală pe raza municipiului Drăgăşani şi a comunelor limitrofe, în scopul prevenirii şi identificării autorilor de infracţiuni comise pe raza de competenţă, în jurul orelor 01:00, pe marginea dreaptă a DN 64 în direcţia de mers Drăgăşani – Râmnicul Vâlcea, a fost identificat un autoturism marca Ford Escort de culoare neagră, model Caravan, cu numărul de înmatriculare XX-XX  534 cu geamuri fumurii, care era staţionat şi fără a avea în funcţiunea sistemul de avarii sau poziţii, în faţa sediului Primăriei comunei Prundeni, la mică distanţă de Şcoala generală şi sediul televiziunii locale. Se arată în procesul verbal că, având în vedere că pe raza judeţului au fost săvârşite mai multe infracţiuni de furt din unităţi de învăţământ, s-a procedat la identificarea ocupanţilor autoturismului, în persoana inculpaţilor G.C.A.N. şi P.C.A. care nu au putut justifica în nici un fel prezenţa în acel loc.

După identificarea celor doi care au creat suspiciuni, s-a supravegheat în continuare autoturismul şi după o scurtă perioadă de timp a mai apărut o persoană în fugă, care s-a urcat în autoturism şi după identificarea acestuia s-a constatat că era vorba de inculpatul G.N.C. care a justificat prezenţa în acel loc datorită unor necesităţi fiziologice.

Procedându-se la un control amănunţit al autoturismului, s-a descoperit sub bancheta dreaptă o foarfece de tăiat fier beton, sub scaunul şoferului un levier hexagonal de culoare albastră, în buzunarul portierei dreapta un cleşte de culoare neagră, o şurubelniţă mecanică marca Top Master, o lanternă în stare de funcţionare, o pereche de mănuşi din material sintetic, o altă pereche de mănuşi de culoare neagră sintetică, un rucsac în portbagaj cu o lanternă precum şi alte unelte.

Cu această ocazie, numitul G. a recunoscut că uneltele îi aparţin.

Potrivit procesului verbal încheiat la 27.02.2009, poliţişti din serviciul Investigaţii criminale Sibiu au preluat inculpaţii şi i-au escortat în municipiul Sibiu împreună cu autoturismul.

Aceste situaţii de practică judiciară trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 31 lit. e din Legea nr.218/23.04.2002 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei române, în care se arată că poliţistul este investit cu exerciţiul autorităţii publice şi are anumite drepturi şi obligaţii principale, adică în cazul săvârşirii unei infracţiuni, ar urmăririi unor infractori sau al unei acţiuni teroriste, să intre în incinta locuinţelor, a unităţilor economice, a instituţiilor publice ori particulare, a organizaţiilor social-politice, indiferent de deţinător sau de proprietar precum şi la bordul oricăror mijloace de transport româneşti precum şi cu dispoziţiile art. 213 Cod procedură penală, potrivit cărora organul de cercetare penală este obligat să efectueze actele de cercetare ce nu suferă amânare chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competenţa lui iar lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit de îndată procurorului competent.

Verificarea şi ridicarea obiectelor din autoturism s-a realizat în contextul unei proceduri legale de verificare a unui autoturism aflat în trafic, ceea ce presupunea o anumită urgenţă şi nu mai permitea sesizarea procurorului sau a instanţei pentru eliberarea unei ordonanţe, respectiv încheieri, de efectuare a percheziţiei autoturismului.

Instanţa de  apel a apreciat că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 6 al C.E.D.O. atâta timp cât organele de poliţie nu aveau de unde să cunoască care este traseul pe care circulau cei trei inculpaţi la momentul opririi autovehiculului în trafic.

În ceea ce priveşte a doua critică invocată în motivele de apel referitoare la inculpatul G.C.A.N. căruia la data de 27.02.2009, aflat în stare de reţinere, i s-a adus la cunoştinţă învinuirea, fără să fi fost asistat de către apărător ceea ce contravine dispoziţiilor art. 1371 alin. 1 Cod procedură penală după cum rezultă din dosarul de urmărire penală, s-a reţinut că în procesul verbal din 27.02.2009 prin care i s-a adus la cunoştinţă învinuitului faptul că este învinuit de săvârşirea infracţiunii de furt calificat, cu privire la fapte săvârşite în lua februarie 2009 împreună cu alte persoane, se menţionează că acesta a precizat că în această fază a cercetărilor doreşte apărător ales şi până atunci nu declară nimic.

Tot cu această ocazie, i s-a adus la cunoştinţă că are dreptul de a fi asistat de către un apărător precum şi dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i-se atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, iar  ulterior acestui moment, la data de 13.03.2009  în prezenţa apărătorului, i s-a adus la cunoştinţă faptul că este cercetat pentru furt calificat cu privire la un furt din noaptea din 15/16.02.2009.

În cursul lunii februarie 2009 la data de 27.02.2009 s-a luat o declaraţie de învinuit inculpatului apelant G.C.A.N. în prezenţa avocatului desemnat din oficiu prin care i s-a adus la cunoştinţă faptul că este cercetat pentru infracţiuni săvârşite în incinta primăriilor din C., C., A. şi B.

Alte declaraţii inculpatului G.C.A.N. faţă care s-a invocat excepţia nelegalităţii începerii urmăririi penale nu au mai fost date.

Instanţa de apel a arătat că, din perspectiva derulării evenimentelor, se poate lesne constata că inculpatul nu a fost prejudiciat şi nu i s-a vătămat nici unul din drepturile sale, implicit dreptul la apărare, deoarece actul procedural invocat ca fiind nelegal a fost confirmat printr-un repetarea lui în condiţii de legalitate.

Dispoziţiile art. 1371 Cod procedură penală, care sunt invocate de către inculpat, se referă la luarea măsurilor preventive.

Nefiind în prezenţa unui act vătămător al intereselor inculpatului, nefiind în prezenţa vreunui prejudiciu adus acestuia atâta timp cât actul a fost repetat şi cel aşa zis nelegal nu a avut nici un fel de efect juridic faţă de inculpatul apelant sau faţă de cauză, instanţa a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 197 şi respectând silogismul apărării, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 10 lit. f. Cod procedură penală şi art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală.

De asemenea, a fost înlăturată şi apărarea inculpatului referitoare la faptul că în cauză nu s-ar fi respectat prezumţia de nevinovăţie datorită faptului că în momentul arestării preventive prin Încheierea penală nr. 6 din 27.02.2009, judecătorul care a luat măsura arestării face referirea la rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite în cauză, în condiţiile în care, raportul de expertiză privind Primăria comunei Brădeni a fost depus la dosar doar în data de 28.02.2009 dar judecătorul s-a pronunţat cu o zi înainte, pe 27.02.2009.

Cu privire la prima faptă respectiv furtul săvârşit la Colegiului Naţional „D.S.” F., judeţul B., instanţa de apel a reţinut că inculpatul P.C.A. s-a aflat în această unitate de învăţământ, de unde a sustras bunuri ca urmare a probei privind urma de încălţăminte care există la dosar, însă  iar cu privire la inculpaţii G.C.A.N. şi G.N.C.  nu există probe care să-i incrimineze.

Inculpatul G.C.A.N. a susţinut că în perioada 25.01.2009 – 12.02.2009 a fost plecat în Italia împreună cu soţia sa iar declaraţiile acestuia se coroborează cu declaraţia soţiei sale, iar alte probe nu sunt în dosar care să confirme vinovăţia inculpaţilor G.C.A.N. şi G.N.C..

În legătură cu fapta a doua, din 11/12.02.2009 de la B.C.C. 8 Martie C., judeţul B., instanţa de apel a constatat de asemenea că singura probă administrată în cauză este constatarea tehinco-ştiinţifică traseologică care stabileşte că o urmă de încălţăminte ridicată de la faţa locului a fost creată de o pereche de pantofi sport, respectiv de piciorul stâng, ridicată de la inculpatul P.C.A. S-a arătat că apărarea inculpatului P.C.A., potrivit căreia urma de pantof dar în primul rând pantofii purtaţi de acesta fac parte dintr-un lot mare de acest gen de încălţăminte, nu poate fi primită pentru că nu s-a dat nici un fel de explicaţie a coincidenţei şi potrivirii urmelor lăsate la faţa locului săvârşirii faptelor. Într-un raţionament juridic rezonabil, bazat pe identitatea de modus operandi a tuturor faptelor precum şi a coincidenţei identificării unui anumit tip de unelte şi scule identificate în autoturism, la o oră târzie din noapte în faţa unor instituţii publice, instanţa a apreciat că această probă este suficient de puternică ca să dovedească vinovăţia săvârşirii faptelor de către acest inculpat. La această concluzie s-a ajuns şi prin faptul că nici o infracţiune de furt nu se săvârşeşte în contextul anunţării în prealabil a săvârşirii ei şi presupune o anumită discreţie şi lipsă de vigilenţă.

Nefiind alte probe care să îi încrimineze pe cei doi inculpaţi G.C.A.N. şi G.N.C., tribunalul  a dispus achitarea acestora, apreciind că fapta nu a fost comisă de aceştia dar în schimb reţinând săvârşirea faptei în sarcina inculpatului P.C.A.

Cu privire la fapta din 15/16.02.2009, care se referă la ferestrele termopan, în număr de 7 sustrase de la partea vătămată F.G. din oraşul V., judeţul B., instanţa de apel a dispus achitarea celor trei inculpaţi, arătând că martorii B.G. şi G.Z.  au declarat că cei doi inculpaţi au cumpărat geamurile care le-au fost aduse cu un microbuz şi martorul B. a fost de faţă când s-au descărcat geamurile termopan, declaraţiile care se coroborează şi cu declaraţia soţiei inculpatului G.C.A.N. respectiv G.C. precum şi cu declaraţiile inculpatului G.C.A.N.

De asemenea la fila 357 vol. V al Judecătoriei Sibiu se face dovada rezervării unui bilet de transport de către P.C.A. pentru data de 17.02.2009 din Spania spre Braşov. Astfel se creează un dubiu cu privire la certitudinea prezenţei la acel moment a inculpatului P. în România, ca urmare a acestei rezervări făcute în Spania. Orice dubiu profită inculpatului.

În legătură cu celelalte fapte, tribunalul a constatat că acestea sunt dovedite în cauză şi, în mod judicios judecătorul fondului a apreciat că cei trei inculpaţi au săvârşit aceste infracţiuni reţinute în sarcina lor.

În legătură cu infracţiunile la regimul rutier, s-a arătat că acestea urmează a fi reţinute în sarcina inculpaţilor pentru că orice cumpărător a unui autoturism trebuie să verifice în ce măsură acela autoturism este înmatriculat legal iar în cazul în care nu există certitudini privind dobândirea licită şi legalitatea înmatriculării, aceasta nu trebuie pus în circulaţie.

Tribunalul a apreciat că, faţă de împrejurarea că vor fi achitaţi inculpaţii pentru unele din fapte, se impune o nouă reindividualizare a pedepselor, având la bază dispoziţiile art. 72 Cod penal. În cadrul acestei reindividualizări, s-a apreciat că pedepsele aplicate de instanţa de fond sunt prea mari faţă de pericolul social, faţă de valoarea prejudiciului produs.

S-au avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, în sensul că aceştia au mai fost condamnaţi anterior, aflându-se în recidivă post executorie, nu au recunoscut săvârşirea faptelor şi numărul mare al faptelor de acelaşi gen săvârşite la intervale de timp scurte.

S-a mai arătat că din analiza probatoriului nu a rezultat împrejurarea că inculpaţii au acţionat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale pentru a se reţine o singură infracţiune continuată.

Împotriva acestei decizii şi a sentinţei penale nr.142/2010 pronunţată de Judecătoria Avrig au declarat recurs în termenul legal Parchetul de pe lângă  Tribunalul Sibiu şi inculpaţii G.C.A.N., G.N.C. şi P.C.A.

Prin recursul  Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a solicitat în temeiul art. 38515 punctul 2 litera „d” şi art. 3859 alin. 1 punctele 14, 172 şi 18 din Codul de procedură penală,casarea deciziei penale nr.120/2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu, rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Alba-lulia,  în sensul menţinerii condamnării inculpaţilor  pentru  infracţiunea  de  furt calificat comisă în dauna părţii vătămate F.G., deducerii din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.C., a arestării preventive din perioada 1.06-7.06.2006, perioadă menţionată în cazierul inculpatului şi menţinerii cuantumului pedepselor aplicate celor trei inculpaţi pentru infracţiunile de furt calificat comise.

În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală şi netemeinică sub aspectul achitării inculpaţilor pentru infracţiunea de furt calificat comise în dauna părţii vătămate F.G., deoarece cel puţin în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii G.C. şi G., există probe din care rezultă că ei sunt autorii furtului. Astfel, în locuinţele lor au fost găsite către 4, respectiv 3 geamuri aparţinând părţii vătămate F.G., sustragerea unor asemenea bunuri nu se poate realiza decât prin cooperarea a cel puţin două persoane (geamurile fiind montate), iar coincidenţa împrejurărilor în care cei doi ar fi cumpărat geamurile este neverosimilă. Probele testimoniale administrate în cursul judecării apelului din care rezultă că cei doi inculpaţi ar fi cumpărat geamurile de la aceleaşi persoane, în aceeaşi zi nu pot fi luate în considerare, fiind evident pro-causa.

Mai mult, cu ocazia audierii de către instanţa de fond la data de 2.11.2010, inculpatul G.C. a declarat că ar fi cumpărat cele 4 ferestre termopan găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare, de la doi băieţi care i-au spus cu acea ocazie că ferestrele sunt sustrase, dar din altă zonă şi că poate să stea liniştit (a se vedea voi. V al instanţei de fond, fila X). Chiar luând în considerare ipoteza cumpărării geamurilor termopan, cei doi inculpaţi ştiau că provin din săvârşirea infracţiunii de furt.

Prin urmare, instanţa de apel ar fi putut cel mult să schimbe încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpaţii G.C. şi G. din infracţiunea de furt calificat, în infracţiunea de tăinuire, prevăzută şi pedepsită în art. 221 din Codul penal, şi nu să-i achite în temeiul art. 10 lit. c din Codul de procedură penală.

S-a mai arătat că instanţa de apel a omis să dispună deducerea perioadei de arest preventiv cuprinsă între 1.06.2006 şi 7.06.2006, din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.C., deşi din fişa sa de cazier rezulta că a fost arestat în această perioadă în baza mandatului de arestare nr. 2/2006, emis de Judecătoria Zărneşti iar prin rechizitoriului cu nr. 363/P/2006 din 1.07.2007, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti, inculpatul G.C. a fost scos de sub

urmărire penală pentru infracţiunea de furt calificat, în cauză fiind astfel incidente dispoziţiile art. 88 alin. 1, teza a 2-a din Codul penal.

S-a mai invocat faptul că s-a procedat în mod nejustificat la o nouă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, în sensul reducerii cuantumului acestora, datorită împrejurării că au fost achitaţi pentru unele din faptele reţinute în sarcina lor, fără a se avea în vedere faptul că inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru mai multe infracţiuni aflate în concurs real, iar prima instanţă a realizat o justă individualizare a pedepselor, apreciindu-se în concret gradul de pericol social al fiecărei infracţiuni, întrucât  pedepsele s-au aplicat pentru fiecare faptă în parte şi abia apoi au fost contopite, cu aplicarea unui spor.

S-a mai arătat că instanţa de apel a procedat în mod unilateral, doar la reducerea pedepselor aplicate pentru infracţiunile de furt, menţinând cuantumul pedepselor aplicate pentru infracţiunile la regimul circulaţiei rutiere inculpaţilor G.C. şi G., de unde rezultă că nu se impunea nici reducerea cuantumului pedepselor aplicate pentru infracţiunile de furt calificat, ci cel mult reducerea sporului corespunzător concursului de infracţiuni.

În cazul inculpatului P., acesta a fost achitat doar pentru o singură infracţiune (aceea comisă în dauna părţii vătămate F.G.), dar cu toate acestea, instanţa de apel a fost la fel de clementă în privinţa reducerii pedepselor aplicate acestui inculpat, ceea ce în opinia parchetului este total nejustificat.

În expunerea motivelor de recurs, atât prin memoriile depuse la dosar cât şi  personal şi prin apărător, cu ocazia dezbaterilor, inculpaţii  G.C.A.N., G.N.C. şi P.C.A.  au arătat că regretă faptele săvârşite, că recunosc în totalitate aceste fapte, invocând dispoziţiile art.320 ind.1 C.proc.pen.şi solicitând ca atare să li se aplice legea penală mai favorabilă.

Pe de altă parte, inculpatul G.N.C. a mai arătat că inculpatul G. a recunoscut în primă instanţă că a săvârşit împreună cu numitul P.I. o infracţiune şi, în această situaţie ar fi trebuit să se procedeze la extinderea procesului penal , iar inculpatul P.C.A. a arătat că instanţa nu a fost legal sesizată deoarece:

– actele materiale care au determinat reţinerea sa nu sunt descrise explicit

– situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu nu este lămurită , edificatoare pentru judecător, din care să rezulte în concret acte materiale ce intră în conţinutul unei infracţiuni reţinute în sarcina fiecărui inculpat

– din conţinutul actului de sesizare lipseşte unul din elementele obligatorii de fapt şi de drept prevăzut de art.263 C.proc.pen, respectiv menţionarea numelor ce persoanelor ce trebuiau citate ca martori şi locul unde urmau a fi citate

S-a mai arătat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de apel invocate în scris de inculpat, că judecata a avut loc fără citarea părţii vătămate Boier Monica pentru a fi întrebată dacă se constituie parte civilă în cauză.

În drept, s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art.385 ind.9 pct.2, pct.10, pct.20 şi pct.21 din Codul de procedură penală.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor existente la dosar, a cazurilor de casare invocate de recurenţi, respectiv cele prevăzute de art.385 ind.9 punctele 14, 172 şi 18 , respectiv pct.2, pct.10, pct.20 şi pct.21 din Codul de procedură penală, precum şi din  oficiu, conf. art. 385 ind.9alin.3  din Codul de procedură penală, Curtea de Apel reţine următoarele:

În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate invocate prin recursurile inculpaţilor, se constată că acestea sun neîntemeiate având în vedere următoarele aspecte:

Recurentul a  invocat faptul că actele materiale care au determinat reţinerea inculpatului P.C.A nu sunt descrise explicit, Curtea constată că verificarea legalităţii luării măsurii preventive a reţinerii nu este de competenţa judecătorului, calea de atac împotriva ordonanţei organului de cercetare penală fiind plângerea care se poate face înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii la procurorul care supraveghează urmărirea penală.

Referitor la nulitatea sesizării instanţei  pentru motivul că actului de sesizare îi lipseşte unul din elementele obligatorii de fapt şi de drept prevăzut de art.263 C.proc.pen, respectiv menţionarea numelor ce persoanelor ce trebuiau citate ca martori şi locul unde urmau a fi citate , precum şi  că situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu nu este lămurită, edificatoare pentru judecător, din care să rezulte în concret acte materiale ce intră în conţinutul unei infracţiuni reţinute în sarcina fiecărui inculpat, Curtea de apel constată  că actul de sesizare a instanţei cuprinde toate elementele prevăzute în art. 263 C. proc. pen., şi anume datele referitoare la persoana inculpaţilor, faptele reţinute în sarcina sa şi pentru care s-a efectuat urmărirea penală, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea şi dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi numele persoanelor care trebuie citate în instanţă şi astfel în cauză nu au fost încălcate dispoziţiile privitoare la sesizarea instanţei

De asemenea, sesizarea instanţei este făcută potrivit  dispoziţiilor legale amintite, întrucât s-a stabilit cu exactitate care sunt faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor trei inculpaţi, aceste  fapte fiind individualizate

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art.385 ind.9 pct.21 C.proc.pen invocat cu privire la faptul că  judecata a avut loc fără citarea părţii vătămate B.M. pentru a fi întrebată dacă se constituie parte civilă în cauză, instanţa de recurs constată că acest motiv nu poate fi invocat decât de partea în favoarea căreia a fost instituită această normă procesuală, respectiv numita B.M. şi nu de către inculpat, întrucât necitarea unei părţi în cauză nu este sancţionată de lege cu nulitatea absolută iar în speţă, prin faptul că numita B.M. nu a fost  citată şi întrebată dacă se constituie parte civilă în cauză , nu s-a produs nicio vătămare inculpaţilor.

De asemenea, se constată că  este neîntemeiată susţinerea recurentului P.C.A. în sensul că instanţa de apel  nu a răspuns tuturor motivelor de apel invocate, întrucât, raportat şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului  ( spre exemplu Cauza Boldea împotriva României) motivarea unei hotărâri judecătoreşti nu se poate interpreta ca o cerinţă de a se da  răspuns detaliat pentru  orice argument, iar instanţa de apel a analizat toate aspectele de nelegalitate şi temeinicie invocate de inculpaţii apelanţi, precum şi mijloacele de probă administrate în cauză , fără a se rezuma la argumentele  utilizate de prima instanţă , examinând în mod real  problemele esenţiale ce i-au fost supuse atenţiei.

Din coroborarea  probatorului administrat în cauză rezultă că starea de fapt reţinută de instanţele de fond şi de apel este corectă, cu următoarele precizări:

În ceea ce priveşte infracţiunea  de  furt calificat comisă în dauna părţii vătămate F.G., Curtea de Apel constată că în mod corect prima instanţă a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea acestei infracţiuni, având în vedere  probele existente la dosarul cauzei.

Astfel, din coroborarea aspectelor reţinute în procesele-verbale de percheziţie domiciliară efectuate la domiciliul inculpaţilor G.C.A.N. şi G.N. din care rezultă că au fost găsite şi ridicate un număr total  de 8 ferestre din cele sustrase de la partea vătămată, cu declaraţia martorului M.I. care a recunoscut aceste ferestre, cu folosirea aceluiaşi mod de operare ca şi în cazul celorlalte fapte  şi cu recunoaşterea tuturor faptelor de către inculpaţi în motivele scrise de recurs precum şi cu ocazia acordării ultimului cuvânt, potrivit art.341 C.proc.pen..

 Pentru achitarea inculpaţilor, instanţa de apel a avut în vedere declaraţiile  martorilor B.G. şi G.Z.  şi ale inculpatului G.C.A.N. şi ale soţiei acestuia, declaraţii care nu sunt însă în măsură să ateste că geamurile termopan sustrase de la partea vătămată F.G. sunt aceleaşi cu cele cumpărate de inculpaţi prin luna februarie a anului 2009, iar  dovada rezervării unui bilet de transport de către  inculpatul P.C.A. pentru data de 17.02.2009 din Spania spre Braşov nu probează faptul că acesta ar fi plecat la acea dată din Spania spre Braşov, în contextul în care există probe la dosar că inculpatul P. a participat cel puţin la furtul comis în noaptea de 31.01/2.02.2009 în municipiul Făgăraş şi nu a dovedit că ulterior acestei nopţi a plecat în Spania.

Declaraţiile inculpatului G. şi ale soţiei acestuia sunt contradictorii şi nu pot fi avute în vedere, raportat la celelalte mijloace de probă administrate în cauză, urmând a fi înlăturate ca subiective.

Pentru aceste motive, instanţa de recurs constată că în cauză este dovedită vinovăţia inculpaţilor fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat  săvârşite în dauna părţii vătămate F.G., fapte prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i C.pen. 

În ceea ce priveşte pedepsele  aplicate inculpaţilor de către instanţa de apel, Curtea constată că în mod corect s-a redus cuantumul acestora, însă nu pentru motivul că pentru unele dintre infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, ci raportat la limitele de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea de furt calificat şi  la perioada relativ scurtă de timp în care acestea au fost săvârşite, numărul faptelor putând constitui temei pentru aplicarea unui spor mai ridicat şi nu pentru individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune în parte.

Curtea de Apel constată însă că tribunalul a procedat în mod nelegal la stabilirea, în cazul inculpaţilor G.N.C. şi P.C.A., a  unor sporuri de pedeapsă mai mari decât cele stabilite de către prima instanţă, în contextul în care sentinţa pronunţată de Judecătoria Avrig a fost atacată numai de către inculpaţi şi astfel, conform dispoziţiilor art.372 C.proc.pen., nu se putea crea acestora o situaţie mai grea.

 Chiar dacă pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor au fost în cuantum mai mic decât cele aplicate de prima instanţă, aplicarea unui spor mai mare de pedeapsă constituie o agravare a situaţiei inculpaţilor apelanţi, reindividualizarea sporului reprezentând un echivalent al pedepselor care nu se execută şi putând avea consecinţe ulterioare asupra persoanei condamnate.

Curtea de Apel mai constată că este neîntemeiată solicitarea inculpaţilor de aplicare a dispoziţiilor art.320 ind.1 alin.7 C.proc.pen., având în vedere faptul că În conformitate cu prevederile acestui articol ., introdus prin Legea nr. 202/2010, aplicarea dispoziţiilor privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, care prevăd reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii, implică, pe de o parte, ca recunoaşterea vinovăţiei să se facă până la începerea cercetării judecătoreşti la prima instanţă, iar nu în apel sau recurs şi, pe de altă parte, ca inculpatul să declare că recunoaşte în totalitate, iar nu parţial, faptele reţinute în actul de sesizare.  

Faţă de toate aceste aspecte, instanţa de recurs constată că  la individualizarea şi proporţionalizarea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru fiecare infracţiune, instanţele de fond au dat eficienţă deplină tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cp, respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, gradului de pericol social ridicat al acestora, numărului faptelor comise, precum şi atitudinii inculpaţilor pe parcursul întregului proces penal şi antecedentelor penale ale acestora .

În raport de toate aceste împrejurări, au fost aplicate inculpaţilor pedepse apte să asigure reeducarea inculpaţilor, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Curtea de Apel, la rândul său, în baza propriei evaluări atât asupra individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor pentru fiecare faptă comisă, cât şi a pedepsei rezultante, cu executare în regim privativ de libertate, consideră că în contextul cauzei nu se justifică diminuarea pedepselor, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute în art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminenţa vreunuia din acestea, iar  în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor, agravat prin modul de comitere, numărul acestora, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care le-au produs pedepsele stabilite de către instanţele de fond sunt just proporţionalizate.

Recursul inculpatului G.C.A.N. ( precum şi cel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu ) apare însă ca fondat sub aspectul aplicării greşite a dispoziţiilor art.88 C.penal de către prima instanţă şi cea de apel.

Astfel , din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 1.06.2006 – 7.06.2006, în baza mandatului de arestare nr. 2/2006, emis de Judecătoria Zărneşti  iar ulterior prin rechizitoriul procurorului din 1.07.2007 dat în dosarul  nr. 363/P/2006, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti, inculpatul G.C. a fost scos de sub urmărire penală pentru infracţiunea de furt calificat.

Potrivit art. 88 alin. 1, teza a 2-a din Codul penal, timpul arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii şi atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în acelaşi timp ori în mod separat, pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reţinerea sau arestarea preventivă.

Faţă de aceste aspecte, urmează a fi dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului G.C.A.N. şi durata reţinerii şi arestării preventive  din data de 01.06.2006 până la data de 07.06.2006.

Pentru toate considerentele ce preced, având în vedere şi dispoziţiile art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.proc.pen. şi art.385 ind.9 pct.14, pct.17 ind.2  şi pct.18  C.proc.pen., a admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi inculpatul G.C.A.N. împotriva deciziei penale nr.120 din 13 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu şi în consecinţă:

A casat  în parte decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 142 din 10.11.2010 pronunţată de Judecătoria Avrig după cum urmează:

 A casat decizia penală atacată sub aspectul laturii penale privind achitarea inculpaţilor G.C.A.N., G.N.C. şi P.C.A. pentru  săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna părţii vătămate F.G. şi , rejudecând cauza în aceste limite,

A descontopit pedepsele rezultante aplicate fiecărui inculpat în pedepsele componente şi a  înlăturat  sporurile de pedeapsă aplicate.

A condamnat inculpaţii G.C.A.N., G.N.C. şi P.C.A. la pedeapsa de câte 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prevăzută  de art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b ) C.pen., comisă în dauna părţii vătămate F.G.

În baza dispoziţiilor  art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) Cod penal a contopit pedeapsa aplicată fiecărui inculpat  prin prezenta decizie cu pedepsele aplicate şi menţinute prin decizia penală atacată  în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare  în ce-i priveşte pe inculpaţii  G.C.A.N. şi  G.N.C. şi în pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 2 luni în ce-l priveşte pe inculpatul P.C.A., şi se va adăuga la pedeapsa rezultantă aplicată fiecărui inculpat câte un spor de contopire, după cum urmează:

– 4 luni închisoare inculpatului G.N.C. astfel că în final, acesta va executa pedeapsa de 6 ani şi 4 luni închisoare;

– 6 luni închisoare inculpatului G.C.A.N. astfel că în final, acesta va executa pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare;

– 2 luni închisoare inculpatului P.C.A. astfel că în final, acesta va executa pedeapsa de 6 ani şi 4 luni închisoare;

II. A casat decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală atacată sub aspectul  aplicării greşite a art. 88 Cod penal privind pe inculpatul G.C.A.N. şi , rejudecând cauza în aceste limite,

În baza dispoziţiilor  art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.C.A.N. şi durata reţinerii şi arestării preventive  din data de 01.06.2006 până la data de 07.06.2006.

A menţinut celelalte dispoziţii  ale hotărârilor penale atacate.

A respins ca nefondate recursurile formulate de inculpaţii G.N.C. şi P.C.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.

În baza dispoziţiilor  art. 385/17 alin. 4, rap. la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 88 Cod penal a dedus  din pedepsele aplicate inculpaţilor  G.C.A.N., G.N.C. şi P.C.A. durata reţinerii şi arestării preventive după cum urmează:

– pentru inculpatul G.C.A.N. din data de 01.06.2006 până la data de 07.06.2006 şi începând cu data de 27.02.2009 şi până la data 29 August 2011;

– pentru inculpaţii G.N.C. şi P.C.A. începând cu data de 27.02.2009 şi până la data 29 August 2011.