Legala sesizare a instanţei. Enunţarea infracţiunii în
rechizitoriu. Indicarea în dispozitivul acesteia, a unei alte
încadrări juridice a faptei.
Art. 317 Cod procedură penală
Din perspectiva art.317 Cod procedură penală, încadrarea
juridică a faptelor făcută în rechizitoriu nu este relevantă.
Enunţarea faptei penale în partea expozitivă a rechizitoriului
( art.184 alin.2 şi 4); chiar dacă în dispozitivul său se indică
infracţiunea prevăzută de art.184 alin.1 şi 3 Cod penal, este
suficientă pentru legala investire a instanţei.
(Decizia penală nr. 449/R/02.07.2009)
Prin sentinţa penală nr.80/25.05/2007, pronunţată de
Judecătoria Brezoi, printre alte dispoziţii, a fost respinsă cererea
formulată de inculpat, privind restituirea cauzei la procuror.
În baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea
încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prev. de art.184 alin.1 şi 3
Cod penal, în infracţiunea prev. de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, text de
lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţa a reţinut
că inculpatul, este vinovat de producerea accidentului rutier soldat cu
vătămarea corporală a părţii vătămate care a suferit leziuni traumatice
care au necesitat 55 zile de îngrijiri medicale şi au pus acesteia viaţa în
pericol.
Prin decizia penală nr.42/A/04.03.2009 Tribunalul Vâlcea a
respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
În argumentarea deciziei, în esenţă, s-a reţinut că în faza de
urmărire penală inculpatul a fost asistat de apărător ales, iar după
schimbarea încadrării juridice i-a fost din nou prezentat materialul de
urmărire penală neîncălcându-se normele procedurale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul,
criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând printre altele:
Nelegala sesizare a instanţei, întrucât încadrarea juridică
iniţială a faptelor a fost pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.178
alin.1 şi 2 Cod penal, iar ulterior încadrarea juridică a vizat şi infracţiunea
prevăzută de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, sens în care s-au demarat
cercetările penale, pentru ca în final dispozitivul rechizitoriului să
privească infracţiunile prevăzute de art.178 alin.1 şi 2 şi art.184 alin.1 şi 3
din Codul penal.
Conform art.317 din Codul de pr.penală, judecata se
mărgineşte la fapta şi persoana arătate în actul de sesizare a instanţei, iar
în caz de întindere a procesului penal şi la fapta şi persoana la care se
referă extinderea. Cum în speţă, instanţa nu a procedat în conformitate
cu art.317 din Codul de pr.penală şi în cursul cercetărilor penale, nu s-a
dispus o eventuală schimbare de încadrare juridică şi nu s-a prezentat
materialul de urmărire penală inculpatului, făcându-se pur şi simplu
referire în dispozitivul rechizitoriului la o faptă nouă, se impune
restituirea cauzei la procuror pentru a se aprecia şi cu privire la această
infracţiune şi pentru a da posibilitate inculpatului să-şi facă eventualele
apărări.
Prin decizia penală nr.449/R/02.07.2009 a Curţii de Apel
Piteşti, recursul inculpatului a fost respins ca nefondat.
S-a susţinut, în analizarea temeiniciei motivului de recurs,
referitor la nelegala sesizare a instanţei, că tribunalul a făcut o corectă
interpretare a dispoziţiilor art.317 Cod pr.penală, referitoare la obiectul
judecăţii şi că soluţia pronunţată este legală, dat fiind că s-a procedat la
condamnarea inculpatului pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de
art.178 alin.1 Cod penal şi art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, după ce în
prealabil s-a pus în discuţie schimbarea de încadrare juridică a faptelor.
În dispozitivul rechizitoriului s-a menţionat trimiterea în
judecată a inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art.184 alin.1 şi 3
Cod penal şi art.178 alin.1 şi 2 din Codul penal. Procesul penal este
guvernat de principiul potrivit căruia instanţa nu se sesizează din oficiu,
aceasta procedând la judecată numai în măsura în care a fost sesizată
potrivit legii, principiu care rezultă şi din dispoziţiile art.317 Cod
pr.penală, în care se arată că judecata se mărgineşte la fapta şi persoana
arătate în actul de sesizare a instanţei.
Din art.317 Cod pr.penală, rezultă că sesizarea instanţei se
face în limita faptelor şi persoanelor arătate în actul de trimitere în
judecată, prin urmare, încadrarea juridică a faptelor nu este relevantă sub
acest aspect.
Dar, în accepţiunea acestui text de lege, prin fapta arătată în
actul de sesizare, nu se poate înţelege doar simpla referire la o anumită
faptă menţionată în succesiunea activităţilor inculpatului, ci la descrierea
faptei într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice, suficient
de a învesti instanţa, o atare condiţie fiind îndeplinită chiar dacă în
dispoziţia de trimitere în judecată se precizează o altă încadrare juridică
decât cea descrisă amănunţit în partea descriptivă a rechizitoriului şi în
considerentele sale.
In consecinţă, enunţarea faptei penale în rechizitoriu (art.184
alin.2 şi 4 Cod penal), chiar dacă în dispozitivul său se indică infracţiunea
prevăzută de art.184 alin.1 şi 3 Cod penal, este suficientă pentru legala
învestire a instanţei, care mai departe a remediat deficienţa creată prin
schimbare de încadrare a faptei prevăzută de art.184 alin.1 şi 3 Cod
penal, în art.184 alin.2 şi 4 Cod penal.
In speţă, sunt realizate cerinţele art.317 Cod pr.penală, câtă
vreme se observă că fapta (prev. de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal) este
prezentată cu toate elementele ce au relevanţă penală, sub aspectul
conţinutului unei infracţiuni, fapt ce înlătură orice îndoială cu privire la
obiectul judecăţii şi nu l-a împiedicat pe inculpat a se apăra, acestuia
prezentându-i-se materialul de urmărire penală cu încadrarea juridică
corectă.
Ulterior, prezentarea materialului de urmărire penală s-a
făcut, din nou, în prezenţa inculpatului şi al apărătorului ales al acestuia,
iar eventuala nulitate relativă ce decurgea din trecerea doar a unei
infracţiuni din două în procesul verbal, trebuia invocată chiar la
momentul efectuării actului, deoarece ulterior această nulitate nu mai
poate fi sancţionată.
Faţă de cele expuse, judecarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii
prevăzută de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, a avut loc în condiţiile sesizării
legale a instanţei, câtă vreme fapta a fost determinată (descrisă) în
cuprinsul actului de sesizare a instanţei prin toate elementele constitutive
care să poată conduce la încadrarea juridică corespunzătoare.
