Conform dispoziţiilor art. 1083 C. civ., “nu poate fi loc la daune interese când din o forţă majoră sau din un caz fortuit debitorul a fost poprit de a da sau a face aceea la care se obligase”.
Dispoziţiile menţionate nu fac distincţie dacă a fost stipulată sau nu în contract clauza exonerării, ci, în mod imperativ, precizează
că debitorul nu poate fi obligat la daune interese dacă o împrejurare de fapt, imprevizibilă şi de neînlăturat, împiedică în mod obiectiv şi fără nici o culpă din partea sa, executarea obligaţiei contractuale.
Prin sentinţa nr. 2931/1999, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială,a respins acţiunea reclamantei A.N.P.A. Bucureşti faţă de pârâta S.A. Ciolpani.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, între părţi au existat raporturi contractuale, materializate prin contractul nr. 509/1995/ 1996, în baza căruia reclamanta a acordat credite pârâtei pentru finanţarea campaniei agricole, pe care aceasta le-a achitat anterior introducerii acţiunii.
Prin acelaşi contract, pârâta s-a obligat să livreze reclamantei cantitatea de 360 tone de grâu, livrându-se parţial acest produs, datorită faptului că producţia anului 1996 a fost distrusă în proporţie de 90%.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen, legal timbrat, reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin criticile formulate, apelanta susţine, în esenţă, următoarele:
Instanţa nu a stabilit adevăratele şi esenţialele împrejurări ale litigiului.
Pentru evitarea unor riscuri imprevizibile s-au precizat şi clauze contractuale asigurătorii, pentru posibilitatea de acoperire a pagubelor rezultate din riscuri imprevizibile.
în mod greşit a reţinut instanţa de fond că reclamanta a încasat necuvenit suma de 39.674.656 lei, în contract neprevăzându-se forţa majoră ori cazul fortuit.
Apelul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor de la dosar, instanţa constată următoarele:
Nu se pot reţine criticile formulate, conform cărora acţiunea ar fi avut ca obiect o sumă de bani reprezentând credite nerambursate, deoarece, în realitate, este vorba de livrarea îngrăşămintelor minerale, acordate gratuit de stat producătorilor agricoli, condiţionată de livrarea unei părţi din producţia obişnuită la fondul de stat.
Nelivrarea produselor s-a datorat forţei majore, aşa cum rezultă din actul constatator.
Apelanta susţine că, potrivit contractului, intimata avea obligaţia asigurării recoltei şi că, în contract nu s-a prevăzut exonerarea de răspundere în caz de forţă majoră sau de caz fortuit.
Art. 1083 C. civ. nu face distincţie dacă a fost sau nu stipulată în contract clauza exonerării, ci, în mod imperativ, precizează că “nu pot fi loc la daune interese când din o forţă majoră sau din un caz fortuit debitorul a fost poprit de a da sau a face aceea la care se obligase”.
în consecinţă, constatându-se că sentinţa apelată este temeinică şi legală, în baza art. 296 C. pr. civ., Curtea va respinge apelul, ca nefondat. (Judecator Minodora Condoiu)
