Prin încheierea din X/2010 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. X/X/2009 s-a dispus sancţionarea avocatului P. E. cu 700 lei amendă judiciară în temeiul prevederilor art. 1081 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în fapt că în baza contractului de asistenţă juridică nr. Y/2009 încheiat cu petiţionarul R. N., avocatul P. E. a introdus pe rolul Judecătoriei Buzău două contestaţii împotriva aceluiaşi proces verbal de contravenţie seria CC nr. Y/2009 , una ce a făcut obiectul dosarului nr. Z/Z/2009 repartizată aleatoriu pentru termenul de judecată din 20.10.2009 / CC 17 , iar alta ce a făcut obiectul dosarului nr. W/W/2008 repartizată aleatoriu pentru termenul de judecată din 23 .10.2009/ CC 15 , după care a depus sub semnătură proprie o cerere de renunţare la judecata cauzei ce face obiectul dosarului nr. Z/Z/2009 (ce nu poartă semnătura clientului ).
În contextul expus , în raport de prevederile art. 68 alin. 1 şi art. 69 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin raportare la dispoziţiile Legii avocaturii nr. 51/1995, instanţa a apreciat că avocatul P.E. , prin conduita sa , a urmărit eludarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor consacrat de Legea nr. 304/2004 şi Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti , în condiţiile în care a formulat o cerere de renunţare la judecată , vădit netemeinică , întrucât nu a fost mandatată în acest sens, urmărind ca plângerea să fie judecată de un alt complet de judecată .
Cererea de reexaminare formulată de avocat împotriva încheierii sancţionatorii a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din Y/2010 , reţinându-se conform considerentelor expuse, că în raport de prevederile art. 723 alin. 1 din potrivit cărora drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege , sancţiunea cu 700 lei amendă judiciară a fost corect aplicată.
Împotriva celor două încheierii din X/ 2010 şi respectiv Y/2010 a declarat recurs petenta P. E., în termen legal , criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar .
În expunerea motivelor de recurs, petenta a invocat în esenţă faptul că s-ar putea face vinovată cel mult de neglijenţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu , în nici un caz de abuz de drept , în condiţiile în care acţiunea a fost înregistrată din eroare de un alt avocat , datorită mapei comune existentă la nivelul cabinetului de avocatură , privind acţiunile ce ţin de competenţa Judecătoriei Buzău .
Prin decizia nr. X/2010 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a respins recursul ca neîntemeiat, sub motivaţia că petenta a urmărit prin conduita sa eludarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor , manifestând astfel rea credinţă în exercitarea mandatului încredinţat de contravenient .
Împotriva deciziei nr. X/2010 pronunţată de Tribunalul Buzău a formulat contestaţie în anulare petenta P. E.în temeiul art. 317 şi urm. din Cod de procedură civilă , invocând în esenţă cel mult neglijenţa sa în înregistrarea a două plângeri împotriva aceluiaşi proces verbal de contravenţie , cu concursul unei alte colege avocat , datorită confuziei asupra mapei de acţiuni întocmită la nivelul biroului de avocatură .
Prin decizia civilă nr. Z/2010, s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de petentă.
În acest sens s-a avut în vedere :
Conform dispoziţiilor art. 317 alin. 1 din Cod de procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare , când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina , nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii , sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă ,şi numai dacă motivele expuse nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului .
Potrivit art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa , respingând recursul sau admiţându-l numai în parte , a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
În cauza dedusă judecăţii , contestatoarea a formulat motive de critică ce vizează fondul cauzei , nefiind îndeplinite cerinţele art. 317 şi respectiv ale art. 318 din Cod procedură civilă, considerent pentru care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare .
