Prin cererea înregistrata initial pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, reclamantul ?? a chemat in judecata pe pârâta Oficiul National de Renta Viagera solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 801,66 lei, reprezentând rest de plata neachitat din renta cuvenita pe anul agricol 2005-2006 si la calcularea rentei viagere pentru viitor pentru suprafata de 6,43 ha, iar nu pentru 4,93 ha. A solicitat totodata obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata .
În motivarea cererii reclamantul a aratat ca în baza titlurilor de proprietate nr.129633 si nr.129634/07.02.2003 emise în temeiul Legilor nr.18/1990 si nr.1/2000, precum si în baza actului de partaj voluntar, schimb si comasare autentificat sub nr.652/20.03.2003, încheiat cu ceilalti mostenitori, a obtinut în proprietate suprafata de 6,43 ha teren agricol, situat pe raza com.Dor-Marunt, jud.Calarasi. A mentionat totodata ca, întrucât terenurile aflate în indiviziune nu puteau face obiectul unui contract de arenda în vederea acordarii rentei viagere, a încheiat cu fratele si sora sa actul de partaj voluntar, schimb si comasare anterior mentionat, care în privinta sa a implicat si un schimb neoneros de terenuri în urma caruia suprafata de 1,5 ha ce-i apartinea s-a comasat într-un singur lot cu cealalta suprafata de de 4,93 ha, rezultând suprafata de 6,43 ha ce a facut obiectul contractului de arenda nr.823/07.02.2006. Suprafata inclusa în acest contract de arenda, arata reclamantul, a fost aprobata de Oficiul National de Renta Viagera astfel cum i s-a comunicat prin adresa nr.202.175/24.08.2006, însa ulterior s-a refuzat plata integrala. În justificarea acestui refuz s-a mentionat ca întrucât suprafata de 1,5 ha a facut obiectul schimbului între mostenitori, acesta echivaleaza cu înstrainarea terenului printr-un act consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, translativ de proprietate. Or, arata reclamantul, departajarea facuta între mostenitori nu a avut un caracter oneros si actul încheiat nu poate fi asimilat unui contract de vânzare-cumparare, ci constituie un act necesar pentru înlaturarea starii de indiviziune.
Reclamantul mai arata ca este îndreptatit la plata rentei viagere pentru întreaga suprafata de 6.43 ha, iar nu numai pentru suprafata de 4,93 ha si in temeiul contractului de arenda încheiat cu SC S SRL pâna la 23.10.2006 când a vândut terenul conform contractului de vânzare-cumparare aut. sub nr.2145/23.10.2006, având în vedere prevederile Ordinului nr.1272/2005 potrivit caruia beneficiaza de renta si cei care au încheiat contracte de arendare dupa aparitia legii 247/2005, daca ceste contracte erau î vigoare la sfârsitul anului calendaristic pentru care se plateste renta.
În drept reclamantul si-a întemeiat cererea pe dispozitiile prevazute de art. 1 din Titlul XI din Legea 247/2005 si OUG nr.114/2006.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 71 lei si timbru judiciar de 2 lei.
Prin întâmpinarea formulata la 13.06.2007 pârâta a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si exceptia lipsei capacitatii procesuale pasive, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata.
În ceea ce priveste exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, pârâta a aratat ca decizia Agentiei Domeniilor Statului prin care reclamantul a fost înstiintat ca nu beneficiaza de renta viagera, aferenta perioadei mentionate, în conditiile stipulate de Lg.nr.247/2005, este un act administrativ, supus Lg.nr.554/2004, iar competenta materiala de solutionare a litigiului revine Curtii de Apel Bucuresti, Sectia de Administrativ si Fiscal, conform art.10 din Lg.nr.554/2004.
Cu privire la exceptia lipsei capacitatii procesuale pasive, pârâta precizeaza ca este doar o structura functionala-directie, în cadrul Agentiei Domeniilor Statului, fara personalitate juridica, neputând sta în nume propriu în instanta.
Pe fondul cauzei, pârâta a aratat ca reclamantul a formulat cererea înregistrata sub nr.200106/08.02.2006 prin care a solicitat acordarea rentei viagere agricole, aferente suprafetei arendate de 6,43 ha, cerere ce a fost aprobata si în temeiul careia s-a platit reclamantului suma de 382,91 lei cu titlu de renta aferenta anului 2005 (pentru perioada 01.09.2005-31.12.2005). Ulterior, se arata, reclamantul a solicitat recalcularea rentei ca urmare a înstrainarii terenului prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.2145/23.10.2006, prilej cu care, reanalizându-se dosarul, s-a constatat ca acesta nu era îndreptatit sa primeasca renta pentru anul 2005 si i s-a solicitat restituirea sumei, ceea ce reclamantul a si facut. Constatarea mentionata s-a întemeiat pe faptul ca respectivul contract de arendare fusese perfectat la data de 06.02.2006.
În ceea ce priveste renta agricola aferenta anului 2006 pârâta arata ca aceasta a fost calculata prin raportare la suprafata de 4,93 ha întrucât din totalul de 6,43 ha suprafata de 1,5 ha a fost dobândita de catre reclamant printr-un contract de schimb, iar potrivit art.10, Cap.II din Lg nr.247/2005 –Titlul XI, pentru a deveni rentier pot fi înstrainate sau arendate numai terenurile care dupa anul 1990 nu au facut obiectul altei înstrainari prin acte între vii. De asemenea, se mentioneaza, renta a fost calculata începând cu data de 23.10.2006, data înstrainarii terenului ce anterior fusese arendat, nu si pentru intervalul 06.02.2006-22.10.2006 – perioada în care contractul de arendare a produs efecte, întrucât contractul de arendare a încetat înainte de sfârsitul anului calendaristic, astfel ca nu erau îndeplinite conditiile art.4 din Ordinul nr.1272/2005.
În drept au fost invocate dispozitiile Lg.247/2005, Ordinul nr.1272/2005 si art.115-118 C.pr.civila.
Prin sentinta civila nr.11418/05.09.2007 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti s-a admis exceptia necompetentei materiale, invocata de pârâta prin întâmpinare si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Curtii de Apel Bucuresti, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instante sub nr.10362/299/2007 .
Prin încheierea de sedinta din 07.11.2007 Curtea de Apel Bucuresti a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale pasive a Oficiului National de Renta Viagera si a dispus introducerea în cauza în calitate de pârâta a Agentiei Domeniilor Statului.
La data de 05.12.2007 s-a ridicat din oficiu exceptia inadmisibilitatii actiunii în contencios administrativ, iar prin sentinta nr. 3194/05.12.2007 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal s-a admis exceptia astfel invocata si s-a respins, ca inadmisibila, actiunea reclamantului.
Prin decizia nr. 4075/13.11.2008 pronuntata de Înalta Curte de Casatie de Justitie –Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal s-a admis recursul declarat de reclamant împotriva sentintei civile pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, s-a casat sentinta si s-a trimis cauza spre competenta solutionare la Judecatoriei Lehliu Gara.
La data de 13.01.2009 cauza a fost întregistrata pe rolul judecatoriei Lehliu-Gara sub nr. 39/249/2009.
În cauza instanta a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul careia s-au depus la dosar în copie: titlu de proprietate nr.129633 si nr.129634/07.02.2003 emis de Comisia Judeteana Calarasi pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor; schita amplasament teren extravilan, contract de arenda nr.823/ 07.02.2006, adresele nr.202175/2006 nr.102489/31.01.2007 si nr.116179/10.03.2007 emise de Oficiul National de Renta Viagera-Bucuresti; act de partaj voluntar aut.sub nr.652/20.03.2003 de BNP; contract de vânare-cumparare aut.sub nr.2145/23.10.2006 de BNP, cerere din data de 09.03.2007 înregistrata sub nr.200498 la Agentia Domeniilor Statului; nota privind calculul arendei pe anul 2006, copie carnet de rentier agricol, adeverinta nr.32/28.05.2007 din partea SC S SRL.
Prin sentinta civila nr. 340/24.03.2009 instanta a respins actiunea ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul iar prin decizia civila nr.790R/08.07.2007 Tribunalul Calarasi a admis recursul, a casat în tot sentinta si a trimis cauza spre rejudecare cu îndrumarea de a suplimenta probatoriul sub aspectul cuantumului rentei cuvenite pentru suprafata de 6,43 ha.
Dupa casare cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instante sub nr.1222 la data de 27.08.2009.
Urmare a dispozitiilor de îndrumare a instantei de casare, obligatorii pentru instanta de fond, acesta a suplimentat probatoriul în vederea calcularii cuantumului rentei pentru suprafata de 6,43 ha prin emiterea unei adrese catre BNR pentru a comunica cursul euro mediu anual conf. art. 4 din Titlul XI din Lg.247/2005.
Solutionând cauza prin sentinta civila nr.1011/2009, Judecatoria Lehliu Gara a admis în parte actiunea formulata de reclamantul ?? în contradictoriu cu pârâta Agentia Domeniilor Statului.
A obligat pârâta la plata catre reclamant a sumei de 100,82 lei, reprezentând diferenta renta agricola aferenta anului 2006.
A obligat pârâta la calcularea rentei agricole pentru anii urmatori anului 2006 pentru suprafata de 6,43 ha.
A obligat pârâta la plata catre reclamant a sumei de 55,33 lei, titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca prin decizia civila nr.790/R/2007 a Tribunalului Calarasi s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca prin contractul de schimb autentificat sub nr.652/2003 de nu s-a realizat o înstrainare din cea vizata de Legea nr.247/2005 nefiind vorba de o vânzare, donatie, etc.si deci trebuie acceptata la calculul privind conditiile si suprafata de 1,50 ha ce a facut obiectul acestui schimb, adica trebuie avuta în vedere întreaga suprafata de 6,43 ha si nu numai 4,93 ha cum a procedat pârâta.
Pretentiile sunt deci fondate pentru întreaga suprafata dar numai în ceea ce priveste diferentele pentru anul 2006 si pe viitor nu si pentru anul 2005 deoarece contractul de arendare a fost încheiat la data de 7 februarie 2006, iar acesta nefiind un act juridic declarativ nu produce efecte si pentru trecut ci doar pentru viitor.
Pe de alta parte tot cu putere de lucru judecat s-a stabilit prin decizia sus mentionata ca se va lua în calcul anul calendaristic si nu anul agricol.
În ceea ce priveste sustinerea reclamantului ca pentru anul 2005 se afla sub puterea contractului nr.383/2004 aceasta nu poate fi primita deoarece potrivit Ordinului nr.1272/2005 de renta viagera agricola beneficiaza numai proprietarii care au încheiat contracte de arendare dupa aparitia Legii nr.247/2005 aceasta reglementare, potrivit principiului neretroactivitatii legii, neputând fi aplicata unei situatii juridice dominante de intrarea sa în vigoare.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta Agentia Domeniilor Statului în care dezvolta motivele pentru care reclamantul nu era îndreptatit sa primeasca renta viagera pentru anul 2005 deoarece contractul de arenda a fost semnat în anul 2006 iar pe de alta parte suprafata de teren luat în calcul era numai de 4,93 ha desi cum s-a aratat instanta nu a admis acest capat de cerere.
Cât priveste renta pentru anul 2006 aceasta a fost calculata si este cuvenita numai pentru suprafata de 4,93 ha deoarece pentru suprafata de 1,50 ha nu beneficiaza fiind dobândita ca urmare a unei înstrainari.
Si din aceasta argumentare rezulta ca recurenta s-a raportat la formularea motivelor de recurs la actiunea reclamantului si nu la sentinta atacata prin aceasta explicându-se în mod corect ca instanta de fond este conform art.1200 pct.4 C. civil tinuta în solutionarea cauzei de cele stabilite prin decizia 790/R/2007, în sensul ca prin contractul de schimb nu s-a realizat o înstrainare si deci cele stabilite nu pot fi contrazise de noua judecata.
Retinerea instantei de fond este corecta contractul de schimb nefiind o înstrainare sanctionata de Legea nr.247/2005 acest lucru fiind consfintit si de decizia mentionata, astfel ca au putere de lucru judecat.
Pentru motivele expuse, recursul este nefondat si urmeaza a fi respins.
