Titlul privind creanţa bugetară, faţă de dispoziţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind încasarea şi urmărirea creanţelor bugetare, nu este supus operaţiunii de învestire cu formulă executorie.
Prin decizia nr. 914 din 12.11.1999, pronunţată în dosarul nr. 2296/1999, Tribunalul Călăraşi în baza art. 296 C. pr. civ. a respins apelul declarat de creditoarea contestatoare “B.A.” – S.A. – Sucursala Călăraşi împotriva sentinţei nr. 1.500/14.07.1999 a Judecătoriei Olteniţa, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia împotriva executării silite promovată de “D.” Călăraşi, asupra imobilelor aparţinând debitoarei S.C. “D.S.” – S.A., în contradictoriu şi cu adjudecatara S.C. “R.I.B.” – S.R.L.
Instanţa de apel a apreciat ca nefondate criticile inserate în motivarea căii de atac privind: motivarea sentinţei fondului pe acordarea de către contestatoare de credite pentru a face faţă datoriilor şi pentru redresare economică; declanşarea procedurii de silită pe baza unui titlu neînvestit cu formulă executorie; nechemarea contestatoarei la termenul de vânzare; nesatisfacerea condiţiilor de publicitate ale vânzării, respectiv critica privind distribuirea preţului.
Pentru a pronunţa această soluţie au fost avute în vedere prevederile O.G. nr. 11/1996, privind încasarea şi urmărirea creanţelor bugetare, ce au stat la baza executării silite, promovată de “D.” Călăraşi, precum şi înscrisurile existente la dosar.
împotriva deciziei nr. 914/12.11.1999 a declarat recurs contestatoarea creditoare “B.A.” – S.A. – Sucursala Călăraşi, motivele invocate vizând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii instanţei de apel.
în esenţă, s-a învederat că soluţia adoptată este eronată, executarea silită neavând la bază un titlu învestit cu formulă executorie, astfel cum impun dispoziţiile art. 376 C. pr. civ. Era necesar, ţinând seama şi de prevederile art. 374 C. pr. civ., ca şi titlul emis în baza O.G. nr. 11/1996, utilizat de creditoare, să fie învestit cu formulă executorie. Greşit a fost respinsă critica din apel privind neinvocarea nelegalei citări a contestatoarei la termenul de vânzare, până la primul termen ce a urmat după această dată, atâta timp cât acest viciu a fost menţionat în cuprinsul motivării contestaţiei la executare, neimpunându-se suspendarea executării la primul termen.
Eronată este şi motivarea privind modul de distribuire a preţului, în condiţiile în care recurenta-coantestatoare, având şi calitatea de creditor ipotecar, nu a fost îndestulată, în favoarea altor creditori, în fapt furnizori ai debitoarei.
în final, s-a arătat că ipoteca contestatoarei a privit numai o parte din averea imobiliară a debitoarei, fiind de notorietate că nu toate bunurile aflate în patrimoniul acesteia au fost ipotecate în favoarea recurentei. în acest sens, trebuia să se solicite debitoarei să dovedească bunurile existente în patrimoniul său pentru a putea fi comparate cu cele ipotecate, în baza creditului acordat de recurentă.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că aceste critici sunt neîntemeiate, pentru considerentele de mai jos.
în conformitate cu dispoziţiile art. 376 C. pr. civ., cu raportare la art. 372 C. pr. civ., se învestesc cu formulă hotărârile judecătoreşti rămase definitive, ori care au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, “în cazurile anume prevăzute de lege”.
în prezenta speţă, titlului în baza căruia creditoarea a pornit executarea silită îi sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. 2 din O.G. nr. 11/1996. Conform acestor dispoziţii legale, creditul iniţiatoarei executării silite “devine titlu executoriu la data la care creanţa bugetară este scadentă, prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent”, nefiind necesară învestirea.
De altfel, pentru creanţele bugetare, la art. 4 din O.G. nr. 11/1996 se defineşte actul care constituie titlul de creanţă, nefiind prevăzută învestirea acestuia, astfel cum rezultă şi din dispoziţiile art. 25 alin. 3.
Critica referitoare la nechemarea contestatoarei la termenul fixat pentru vânzare, a fost justificat respinsă de către instanţa de apel, cât timp neregularitatea actelor de procedură nu s-a invocat la prima zi de înfăţişare, ce a urmat după acea neregularitate.
Această situaţie nu a fost relevată de recurentă, care, la data distribuirii preţului, 29.06.1999, prin obiecţiunile semnate de reprezentantul său legal, nu a ridicat o atare neregularitate.
Actele cauzei relevă că distribuirea preţului s-a făcut cu respectarea ordinii de preferinţă instituită prin art. 71 din O.G. nr. 11/1996. Conform art. 72 alin. 2,
creanţa contestatoarei recurente, garantată prin ipotecă, putea fi plătită din preţul bunului înaintea ordinii de preferinţă reglementată prin art. 71 alin. 1 din O.G. nr. 11/1996, “numai dacă restul bunurilor şi veniturilor urmăribile ale debitorului asigurau plata acestor creanţe”.
O atare dovadă incumbă, conform art. 1169 C. civ., recurentei contestatoare, aceasta neprobând că în patrimoniul debitoarei se află şi alte bunuri, în afara acelora asupra cărora s-a instituit ipoteca în favoarea sa.
în speţă, creanţa intimatei ce a iniţiat executarea silită, fiind o creanţă bugetară, beneficiază de ordinea de preferinţă prevăzută de art. 71 lit. d din O.G. nr. 11/1996, recurentei şi celorlalţi creditori fiindu-le aplicabile prevederile aceluiaşi text de lege (lit. g, respectiv alin. 2).
Nefiind incidente în speţă dispoziţiile art. 304 C. pr. civ., recursul promovat a fost respins ca nefondat. (Judecator Mioara Badea)
(Secţia comercială, decizia nr. 215/2000)
