Căile de atac sunt guvernate de principiul legalităţii.
Potrivit acestuia posibilitatea de a folosi o cale de atac, precum şi condiţiile de exercitare ale acesteia sunt date de lege, iar nu de judecători.
Potrivit acestuia posibilitatea de a folosi o cale de atac, precum şi condiţiile de exercitare ale acesteia sunt date de lege, iar nu de judecători.
Aşa fiind menţionarea din eroare în dispozitiv a unei căi de atac nu deschide părţii respectiva cale dacă legea nu o acordă.( Decizia nr. 803 din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie).
Prin Decizia nr. 803/14 octombrie 2010 Curtea de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-pârât şi a respins recursul declarat reclamanta F.D.V. împotriva Deciziei civile nr. 211 din 12 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâtul F.R., ca inadmisibil.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut că, după cum se reţine din actele dosarului acţiunea cu care a fost investită iniţial Judecătoria Târgovişte a avut ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei.
Împotriva încheierii interlocutorii, precum şi a sentinţei pronunţate de prima instanţă au declarat apel ambele părţi.
La data de 12.05.2010 Tribunalul Dâmboviţa – Secţia civilă a pronunţat o hotărâre intitulată „decizie” prin care a respins apelul apelantei reclamante, a admis apelul apelantului pârât, a modificat în parte încheierea interlocutorie a Judecătoriei Târgovişte în sensul includerii în masa de partaj a unui autoturism şi a dispus efectuarea în cauză a unei expertize auto pentru evaluarea autoturismului şi întocmirea unor noi propuneri de lotizare.
În respectiva hotărâre instanţa de apel a învederat că decizia este supusă recursului în termen de 15 zile de la comunicare.
După cum se ştie căile de atac sunt guvernate de principiul legalităţii.
Aşa fiind menţionarea din eroare în dispozitiv a unei căi de atac nu deschide părţii respectiva cale dacă legea nu o acordă.
Ori, în speţa dedusă judecăţii prin hotărârea intitulată „decizie” tribunalul ca instanţă de apel nu a dat dezlegare decât aspectelor vizând compunerea masei bunurilor comune.
Această hotărâre chiar dacă are un caracter interlocutoriu în sensul că leagă instanţa de judecată nu poate fi recurată în mod separat ci numai împreună cu decizia finală prin care se va dispune şi cu privire la împărţeala propriu-zisă, în urma efectuării lucrărilor de specialitate dispuse.
Pentru motivele arătate Curtea a admis excepţia de inadmisibilitate invocată de intimat.
Pe cale de consecinţă şi având în vedere dispoziţiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea a respins recursul ca inadmisibil.
