EXECUTARE SILITĂ. POPRIRE. LIPSA DISPONIBILULUIÎN CONT


Debitorul garantează executarea obligaţiilor cu toate bunurile prezente şi viitoare; dovada existenţei raportului juridic între debitor şi terţul poprit este suficientă pentru validarea popririi, neavând relevanţă lipsa disponibilului în contul debitorului la momentul pronunţării hotărârii.

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, creditoarea S.C. “P.” – S.A. a solicitat înfiinţarea şi validarea popririi asupra conturilor debitoarei S.C. “P.” – S.A., în mâinile terţului poprit S.C. “B.” – S.A., până la concurenţa sumei de 18.010.000 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 1.601/03.03.1999, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis cererea de înfiinţare a popririi şi a validat poprirea înfiinţată prin ordonanţa din camera de consiliu din 08.10.1998, până la concurenţa sumei de 18.010.000 lei, pe contul debitoarei, în conformitate cu art. 452 C. pr. civ. şi art 1718 C. civ.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel terţul poprit.

Prin decizia civilă nr. 517/28.06.1999, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a respins apelul, motivat de faptul că inexistenţa disponibilului în cont la momentul solicitării validării de poprire este lipsită de relevanţă, în raport de prevederile art. 1718 C. civ., debitoarea având obligaţia de a-şi îndeplini îndatoririle cu toate bunurile prezente şi viitoare.

împotriva deciziei a declarat recurs terţul poprit.

S-a arătat că, deşi terţul poprit a comunicat instanţei că disponibilul din contul debitoarei este zero, aceasta a validat poprirea, că S.C. “P.”- S.A. are calitatea de debitoare şi faţă de terţul poprit în baza unei hotărâri judecătoreşti, că la mapa de cont a S.C. “P.” – S.A. mai există şi alte titluri executorii emise de Administraţia Financiară în baza O.G. nr. 11/1996, precum şi o ordonanţă de poprire, emisă de instanţă în favoarea altei societăţi.

Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a respins apelul ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, atâta timp cât s-a făcut dovada existenţei contului debitoarei la terţul poprit, s-a justificat naşterea raportului juridic generator de drepturi şi obiigaţii reciproce, iar faptul că la data solicitării validării popririi nu exista disponibil în cont este lipsit de relevanţă, deoarece, conform art. 1718 C. civ., debitoarea are obligaţia de a-şi îndeplini îndatoririle cu toate bunurile prezente şi viitoare.

Cu privire la celelalte motive de recurs, s-a reţinut că intimata-creditoare nu poate fi împiedicată s-o urmărească silit pe debitoare pe calea validării de poprire, fiind lipsit de importanţă faptul că aceasta are datorii şi faţă de terţul poprit sau că mai există şi alţi creditori. (Judecator Liliana Crangasu)

(Secţia comercială, decizia nr. 284/2000)