JUDECĂTORIA MANGALIA
SENTINŢA PENALĂ NR.46/P/11.02.2009.
OUG 195/2002. Concurs de infracţiuni. Stare de necesitate. Pericol social concret al faptelor. Pedepse accesorii. Suspendare condiţionată a executării pedepsei.
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia la 14.10.2008 şi înregistrat pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 16.10.2008 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului D.S. pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere şi având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur, fapte prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art.86 al.1 şi art.87 al.1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reţinut că în noaptea de 04/05.10.2007, deşi nu posedă permis de conducere şi avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur, a condus autoturismul pe drumurile publice din municipiul Mangalia.
În fapt, s-a arătat că autoturismul condus de inculpat a fost oprit în trafic pe strada Oituz din mun. Mangalia de către lucrătorii Serviciului Poliţiei Rutiere Constanţa- Formaţiunea Mangalia.
S-a arătat că inculpatul nu a prezentat la control permisul de conducere motivând că nu îl are asupra sa însă din verificările efectuate de către organele de poliţie a rezultat că acesta nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Întrucât inculpatul prezenta halenă alcoolică, acesta a fost supus testului de respiraţie şi pentru că valoarea concentraţie de alcool în aerul expirat a fost de 0,43 mg/l, inculpatul a fost condus la Spitalul Municipal Mangalia în vederea examinării clinice şi recoltării de probe biologice.
Inculpatului i-a fost recoltată o singură probă de sânge iar în urma analizelor de laborator s-a stabilit că inculpatul avea o alcoolemie de 1g 0/00.
Cea de a doua probă de sânge, se arată în rechizitoriu, nu a fost recoltată întrucât inculpatul a refuzat acest lucru, fapt consemnat în buletinul de examinare clinică şi recunoscut de inculpat.
Cu privire la persoana inculpatului s-a arătat faptul că este la primul conflict cu legea penală, este căsătorit, are un copil minor şi a avut o conduită procesuală sinceră.
Starea de fapt prezentată în rechizitoriu a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de depistare, rezultat alcooltest nr. 00517, buletinul de examinare clinică, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3042/08.10.2007, adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Vehicule Constanţa nr. 40496/23.11.2007, declaraţii de martori, declaraţiile învinuitului.
Inculpatul a fost cercetat în stare de libertate şi i-au fost stabilite în sarcină cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei.
În cursul cercetării judecătoreşti a cauzei a fost audiat, în conformitate cu dispoziţiile art. 323 coroborat cu art. 70 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul, declaraţia fiind consemnată şi anexată la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 327 Cod procedură penală a fost audiaţi martorii propuşi de procuror, I M şi MV, declaraţiile acesteia fiind consemnate şi anexate la dosar.
Martora D M, propusă de procuror, nu a fost audiată întrucât aceasta, în calitate de soţie a inculpatului şi în conformitate cu dispoziţiile art. 80 Cod procedură penală, a refuzat audierea.
În apărare, inculpatul a solicitat administrarea probei testimoniale, a probei cu înscrisuri şi întocmirea unui referat de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, probe pe care instanţa, apreciind că sunt pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei, le-a încuviinţat.
A fost audiat martorul O Ş, propus de inculpat şi de procuror, declaraţia fiind consemnată şi anexată la dosarul cauzei.
Faţă de împrejurarea că martorul R M, propus de inculpat, este menţionat ca martor asistent în procesul-verbal de depistare existent la dosarul de urmărire penală, instanţa a apreciat că administrarea probei testimoniale cu acest martor apare ca inutilă şi, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 11.02.2009, în temeiul art. 329 alin. 3 Cod procedură penală, a dispus ca această probă sa nu mai fie administrată.
A fost depus la dosarul cauzei referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.
Din analiza materialului probator administrat în ambele faze ale procesului penal, urmărirea penală şi judecata, instanţa, în vederea soluţionării cauzei, reţine următoarea situaţie de fapt.
În noaptea de 04/05.10.2007, în timp ce efectua lucrări de reparaţii la subsolul unui bloc situat pe B-dul 1 Decembrie 1918 din mun. Mangalia, inculpatul a consumat, în compania colegilor de serviciu, băuturi alcoolice, respectiv două-trei sticle cu bere şi aproximativ 100 ml coniac( declaraţia inculpatului coroborată cu declaraţia martorului OŞ).
În jurul orelor 1,00-1,30, inculpatul, deşi consumase băuturi alcoolice şi nu poseda permis de conducere, a hotărât să se deplaseze la domiciliu cu autoturismul marca Dacia (declaraţia inculpatului, declaraţia martorului O).
În autoturismul condus de inculpat au mai urcat martorul O Ş şi un cunoscut al acestuia din urmă, persoană aflată pe stradă, în apropierea locului unde se afla parcată maşina inculpatului, şi despre care martorul ştia că locuieşte în acelaşi cartier ( declaraţia martorului O).
Autoturismul condus de inculpat a fost oprit în trafic pe strada Oituz din mun. Mangalia de către lucrătorii patrulei auto motivat de faptul că prezenta o defecţiune la sistemul de iluminare.
Lucrătorii Serviciului Poliţiei Rutiere Constanţa- Formaţiunea Mangalia, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe str. Portului din Mangalia, au fost sesizaţi prin staţie despre faptul că a fost depistat în trafic un conducător auto aflat sub influenţa băuturilor alcoolice.
Cu prilejul controlului efectuat de către organele de poliţie, inculpatul a declarat că se numeşte D.S. şi că nu are asupra sa permisul de conducere.
Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest şi pentru că a rezultat o alcoolemie de 0,43 mg/l alcool pur în aerul expirat, inculpatul a fost condus la Spitalul Municipal Mangalia pentru recoltarea de probe biologice de sânge.
Inculpatul a fost examinat clinic de către medicul de gardă, prilej cu care s-a constatat că prezenta halenă alcoolică, avea o comportare ordonată, atenţia concentrată, vorbirea clară, concluzionându-se că nu pare sub influenţa băuturilor alcoolice ( buletinul de examinare clinică).
Inculpatului i-a fost recoltată o singură probă de sânge.
Cea de-a doua probă de sânge nu a fost recoltată întrucât inculpatul a refuzat ( proces-verbal de prelevare, declaraţia inculpatului).
Din analiza buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3042 din 15.10.2007 eliberat de SML Constanţa instanţa reţine împrejurarea că inculpatul prezenta la data depistării în trafic o îmbibaţie alcoolică de 1 g. %0 ( buletinul anexat la dosar).
Valoarea alcoolemiei a fost adusă la cunoştinţa inculpatului iar acesta nu a contestat-o, apreciind că este corectă în raport de cantitatea de alcool consumată în seara respectivă.
Din adresa nr. 40496/23.11.2007 emisă de Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Constanţa instanţa reţine împrejurarea că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule( fila 12 din dosarul de urmărire penală).
Inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră şi a recunoscut săvârşirea faptei atât în faţa organelor de cercetare penală cât şi cu prilejul audierii de către instanţa de judecată.
Inculpatul şi-a motivat activitatea ilicită prin aceea că în noaptea săvârşirii faptei a fost anunţat telefonic de către soţia sa cu privire la faptul că fiica inculpatului, minora D S, avea febră şi necesita asistenţă medicală.
Din adresa nr. 314378 din 18.09.2008 a Direcţiei Pentru Apel Unic de Urgenţă Constanţa instanţa reţine împrejurarea că pentru luna octombrie 2007 în baza de date nu au fost înregistrate apeluri care să corespundă criteriilor de căutare „D”, „S”, „L2”, „Libertăţii”, iar din adresa nr. 60006/16.09.2008 emisă de Spitalul Municipal Mangalia şi din analiza foii de observaţie depuse la dosarul cauzei instanţa reţine împrejurarea că minora D S a fost internată în perioada 10.10.2007-15.10.2007 cu diagnosticul „ enterocolită acută” iar aparţinătorii nu au solicitat intervenţia ambulanţei.
De asemenea, din declaraţia martorei I M, mama soţiei inculpatului, instanţa reţine împrejurarea că minora a fost dusă la spital abia după câteva zile de la data depistării în trafic a inculpatului.
Din analiza referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pa lângă Tribunalul Constanţa, instanţa reţine împrejurarea că inculpatul prezintă şanse de reintegrare socială, lipsa antecedentelor penale, preocuparea pentru desfăşurarea de activităţi lucrative, suportul moral şi afectiv oferit de familie, atitudinea sinceră şi cooperantă şi copilul aflat în întreţinere, reprezentând factorii ce pot contribui la inhibarea comportamentului infracţional.
Din analiza fişei de cazier judiciar instanţa reţine împrejurarea că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, nemaifiind anterior condamnat pentru săvârşirea altor infracţiuni.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută instanţa apreciază că fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 86 alin.1 şi de art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere şi având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 80 g/l alcool pur.
Astfel, elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 s-a realizat prin activitatea inculpatului care, deşi nu posedă permis de conducere, s-a deplasat în noaptea de 04/05.10.2007 pe drumurile publice din municipiul Mangalia, la volanul autoturismului marca Dacia (declaraţia inculpatului, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, adresa nr. 40496/23.11.2007 emisă de Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Constanţa).
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 s-a realizat prin activitatea inculpatului care, deşi consumase băuturi alcoolice şi avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1 g. %0 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare CT-86-BEC pe drumurile publice din mun. Mangalia ( buletinul de analiză toxicologică alcoolemie eliberat de SML Constanţa, declaraţiile martorilor, declaraţia inculpatului).
Urmarea imediată, ca element al laturii obiective pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, este prezumată de lege astfel că este suficientă stabilirea săvârşirii de către inculpat a faptelor incriminate de lege pentru a subînţelege starea de pericol pentru siguranţa traficului rutier şi pietonal, stare de pericol generată de conduita ilicită a inculpatului.
În ceea ce priveşte latura subiectivă, intenţia inculpatului rezultă din împrejurarea că deşi ştia că nu posedă permis de conducere şi că se află sub influenţa băuturilor alcoolice întrucât consumase în prealabil o mare cantitate de bere şi de coniac a decis totuşi să se urce la volanul autoturismului şi să îl conducă pe drumurile publice.
Susţinerile apărătorului inculpatului în sensul că inculpatul a săvârşit faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de necesitate, pentru a salva de la un pericol iminent sănătatea fiicei sale minore, nu pot fi primite.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. 2 Cod penal, „ Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu poate fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public”.
Din analiza dispoziţiilor legale anterior citate rezultă condiţiile în care o faptă prevăzută de legea penală este considerată ca fiind săvârşită în stare de necesitate: pericolul să fie iminent, să ameninţe valorile sociale arătate în art. 45 alin. 2 Cod penal şi să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, iar acţiunea de salvare să fi constituit singurul mijloc de înlăturare a pericolului şi să nu cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat.
Or, din probele administrate în cauză a rezultat că minora DS a fost internată la Spitalul Municipal Mangalia în perioada 10.10.2007-15.10.2007 cu diagnosticul „ enterocolită acută” iar aparţinătorii nu au solicitat intervenţia ambulanţei.
De asemenea, din declaraţia martorului OŞ a rezultat că în autoturismul condus de inculpat au mai urcat şi un cunoscut al martorului, persoană aflată pe stradă, în apropierea locului unde se afla parcată maşina inculpatului, şi despre care martorul ştia că locuieşte în acelaşi cartier, împrejurarea de natură să ateste intenţia inculpatului de a-l conduce pe martor la domiciliu şi să combată susţinerile inculpatului în sensul că s-a urcat la volanul vehiculului în mare grabă şi că urma să se deplaseze de urgenţă la locuinţa proprie.
Mai mult, susţinerile inculpatului în sensul că ar fi fost contactat telefonic de către soţie, care l-a anunţat că minora are febră, nu au fost dovedite, numita DM refuzând audierea iar din declaraţia martorei I M, mama soţiei inculpatului, rezultând împrejurarea că minora D S a fost dusă la spital abia după câteva zile de la data depistării în trafic a inculpatului.
Faţă de considerentele anterior expuse instanţa apreciază că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege nici cu privire la pericol şi nici cu privire la acţiunea de salvare pentru reţinerea stării de necesitate.
Faţă de considerentele anterior expuse instanţa apreciază că sunt întrunite cerinţele legale pentru condamnarea inculpatului pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere şi având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 80 g/l alcool pur.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de ar.72 Cod penal: gradul de pericol social al faptei, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, persoana inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal şi de OUG nr.195/2002.
Fapta săvârşită de inculpat prezintă un grad de pericol social concret sporit întrucât conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv de 1 g. %0 a pus în pericol siguranţa traficului rutier şi pietonal şi numai hazardul a făcut ca activitatea inculpatului să nu aibă consecinţe dintre cele mai grave pentru viaţa şi integritatea corporală a celorlalţi participanţi la trafic.
Fapta săvârşită de inculpat prezintă pericol social concret sporit şi datorită împrejurării că distanţa parcursă de inculpat la volanul autoturismului este relativ mare iar conducerea autovehiculului pe drumul public fără a avea pregătirea şi aptitudinile fizice şi psihice necesare atestate de un permis de conducere valabil dar şi sub influenţa consumului de băuturi alcoolice putea avea drept consecinţă şi producerea unui eveniment rutier care să pună în pericol real atât siguranţa traficului rutier şi pietonal, cât şi integritatea fizică şi chiar viaţa celorlalte persoane care se afla în autoturism.
Faţă de considerentele anterior expuse instanţa apreciază că prin conţinutul lor concret şi prin atingerea gravă a valorilor sociale ocrotite de OUG nr. 195/2002, faptele săvârşite de inculpat prezintă gradul de pericol social ce caracterizează infracţiunile pentru a fost cercetat în prezenta cauză.
Pe cale de consecinţă, susţinerile apărătorului inculpatului, în sensul că faptele săvârşite de inculpat nu prezintă gradul de pericol social concret ce caracterizează infracţiunile ce i-au reţinute în sarcină, nu pot fi primite iar solicitarea de achitare în temeiul art.11 punctul 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală va fi respinsă.
Instanţa va avea în vedere însă şi persoana inculpatului, conduita bună a acestuia înainte de săvârşirea faptei, împrejurarea că se află la primul conflict cu legea penală precum şi atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului penal când a recunoscut săvârşirea faptei şi a manifestat regret faţă de conduita ilicită.
Pe cale de consecinţă instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art.74 lit. a şi ale art.76 lit. d Cod penal şi va coborî pedeapsa sub minimul general prevăzut de art. 86 alin. 1 şi de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Faţă de aceste considerente instanţa apreciază că o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr.195/2002 şi de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 sunt suficiente şi de natură a-l reeduca pe inculpat şi de a-l determina ca pe viitor să se conformeze dispoziţiilor legale edictate în vederea asigurării siguranţei circulaţiei pe drumurile publice.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (1) din Codul penal „pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64”, iar în conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiaşi articol „condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) – c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei (…)”.
Deşi art. 71 alin. (2) din Codul penal impune aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii constând în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) – c) din acelaşi act normativ, instanţa constată că, raportat la circumstanţele speţei, interzicerea dreptului de a alege nu răspunde niciunuia dintre dezideratele enunţate de art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.
Astfel, în afara oricărei conexiuni cu faptele imputate inculpatului şi fără a justifica o măsură de corectare pe viitor a comportamentului acestuia, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege apare ca fiind o măsură penală incidentă, prin automatismul legii, în domeniul vieţii private a persoanei condamnate. Or, o atare ingerinţă trebuie să îşi găsească justificarea în necesitatea intervenţiei, precum şi în scopurile reclamate de o asemenea măsură într-o societate democratică.
Potrivit art. 3 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, „Înaltele părţi contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ”.
Având de soluţionat conflictul dintre norma naţională română, reprezentată de art. 71 alin. (2) din Codul penal, şi norma europeană, reprezentată de art. 3 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa constată că aplicarea automată a pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului de a alege, în absenţa oricărui control exercitat de către instanţele judecătoreşti, nu îndeplineşte cerinţele enunţate de Convenţie.
În speţă, instanţa constată că, faţă de natura infracţiunii comise de inculpatul, interzicerea dreptului de a alege nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, neavând nicio legătură cu securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora, singurele valori de natură a justifica ingerinţa.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului „orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private (…)”, iar punctul 2 prevede că „nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora”.
Având în vedere atât dispoziţiile art. 8 din CEDO, împrejurarea că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt independente de aspecte privind modul de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor părinteşti, cât şi dispoziţiile art. 3 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pentru a complini rolul sancţionator şi educativ al pedepselor cu închisoare aplicate inculpatului şi apreciind că infracţiunile comise de inculpat îl fac nedemn să ocupe o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, să fie ales în funcţii elective publice şi să conducă autoturismul pe drumurile publice, instanţa va face aplicarea art.71 alin.1 şi alin. 3 Cod penal şi va interzice inculpatului, pe durata executării pedepselor principale cu închisoarea, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a şi ale art.64 alin.1 lit. b şi c Cod penal.
Având în vedere împrejurarea că inculpatul a săvârşit faptele pentru care a fost cercetat în prezenta cauză înainte de a fi condamnat pentru vreuna dintre ele sau pentru săvârşirea altei fapte prevăzute de legea penală instanţa, în baza art. 34 alin.1 lit. b Cod penal raportat la art. 33 lit. b Cod penal, va contopi pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare.
În baza art. 71 alin 1 şi alin. 3 Cod penal şi faţă de considerentele anterior expuse instanţa va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei principale rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi de art. 64 alin.1 lit. b şi c Cod penal.
Apreciind că scopul educativ şi preventiv al pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins şi fără executarea acesteia, inculpatul fiind la prima încălcare a legii penale şi prezentând şanse sporite de reintegrare în societate şi constatând că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii impuse de art. 81 Cod penal (pedeapsa aplicată în prezenta cauză este închisoarea mai mică de 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni), instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani şi 10 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal : cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care s-a adăugat un interval de 2 ani.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. 5 Cod penal instanţa va dispune şi suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, potrivit cu care care săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare are drept urmare revocarea suspendării condiţionate şi executarea în întregime, în regim de detenţie, a pedepsei aplicate în prezenta cauză la care se va adăuga pedeapsa pentru noua infracţiune.
Având în vedere soluţia de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, instanţa, în baza art. 191 Cod procedură penală, va dispune şi obligarea inculpatului la plata către stat a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
În baza art. 189 Cod procedură penală instanţa va dispune ca onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, în sumă de 200 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
