Prin sentinta penala nr. 475 din 23.06.2008 pronuntata de Judecatoria Radauti a fost condamnat inculpatul B.G.O. pentru savârsirea infractiunii de nerespectarea hotarârii judecatoresti prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare, parte vatamata fiind P.M.
Pe dura executarii pedepsei, s-a dispus ca inculpatul sa fie lipsit de drepturile prev. de art. 64 alin. 1 teza a II-a si lit. b Cod penal.
S-au repus partile în situatia anterioara savârsirii infractiunii, în sensul ca a fost obligat inculpatul sa predea partii vatamate imobilul din litigiu.
În actul de sesizare a instantei s-a retinut ca persoana vatamata P. M. este proprietarul apartamentului nr. 4 din str. Volovatului nr. 73, dobândit prin actul de adjudecare 363/2004, pe care l-a înstrainat la data de 26 iunie 2006 numitului P.M. în baza contractului de vânzare-cumparare nr. 2053, iar în urma cumpararii apartamentului, numitii B.G.O. si B.E. au continuat sa locuiasca în el, fapt care l-a determinat pe cumparator sa-i actioneze în judecata, solicitând evacuarea lor.
Prin sentinta civila nr. 3241 din 23 noiembrie 2006 a Judecatoriei Radauti s-a dispus evacuarea pârâtilor din imobilul proprietatea familiei Paun.
La data de 30 august 2007 executorul judecatoresc Tugui Cezar, a procedat la evacuarea familiei lasând în custodia familiei Paun bunurile aflate în apartament, imobilul fiind asigurat cu lacat.
Cu toate acestea inculpatul, dupa plecarea executorului judecatoresc si a partii vatamate P.M., a rupt încuietoarea, ocupând în mod ilegal apartamentul si în prezent.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat apel inculpatul B.G. O., criticând sentinta atacata pentru nelegalitate si netemeinicie,
Prin decizia penala nr. 315 din data de 27 octombrie 2008 pronuntata de Tribunalul Suceava s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. G.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca apelul este neîntemeiat, instanta de fond retinând în mod corect situatia de fapt, încadrarea în drept si dând o justa interpretare probatoriului administrat în cauza, a procedat la condamnarea inculpatului la o pedeapsa cu executare în regim de penitenciar, pedeapsa de natura a asigura scopul preventiei generale si reeducarea celui în cauza.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivarea recursului, arata ca i s-a încalcat dreptul la aparare atât la instanta de fond, cât si în fata instantei de apel, el necunoscând de proces. De asemenea, pedeapsa aplicata este prea mare.
Referitor la latura civila a cauzei, sustine ca cererea de constituire parte civila s-a facut tardiv, aspect neanalizat de instanta de apel.
A solicitat inculpatul admiterea recursului, casarea deciziei si trimiterea cauzei instantei de apel, iar în subsidiar achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedura penala, având în vedere ca este proprietarul imobilului în litigiu.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate si care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 10, 14, 18, 21 Cod procedura penala, precum si în conformitate cu disp. art. 3859 alin. 3 Cod procedura penala, curtea constata ca acesta este întemeiat pentru urmatoarele considerente.
Prin decizia penala nr. 27 din 15 ianuarie 2009 a Curtii de Apel Suceava s-a admis recursul declarat de inculpatul B.G.O. împotriva deciziei penale nr. 315 din data de 27.10.2008 pronuntata de Tribunalul Suceava.
S-a casat în totalitate atât decizia penala mai sus-mentionata cât si sentinta penala nr. 475 din data de 23.06.2008 pronuntata de Judecatoria Radauti si în rejudecare:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedura penala a fost achitat inculpatul B.G.O. pentru savârsirea infractiunii de nerespectarea hotarârilor judecatoresti, prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 346 alin.4 Cod procedura penala a fost lasata nesolutionata latura civila a cauzei.
S-a respins cererea formulata de partea vatamata privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat, ca nefondata.
Pentru a decide astfel, curtea a retinut ca Prin decizia civila nr. 3510 din 14 noiembrie 2002 pronuntata de Judecatoria Radauti, numita B. E. (sotia inculpatului din prezenta cauza) a fost obligata sa plateasca numitului P. M. suma de 7500 Euro.
Aceasta sentinta a fost investita cu formula executorie de Judecatoria Radauti, iar în urma actelor de executare silita creditorul a adjudecat imobilul urmarit la data de 12.12.2005 conform actului de adjudecare.
Prin sentinta civila nr. 375 din data de 7 februarie 2006 a Judecatoriei Radauti, ramasa definitiva prin decizia civila nr. 622 din 4 mai 2006 a Tribunalului Suceava, s-a admis contestatia la executare formulata de debitoare si s-a constatat nulitatea executarii silite a sentintei civile nr. 3510/2002 a Judecatoriei Radauti.
Potrivit contractului de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 2053 la data de 26 iulie 2006 la B.N.P. Sehlanec – Mandici, creditorul a înstrainat, în baza actului de adjudecare, imobilul partii vatamate.
Actiunea civila având ca obiect nulitatea acestui contract de vânzare – cumparare mai sus mentionat si radiere tabulara formulata de numita B. E. a fost respinsa prin sentinta civila nr. 573/2007 a Judecatoriei Radauti.
Prin sentinta civila nr. 3241 din 23 noiembrie 2006 pronuntata de Judecatoria Radauti s-a dispus evacuarea inculpatului si a sotiei sale din imobilul în litigiu, la data de 30.08.2007 aceasta fiind pusa în executare.
Dupa plecarea executorului judecatoresc si a partii vatamate, inculpatul a ocupat imobilul în care locuieste si în prezent.
Pentru a exista fapta prevazuta si pedepsita de art. 271 alin. 2 Cod penal este necesar ca în prealabil sa existe o hotarâre judecatoreasca executorie. Or aceasta conditie nu este îndeplinita în speta, partii vatamate nefiindu-i recunoscuta posesia asupra imobilului printr-o hotarâre judecatoreasca.
În conditiile în care ambele parti invoca un drept de proprietate asupra imobilului, fiecare opunând acte de proprietate în acest sens, instanta a apreciat ca litigiul dintre ele este de natura civila si care se poate rezolva prin exercitarea unor actiuni civile înaintate instantei competente, motiv pentru care a procedat în consecinta.
