Textul de lege invocat de contestatoare vizează greşeli materiale cu caracter procedural, în legătură cu aspecte formale ale judecăţii, care nu presupun o reexaminare a fondului, în timp ce motivele expuse în cuprinsul contestaţiei în anulare vizează aspe


(Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., dec. nr. 131/R/5 mai 2010, nepublicată)

Prin contestaţia în anulare înregistrată iniţial la Tribunalul Mureş sub nr. 947/102/2009 şi strămutată la această instanţă, contestatoarea SC. MC SRL Luduş a solicitat în contradictoriu cu intimaţii Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Mureş, SC. F SRL Luduş, BL şi MTS, admiterea contestaţiei împotriva deciziei civile nr.205/7 aprilie 2009 pronunţată de tribunalul Mureş în dosarul nr. 1246/251/2007, anularea acesteia şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se respingă contestaţiile la formulate în dosarele nr.174/206 şi nr.221/2007 ale Biroului Executorului Judecătoresc HE, invocându-se disp.art. 318 Cod procedură civilă.

Analizând contestaţia în anulare raportat la actele existente în dosarul de recurs, tribunalul reţine că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi relevate:

Primul motiv al contestaţiei în anulare speciale invocat de contestatoare, respectiv când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale, are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, ca respingerea greşită a unui recurs ca tardiv, anularea greşită ca netimbrat şi altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Fiind vorba de un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie interpretată extensiv şi deci, pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Faţă de invocarea în cauză a prev.art.318 teza I Cod procedură civilă, conform cărora hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, tribunalul reţine că textul de lege invocat de contestatoare vizează greşeli materiale cu caracter procedural, în legătură cu aspecte formale ale judecăţii, care nu presupun o reexaminare a fondului, în timp ce motivele expuse în cuprinsul contestaţiei în anulare vizează aspecte care ţin de modul în care tribunalul a judecat recursul în fond şi prin urmare vizează greşeli de judecată care nu pot însă analizate în acest cadru procesual.

Contestatoarea a invocat şi prev.art.318 teza II Cod procedură civilă referitoare la omisiunea cercetării de către instanţa de recurs a unui motiv de casare sau modificare, dar din cuprinsul dosarului de recurs rezultă că instanţa de recurs a procedat la analizarea tuturor motivelor de recurs invocate, însă le-a găsit neîntemeiate. Chiar dacă interpretarea instanţei de recurs ar fi greşită, aceasta nu are caracterul unei greşeli materiale, ci eventual a unei greşeli de judecată care nu poate fi cenzurată pe calea contestaţiei în anulare.

Contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs nu s-ar fi pronunţat asupra excepţiei lipsei de interes, excepţie ce ar fi fost invocată prin declaraţia de recurs. Examinând cererea de recurs formulată de SC. MC SRL şi MTS, tribunalul constată că recurenţii au solicitat doar respingerea ca tardivă şi nefondată a contestaţiei la executare, fără ca în motivele expuse să se fi făcut referire la o eventuală lipsă de interes a contestatoarei.

Raportat la aceste considerente, tribunalul, în temeiul prev.art.318 Cod procedură civilă, va respinge contestaţia în anulare ca neîntemeiată.

În temeiul disp.art.274 Cod procedură civilă, tribunalul reţinând culpa procesuală a contestatoarei recurente va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de câte 1000 lei în favoarea intimaţilor, reprezentând onorariu avocaţial.