Infractiuni prevazute de Legea nr.
143/2000 privind combaterea traficului
si consumului ilicit de droguri. Elemente
constitutive. Administrarea si interpretarea
probelor în lumina jurisprudentei C.E.D.O.
Achitarea inculpatului în temeiul art.11
pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a C.p.p.
Sentinta penala nr.227/P/17.12.2008
Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Neamt s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului L.I.S., pentru savârsirea infractiunilor de procurare si punere în vânzare de droguri de risc prevazute de art. 2 alin. 1 si art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
S-a retinut în rechizitoriu ca la data de 17.03.2006, un colaborator autorizat a cumparat de la inculpat cantitatea de 1,5 g. de cannabis, iar inculpatul era cunoscut ca procura si detinea droguri, pe care le vindea numai unor cunoscuti ai sai.
Analizând probele administrate în cursul urmaririi penale si în cursul cercetarii judecatoresti, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
La data de 16.03.2006, S.C.C.O. Neamt încheie un proces verbal, în care arata ca a fost sesizat despre faptul ca inculpatul procura droguri pe care le consuma sau le comercializeaza.
Prin ordonanta din 17.03.2006, D.I.I.C.O.T-Serviciul Teritorial Bacau autorizeaza, un investigator acoperit din cadrul S.C.C.O. Neamt, precum si pe colaborator, pentru procurarea de droguri de la inculpat .
În aceeasi zi, investigatorul îi înmâneaza colaboratorului suma de 200 lei pentru cumpararea de droguri de la inculpat. Dupa 30 de minute, cei doi se întâlnesc, iar colaboratorul îi înmâneaza investigatorului o tipla cu resturi vegetale de culoare maro si verde închis, spunându-i ca a cumparat-o cu suma de de 200 lei de la inculpat, în zona Liceului Economic din Piatra Neamt. Activitatea colaboratorului a fost supravegheata de investigator.
Investigatorul a fost ascultat în faza judecatii si a aratat în detaliu activitatea desfasurata împreuna cu colaboratorul sau. Acesta din urma nu a putut fi ascultat în faza judecatii întrucât D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Neamt nu l-a prezentat, desi s-au facut în acest sens mai multe solicitari, la 15.05.2008, 12.06.2008, 25.09.2008, 9.10.2008 si 6.11.2008.
Din raportul de constatare tehnico-stiintifica întocmit de Laboratorul de Analiza si Profil al Drogurilor, Precursori Iasi, rezulta ca proba înaintata este constituita din 1,5 grame de cannabis si a fost consumata în procesul analizelor de laborator.
La datele de 16.06.2006 si 14.12.2006 sunt ascultati martorii cu identitate protejata. D.I. a declarat ca a cumparat de la inculpat, în ziua de 17.03.2006, o cantitate de cannabis de calitate superioara, pentru care a platit suma de 200 de lei si ca inculpatul este cunoscut, de mai mult timp, ca vânzator de cannabis de buna calitate. D.V. a declarat ca îl cunostea pe inculpat înca din primavara anului 2005 ca vânzator de droguri. Inculpatul cobora în fata blocului în care locuieste si, în schimbul unor sume de bani pe care le primea pe loc, vindea droguri consumatorilor.
Cei doi martori au fost ascultati doar în faza urmaririi penale. În faza judecatii nu au putut fi ascultati întrucât D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Neamt nu i-a prezentat, desi s-au facut în acest sens mai multe solicitari, la 15.05.2008, 12.06.2008, 25.09.2008, 9.10.2008 si 6.11.2008. D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Neamt a comunicat ca acestia sunt plecati la munca în strainatate, fara alte date suplimentare.
În faza urmaririi penale inculpatul nu a fost ascultat. Acesta nu a fost gasit la domiciliu, iar din declaratia martorei Lungu Ana, mama sa, rezulta ca era plecat din tara. Din adresa nr. 233992 din 12.09.2007 a Directiei Generale a Penitenciarelor Bucuresti, rezulta ca inculpatul nu era încarcerat.
Desi legal citat pentru mai multe termene, inculpatul nu s-a prezentat în instanta, astfel ca nu a fost ascultat.
Pentru evaluarea probelor administrate în cele doua faze ale procesului penal, instanta trebuie sa verifice daca investigatorul sub acoperire si colaboratorul sau nu sunt agenti provocatori în sensul dat de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (Curtea Europeana) si daca s-au respectat principiile contradictorialitatii, egalitatii armelor, nemijlocirii, legalitatii si loialitatii în administrarea probelor, garantate prin art. 6 parag. 1 si parag. 3 lit. d din Conventie.
Curtea Europeana a definit agentii provocatori ca fiind agentii infiltrati ai statului sau orice persoana ce actioneaza sub coordonarea sau supravegherea unei autoritati, care, în activitatea desfasurata, depasesc limitele atributiilor conferite de lege, de a actiona în scopul descoperirii activitatii infractionale a unei persoane, provocând-o pe aceasta sa comita infractiuni, în vederea administrarii de probe în acuzare.
În cauzele Ramanauskas c. Lituania (hotarârea din 5.02.2008) si Delcourt c. Belgia (hotarârea din 17.01.1970), Curtea Europeana a aratat ca recurgerea la metode de investigatie speciale nu implica, în sine, încalcarea dreptului la un proces echitabil. Interventia agentilor infiltrati trebuie circumscrisa si însotita de garantii, chiar si atunci când este vorba de represiunea traficului de stupefiante, pentru ca buna administrare a justitiei nu trebuie sacrificata pentru motive de oportunitate, iar exigentele de echitate consacrate în art. 6 din Conventie se aplica procedurilor care privesc toate tipurile de infractiuni, de la cea mai simpla, la cea mai complexa.
Pentru ca procedura sa fie echitabila, este necesar ca politistii sa examineze de o maniera pur pasiva activitatea inculpatului si sa nu exercite asupra acestuia o influenta de natura sa-l provoace sa comita infractiunea. Daca au provocat savârsirea infractiunii, este necesar sa se dovedeasca ca, fara interventia lor, aceasta ar fi fost comisa. Daca în perioada în care agentul face oferta, organele judiciare au suficiente informatii care sa le autorizeze sa presupuna ca infractiunea s-ar savârsi chiar fara provocare, art. 6 parag. 1 din Conventie nu este încalcat (cauzele Eurofinacom c. Franta, hotarârea din 7.09.2004, Sequeira c. Portugalia, hotarârea din 6.05.2003).
În hotarârea din 15.12.2005, data în cauza Vanyan c. Rusia, Curtea Europeana a aratat ca o operatiune de vânzare simulata de droguri trebuie considerata drept o provocare. Cu toate ca aceasta operatiune a fost derulata de o persoana particulara actionând ca agent infiltrat, ea a fost efectiv organizata si verificata de politie.
În prezenta cauza, investigatorul sub acoperire „Puriul”, politist în cadrul S.C.C.O. Neamt, a organizat cumpararea de la inculpat a unei cantitati de cannabis. Astfel, în ziua de 17.03.2006, colaboratorul „Trandafir”, un particular, a cumparat de la inculpat cantitatea de 1,5 grame de cannabis, pentru care a platit suma de 200 lei. Operatiunea a fost organizata si verificata de investigator. Nimic nu indica faptul ca, fara interventia lor, inculpatul ar fi vândut drogurile. La dosar nu exista dovezi ca inculpatul ar fi fost cunoscut, la acea data, ca vânzator sau consumator de droguri, iar din cazierul acestuia rezulta ca nu a mai suferit condamnari. Exista doar un proces verbal încheiat la data de 16.03.2006 (fila 1 dosar urmarire penala), de un politist din cadrul S.C.C.O. Neamt, în care se arata ca a fost sesizat ca inculpatul consuma si vinde droguri, fara a se mentiona cine a facut sesizarea, pentru a putea fi verificata.
În aceste conditii, instanta considera ca inculpatul a fost provocat sa comita infractiunea, în vederea administrarii de probe în acuzare. Potrivit dispozitiilor art. 68 alin. 2 Cod procedura penala, este interzis a determina o persoana sa savârseasca sau sa continue savârsirea unei infractiuni, în scopul obtinerii de probe, iar potrivit dispozitiilor art. 64 alin. 2 Cod procedura penala, mijloacele de proba obtinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. Astfel, instanta înlatura probele obtinute prin utilizarea investigatorului sub acoperire si a colaboratorului sau, deoarece, prin activitatea desfasurata, acestia l-au determinat pe inculpat sa comita o infractiune pe care, altfel, în absenta manoperelor utilizate, nu ar fi savârsit-o.
În ceea ce priveste existenta dovezilor ca inculpatul ar fi savârsit infractiunea chiar daca nu ar fi fost provocat, instanta considera ca se mai impune o analiza. Asa cum s-a aratat anterior, la dosar exista doar un proces verbal încheiat la data de 16.03.2006, de un politist din cadrul S.C.C.O. Neamt, în care se arata ca a fost sesizat ca inculpatul consuma si vinde droguri, fara a se mentiona cine a facut sesizarea, pentru a putea fi verificata. Pentru ca este admisa nedivulgarea sursei în scopul protejarii ei sau pentru posibilitatea folosirii ei si altadata, instanta va verifica si celelalte probe administrate.
În cauzele Edwards si Lewis c. Regatul Unit si Jasper c. Regatul Unit, Curtea Europeana a aratat ca atunci când informatiile divulgate de autoritatile de urmarire nu permit sa se constate daca inculpatul a fost sau nu victima unei provocari, trebuie sa se verifice daca dreptul la aparare a fost protejat corespunzator, si anume trebuie analizata respectarea principiilor contradictorialitatii, egalitatii armelor, nemijlocirii, legalitatii si loialitatii în administrarea probelor, garantate de art. 6 parag. 1 si 3 lit. d din Conventie.
Din acest punct de vedere, procedura nu a fost echitabila pentru inculpat în administrarea probei cu martorii cu identitate protejata. Acesti martori au fost ascultati doar în faza urmaririi penale. În faza judecatii, desi s-au facut mai multe demersuri, nu au putut fi ascultati pentru ca D.I.I.C.O.T-Serviciul Teritorial Neamt, care avea obligatia sa-i prezinte, nu i-a gasit. La ascultarea lor în faza urmaririi penale, inculpatul sau avocatul sau nu au avut posibilitatea sa-i interogheze. Acesti martori au fost ascultati în lunile iunie si decembrie 2006, dupa începerea urmaririi penale, ceea ce presupune ca inculpatul trebuia informat cu privire la învinuire si la dreptul la aparare, iar în situatia în care nu era gasit trebuiau atasate la dosar dovezi ca a fost cautat. Or, dovezile de cautare sunt din august si septembrie 2007, cu mult dupa începerea urmaririi penale si ascultarea martorilor.
Pentru garantarea dreptului la un proces echitabil, toate elementele de proba trebuie, în principiu, administrate în fata acuzatului, în sedinta publica, în vederea unei dezbateri contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea Europeana într-o jurisprudenta constanta (Guilloury c. Franta, hotarârea din 22.06.2006, Luca c. Italia, hotarârea din 27.02.2001, Van Mechelen si altii c. Olanda, hotarârea din 23.04.1997).
Art. 6 din Conventie nu impune ca acuzatul sau avocatul sau sa aiba dreptul de a participa la audierea unui martor si de a formula întrebari pe parcursul procedurilor desfasurate în faza urmaririi penale, daca apararea are acest drept în fata instantei. Folosirea ca probe a declaratiilor date în faza urmaririi penale nu este, în sine, incompatibila cu art. 6 din Conventie, în conditiile în care dreptul la aparare a fost respectat, adica daca inculpatul a avut o oportunitate adecvata sa conteste sau sa interogheze un martor ce da declaratii împotriva sa, fie în momentul audierii acestuia, fie într-o faza ulterioara a procedurii (Craxi c. Italia, hotarârea din 5.12.2002, Birutis si altii c. Lituania, hotarârea din 28.03.2002).
În cauza Danila c. România, hotarârea din 8.03.2007, Curtea Europeana a aratat ca în cazul imposibilitatii de a obtine prezenta unui martor în sala de judecata, instanta poate, sub rezerva drepturilor la aparare, sa tina seama de depozitiile luate în faza urmaririi penale, cu atât mai mult cu cât acestea îi pot aparea ca fiind coroborate cu alte probe administrate.
În prezenta cauza, nici inculpatul nici avocatul sau nu au putut interoga pe cei doi martori, nici în faza urmaririi, nici în faza judecatii, astfel ca o condamnare a inculpatului fondata într-o masura determinanta pe aceste marturii ar fi incompatibila cu art. 6 din Conventie.
Mai mult, nu trebuie omis ca acesti martori sunt cu identitatea protejata, astfel ca, si din acest motiv, nu poate fi fondata într-o masura determinanta o condamnare a inculpatului pe depozitiile lor. În cauza Kostovski c. Olanda, hotarârea din 20.09.1989, Curtea Europeana a aratat ca nu pot fi ignorate dificultatile incontestabile ale luptei contra traficului de stupefiante, în special în materia descoperirii si administrarii probelor, si nici ravagiile cauzate de traficul de stupefiante în societate, dar a apreciat ca aceste dificultati nu pot conduce la limitarea în asa masura a dreptului la aparare al oricarui acuzat.
Singurul martor „anonim” care a fost ascultat cu respectarea dreptului la aparare al inculpatului este investigatorul sub acoperire „Puriul”, însa depozitia acestuia nu poate fonda o condamnare deoarece, asa cum rezulta din jurisprudenta Curtii Europene (Van Mechelen si altii c. Olanda, hotarârea din 23.04.1997, Ludi c. Elvetia, hotarârea din 15.06.1992), investigatorul are o îndatorire generala de subordonare fata de autoritatile executive statale, iar depozitia sa nu trebuie sa întemeieze exclusiv sau într-o masura determinanta condamnarea.
În jurisprudenta sa, (Ferrantelli si Santangelo c. Italia, hotarârea din 7.08.1996, Guilloury c. Franta, hotarârea din 22.06.2006, Zentar c. Franta, hotarârea din 13.04.2006, Calabro c. Italia, hotarârea din 21.03.2002), Curtea Europeana a aratat ca art. 6 autorizeaza instanta sa-si întemeieze condamnarea pe depozitia unui martor al acuzarii pe care inculpatul sau avocatul sau nu l-au putut interoga în niciun stadiu al procedurii, numai daca este imposibila localizarea martorului, fiind necesar sa se demonstreze ca s-au depus toate diligentele si ca martorul a fost cautat activ, iar marturia sa nu fie singurul element pe care se sprijina condamnarea. Or, în cauza, s-au facut mai multe solicitari pentru prezentarea martorilor, la 15.05.2008, 12.06.2008, 25.09.2008, 9.10.2008 si 6.11.2008, iar D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Neamt a comunicat ca acestia sunt plecati la munca în strainatate, fara alte date suplimentare si fara nicio dovada ca au fost cautati activ.
Din cele ce preced, rezulta ca declaratiile martorilor cu identitate protejata si declaratia investigatorului, ca si probele obtinute prin activitatile investigatorului si ale colaboratorului sau nu pot fi folosite. Cum pe baza proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat nu se poate stabili, fara putinta de tagada, ca acesta este consumator si vânzator de droguri, iar martorii inculpatului au declarat ca nu-l cunosc cu astfel de activitati, prezumtia de nevinovatie de care acesta se bucura nu a fost rasturnata. Asa fiind, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. a Cod procedura penala, se va dispune achitarea acestuia.
