Pericolul social al faptei, în sensul art. 18 C.pen. Condiţii de aplicare a art. 18 ind. 1 C.pen.
Articolul 18 ind.1 C.pen. urmăreşte excluderea din sfera legii penale a faptelor incriminate formal , ca urmare a îndeplinirii trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii, dar care – în concret – datorită gradului lor de pericol social cu totul redus, nu pot constitui infracţiuni.
Curtea de Apel Iaşi, decizia penală nr. 81 din 6 noiembrie 2008
Prin sentinţa penală nr. 219 din 15 februarie 2008, pronunţată în dosarul nr. 3401/333/2007 al Judecătoriei Vaslui, s-a dispus condamnarea inculpatului C.R. la pedepsele:
– cinci luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 99 C.pen., art. 109 C.pen., şi art. 74 lit. c), 76 lit. e) teza I C.pen.;
– cinci luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 99 C.pen., art. 109 C.pen. şi art. 74 lit. c, 76 lit. e teza I C.pen.;
– patru luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii pre. De art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 99 C.pen., art. 109 C.pen. şi art. 74 lit. c în condiţiile art. 76 lit. d C.pen..
În baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b C.pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de cinci luni închisoare.
În baza art. 83 C.pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de patru luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3148/30.11.2006 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la data de 20.12.2006 pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 99 C.pen., art. 109 C.pen. şi art. 74 lit. c C.pen. în condiţiile art. 76 lit. e teza I C.pen., pedeapsă ce a fost cumulată cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare.
Pe durata prevăzută de art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b C.pen..
În baza art. 191 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare; onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei va fi suportat din fondul special al Ministerului Justiţiei.
Apelul formulat de inculpatul C.R. a fost respins ca nefondat – de Tribunalul Vaslui – prin decizia penală nr. 114/A din 28 mai 2008.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul C.R. În motivarea recursului, inculpatul a susţinut că instanţele de fond şi de apel în mod greşit au apreciat pericolul social al faptelor comise numai prin prisma circumstanţelor reale, ignorând împrejurările personale, care vizează conduita inculpatului: starea de minoritate, sinceritatea şi regretul manifestat, conştientizarea consecinţelor acţiunilor sale, responsabilizarea şi menţinerea unui comportament pozitiv prin întemeierea unei familii şi sprijinirea acesteia din punct de vedere material şi moral.
Analiza cumulativă a acestor circumstanţe evidenţiază că faptei inculpatului îi lipseşte una din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi anume pericolul social, iar reeducarea acestuia poate fi realizată şi prin aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, în urma rejudecării cauzei, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a şi art. 10 lit. b 1 C.pr.pen., cu referire la art. 18 1 C.pen..
Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate dar şi din oficiu prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. 3 C.pr.pen. a constatat că recursul nu este fondat.
Curtea a reţinut că, potrivit art. 18 ind.1 C.pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Din această dispoziţie rezultă că s-a urmărit excluderea din sfera de acţiune a legii penale a faptelor incriminate formal ca urmare a îndeplinirii trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii, dar care în concret, datorită gradului lor de pericol social cu totul redus nu pot constitui infracţiune.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei se au în vedere împrejurările ce au ocazionat sau pe fondul cărora s-a comis fapta, modul concret de manifestare a inculpatului, conduita şi persoana acestuia, precum şi scopul urmărit.
În speţă, instanţele de fond şi de apel evaluând întregul material probator existent la dosarul cauzei în mod corect au apreciat că faptele inculpatului întrunesc trăsăturile esenţiale ale infracţiunii aşa cum sunt acestea prevăzute de art. 17 din Codul penal, prin raportare la toate criteriile menţionate în art. 18 1 alin. 2 C.pen., în ansamblul lor, fără a da o eficienţă mai mare unora în detrimentul celorlalte.
Inculpatul C.R. a săvârşit infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere respectiv, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, cu o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge şi părăsirea locului accidentului, accident produs ca urmare a unei infracţiuni.
Acţiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public de către o persoană fără a avea pregătirea şi aptitudinile fizice şi psihice necesare – calităţi atestate de un permis de conducere valabil şi corespunzător categoriei autovehiculului -, precum şi cu o îmbibaţie alcoolică în sânge ce depăşeşte limita legală, are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulaţiei rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta.
Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârşirea acţiunii constitutive, şi nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanţele în care s-a săvârşit fapta şi din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.
Din probele dosarului rezultă că inculpatul după ce a consumat o cantitate însemnată de alcool, fără a poseda permis de conducere a condus autoturismul tatălui său pe o stradă intens circulată din municipiul Vaslui, a intrat în coliziune cu un alt autoturism care staţiona într-o parcare, după care, refuzând să aştepte sosirea organelor de poliţie şi-a continuat deplasarea. Deoarece carosabilul era acoperit cu zăpadă şi inculpatul nu poseda cunoştinţele şi aptitudinile necesare unei conduceri neprimejdioase a acroşat un indicator cu semnificaţia „Cedează trecerea”, a derapat şi a intrat în coliziune cu un gard metalic, amplasat pe marginea trotuarului, iar în urma impactului autoturismul s-a oprit, fiind ulterior depistat de lucrătorii de poliţie.
Inculpatul a fost testat iniţial cu aparatul alcooltest, apoi i-au fost recoltate probe biologice. Din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie rezultă că la prima probă (ora 23.45) inculpatul avea o alcoolemie de 2,00 gr ‰, iar la a doua probă (ora 00.45) alcoolemia inculpatului era de 1,80 gr ‰.
Aceste circumstanţe reale vizând modul de săvârşire a faptelor concretizează pericolul social specific unei infracţiuni în condiţiile art. 18 C.pen., pericol ce trebuie examinat în raport de ansamblul infracţional pe care îl reprezintă concursul de infracţiuni şi care, redă persistenţa infracţională a inculpatului şi, implicit, pericolul social al faptelor şi al inculpatului.
Din fişa de cazier a inculpatului rezultă că anterior a mai fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei, faptele ce formează obiectul prezentei cauze fiind comise în cursul termenului de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 3148/30.11.2006 a Judecătoriei Vaslui, ceea ce denotă dispreţul acestuia pentru dispoziţiile penale.
Conduita necorespunzătoare a inculpatului faţă de ordinea de drept determinată de condamnarea anterioară, precum şi urmările ce s-ar fi putut produce dovedesc că faptele analizate prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi trebuie sancţionate atât pentru reeducarea inculpatului cât şi pentru apărarea societăţii civile, prin descurajarea săvârşirii unor astfel de fapte de către alte persoane, a constatat instanţa de recurs.
Împrejurarea că la scurt timp după săvârşirea infracţiunilor inculpatul s-a debarasat de anturajul nefast pe care îl frecventa, s-a încadrat în muncă şi are o bună comportare în familie şi în societate, în mod corect a fost apreciată drept circumstanţă atenuantă şi evaluată în cadrul dispoziţiilor art. 72 C.pen. privind individualizarea pedepselor, nefiind relevantă sub aspectul existenţei pericolului social al faptelor.
În contextul prezentei cauze, curtea a considerat că în mod just a fost dispusă faţă de inculpatul minor aplicarea unei pedepse privative de libertate cu executare în regim de detenţie, temeinic şi legal individualizată în urma cumulului aritmetic conform art. 83 C.pen..
În raport cu cele menţionate decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele, aşa încât criticile formulate de inculpat nu sunt fondate. Totodată, curtea a constatat că în cauză nu este incident nici unul dintre cazurile de casare se ce iau în considerare din oficiu potrivit art. 385 ind.9 alin. 3 C.pr.pen..
Faţă de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. s-a respins recursul promovat de inculpat.
