Motivând contestaţia, s-a arătat că a fost salariata societăţii intimate în funcţia de referent în cadrul Serviciului financiar dar, ca urmare a reorganizării activităţii, a fost emisă decizia de concediere, fiind înscrisă pe lista personalului disponibilizat, deşi se afla în incapacitate temporară de muncă. A mai susţinut că în intervalul 31 octombrie 2003 – 17 martie 2005, cât a fost în concediu medical, conducerea societăţii a emis decizia nr. 123 din 22 noiembrie 2004, prin care se stabilea posibilitatea încetării contractului individual de muncă prin acordul părţilor, în condiţiile art. 55 lit. b din Codul muncii, cu acordarea unor drepturi băneşti mai mari decât cele deţinute în cadrul concedierii colective, dar intimata a refuzat încetarea raporturilor de muncă pe acest temei.
Decizia a fost criticată şi pentru faptul că nu au fost respectate dispoziţiile art. 69 şi 70 din Codul muncii, nu s-au organizat programe de formare profesională, proiectul de concediere colectivă, nu a fost notificat inspectoratul teritorial de muncă şi agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă, respectiv instituţiile din raza domiciliului, cele din Bucureşti neavând competenţa teritorială.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestaţiei, ca nefondată, arătând că, urmarea privatizării societăţii, conducerea acesteia a decis, la finele anului 2003, o concediere colectivă, iar contestatoarea a fost inclusă pe lista celor disponibilizaţi. La întocmirea proiectului de concediere colectivă a existat acordul sindicatului, iar reprezentanţii I.T.M. Bucureşti au confirmat respectarea cerinţelor legale.
Cât priveşte aplicabilitatea deciziei nr. 123 din 22.11.2004 privind încetarea raporturilor de muncă prin acordul părţilor, s-a susţinut că nu a existat posibilitatea aplicării petentei, întrucât aceasta a fost inclusă în procesul de concediere la sfârşitul anului 2003.
Totodată a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că, în calitate de sucursală, Direcţia de Telecomunicaţii Botoşani are împuternicire de a reprezenta interesele S.C. ROMTELECOM S.A., solicitând introducerea acestei unităţi în cauză, în calitate de pârâtă, cerere încuviinţată prin încheierea din 17.06.2005.
Tribunalul Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 1159 din 5.09.2005, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei S.C. ROMTELECOM S.A. Regiunea Bacău, iar pe fondul cauzei a admis contestaţia, cu consecinţa anulării deciziei de concediere nr. 206/1199 din 18.03.2005, cu obligarea intimatelor la reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior şi la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data expirării termenului de preaviz şi până la data reintegrării efective în muncă, precum şi la plata cheltuielilor de judecată aferente.
Prin considerentele sentinţei, instanţa de fond a reţinut legitimarea pasivă a intimatei S.C. ROMTELECOM S.A. Regiunea Bacău, unitate care a emis decizia contestată, iar pe fondul cauzei a reţinut calitatea de salariată a contestatoarei care a desfăşurat activitatea de referent la Direcţia de Telecomunicaţii Botoşani, în funcţia de referent, în baza unui contract pe durată nedeterminată.
Întrucât în intervalul 31.10.2003 – 17.03.2005, contestatoarea a fost în concediu medical, în temeiul art. 50 lit. b din Codul muncii, contractul de muncă a fost suspendat de drept, motiv pentru care, decizia de concediere a fost comunicată după încetarea incapacităţii de muncă.
S-a mai reţinut că unitatea intimată nu a făcut dovada respectării dispoziţiilor art. 69 lit. b şi 70 alin. 3 din Codul muncii, în sensul că nu a propus salariaţilor program de formare profesională şi nu a respectat obligaţia de notificare a programului de concediere inspectoratului teritorial de muncă şi agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă, precum şi nerespectarea prevederilor legale privind testarea profesională.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs, atât contestatoarea, cât şi unităţile intimate, criticând-o pentru nelegalitate.
Contestatoarea, prin recursul formulat, a arătat că, deşi a solicitat reintegrarea în funcţia deţinută anterior sau pe alt post corespunzător, în situaţia în care postul său nu mai exista, instanţa de fond a dispus doar reintegrarea şi nu s-a pronunţat asupra cererii de reangajare într-un post corespunzător.
Intimata S.C. ROMTELECOM S.A. – Direcţia de Telecomunicaţii Botoşani a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. pr. civ., arătând că la nivelul unităţii a existat o reorganizare, fiind desfiinţate în luna octombrie 2003 un număr de 2.824 locuri de muncă, că proiectul de concediere colectivă întocmit în luna septembrie 2003 a fost depus la Inspectoratul Teritorial de Muncă al municipiului Bucureşti, la Agenţia Teritorială de Ocupare a Forţei de Muncă Bucureşti şi la Federaţiile Sindicatelor. S-a mai arătat că, în mod greşit au fost interpretate dispoziţiile legale privind suspendarea contractului de muncă în perioada incapacităţii de muncă, întrucât deciziile de concediere produc efectele de la data comunicării pentru fiecare salariat în parte, iar unitatea a respectat dispoziţiile legale privind notificarea, impuse conform art. 70 din Codul muncii, prin comunicarea documentelor instituţiilor de la sediul unităţii, situaţie atestată prin adresa nr. 1147 din 20.01.2005 a A.J.O.F.M. Botoşani şi procesul verbal nr. 12919/14.01.2004 al I.T.M. Bucureşti, precum şi dispoziţiile legale privind evaluarea personalului stabilită de comun acord cu sindicatele pe baza fişelor de apreciere pe ultimii 3 ani pentru persoanele aflate în incapacitate de muncă.
La rândul său, S.C. ROMTELECOM S.A., Regiunea de Telecomunicaţii Bacău au susţinut existenţa unei concedieri colective, arătând că prin luna decembrie 2003 au fost disponibilizaţi 2.824 de salariaţi, că proiectul de concediere colectivă a fost comunicat instituţiilor abilitate de la sediul societăţii, conform dispoziţiilor legale, că la data începerii perioadei de incapacitate a contestatoarei proiectul de concediere colectivă a fost deja întocmit, iar efectele concedierii colective s-au produs după încetarea suspendării de drept a raporturilor de muncă, fiind respectate şi prevederile privitoare la evaluare, iar postul fiind desfiinţat, hotărârea instanţei de fond nu poate fi pusă în aplicare, activitatea financiar-contabilă fiind organizată doar la nivelul Regiunii Telecomunicaţii Bacău.
Prin decizia nr. 57 din 7.02.2006 a Curţii de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta-recurentă M.M. şi pârâta-recurentă R.Tc. Bacău împotriva sentinţei nr. 1159 din 5.09.2006 a Tribunalului Botoşani – Secţia civilă.
Verificând actele şi lucrările dosarului, se constată faptul că, prin decizia nr. 206/01/01/1199 din 18.03.2005, emisă de S.C. ROMTELECOM S.A. Regiunea Bacău, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, urmarea concedierii colective dispuse potrivit hotărârii Consiliului de Administraţie al ROMTELECOM S.A. din 1.04.2003 şi 4.03.2003, cu acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice, cu motivarea că, la selectarea personalului au fost luate în considerare fişele de apreciere anuală şi criteriile sociale prevăzute de art. 90 din contractul colectiv de muncă.
Conform certificatelor de concediu medical existente la dosar, începând cu data de 31.10.2003, contestatoarea a fost în incapacitate temporară de muncă, astfel încât contractul individual de muncă a fost suspendat de drept, conform art. 50 lit. b din contractul de muncă (filele 12-34 dosar).
Este de necontestat faptul că, la nivelul unităţilor intimate a existat o concediere colectivă, situaţie atestată prin proiectul întocmit în acest sens la data de 15.10.2003, dar în cazul în speţă nu au fost respectate dispoziţiile stabilite prin art. 70 din Codul muncii, întrucât notificările nu au fost înaintate Inspectoratului Teritorial de Muncă Botoşani şi Agenţiei Teritoriale Pentru Ocuparea Forţei de Muncă Botoşani.
Astfel, textul art. 70 alin. 3 din Codul muncii, stabileşte pentru angajator obligaţia de a notifica proiectul de concediere colectivă atât inspectoratului teritorial, cât şi agenţiei teritoriale, deci instituţiilor de la sediul unităţilor sau subunităţilor supuse reorganizării, scopul acestei prevederi fiind acela de a oferi anumite garanţii salariaţilor disponibilizaţi în ce priveşte efectuarea serviciului de preconcediere colectivă, recalificarea profesională sau primirea de informaţii privind existenţa unor posturi vacante.
În aceste condiţii, faţă de formularea textului de lege, în cauză nu prezintă relevanţă adresa nr. 1147 din 20.01.2005 a A.J.O.F.M. Botoşani, în sensul că notificarea se face doar la organele abilitate de la sediul societăţii.
Cât priveşte susţinerile privind reducerea postului contestatoarei sau imposibilitatea reintegrării în postul deţinut anterior, această motivare urmează a fi respinsă, întrucât reorganizarea activităţii şi concedierea colectivă trebuie analizată în funcţie de data restructurării activităţii, respectiv luna octombrie 2003, neavând nici o importanţă în cauză faptul că, ulterior s-au luat şi alte măsuri de reorganizare, respectiv ar fi fost reduse şi alte posturi din cadrul serviciului sau acesta ar fi fost desfiinţat în totalitate în anul 2005, conform susţinerilor recurentei formulate atât prin recursurile declarate, cât şi prin contestaţia la executare.
De altfel, prin proiectul de concediere colectivă se prevede doar diminuarea activităţii financiar-contabile, fapt ce a determinat doar desfiinţarea unor oficii comerciale şi nicidecum desfiinţarea serviciului în cauză (f. 101 dosar).
Cum şi celelalte aspecte privind selecţionarea personalului disponibilizat au fost corect analizate de instanţa de fond, întrucât nu au fost respectate prevederile stabilite în acest sens prin contractul colectiv de muncă, dar şi cele stabilite prin proiectul de concediere colectivă, cap. V, susţinerile formulate prin recursurile unităţilor sunt nefondate.
