Contestatoarea a arătat că între părţi a intervenit contractul individual de muncă nr. 38/01.01.2002 precizând că în realitate nu a fost desfiinţat postul ocupat de ea; iar pe de altă parte intimata nu i-a oferit un alt loc de muncă corespunzător pregătirii; că au fost eludate dispoziţiile referitoare la concediere, în plus, ulterior concedierii sale au fost angajate alte persoane.
Intimata, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea contestaţiei motivat de faptul că postul de „operator ghişeu” ocupat de contestatoare a fost efectiv desfiinţat precizând că prin reorganizare s-a înfiinţat compartimentul „Ghişeu Universal” ca urmare a fuziunii fostelor compartimente.
Totodată, intimata a formulat şi cerere reconvenţională solicitând obligarea contestatoarei la restituirea sumei de 14277 RON, compensaţia a 10 salarii de bază şi celelalte drepturi ce i s-au acordat la încetarea raporturilor de muncă.
Tribunalul Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 1637 din 12.12.2005, a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatoare, respingând ca nefondată şi cererea reconvenţională formulată de intimată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, contestatoarea a fost angajată pe postul de operator ghişeu persoane fizice, cu 01.04.2004 i-a fost modificat contractul de muncă privind locul de muncă respectiv ghişeu CLIPRI (aceeaşi funcţie), cu păstrarea celorlalte clauze iar prin decizia nr. 130/04.08.2005 a fost disponibilizată în temeiul art. 65 Codul muncii, ca urmare a desfiinţării postului ocupat prin reorganizarea activităţii, situaţie rezultată din statul de funcţii valabil la data de 31.08.2005.
Prima instanţă a mai reţinut că măsura dispusă de intimată s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 65 (1) din Codul muncii constatând că cele două compartimente din care unul ocupat de contestatoare au fost contopite prin măsura de reorganizare într-un singur ghişeu universal aşa încât desfiinţarea postului a fost efectivă.
Pentru aceleaşi motive a fost respinsă, ca nefondată şi cererea reconvenţională formulată de intimată.
Împotriva acestei sentinţe contestatoarea a formulat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât consideră că reducerea postului său nu a fost efectivă întrucât înaintea înfiinţării Ghişeului Universal lucrau 10 salariaţi iar odată cu reorganizarea efectuată şi disponibilizarea ei, la compartimentul nou înfiinţat îşi desfăşoară activitatea 11 salariaţi, situaţie reieşită din statul de funcţii, aşa încât faţă de cele menţionate consideră că nu a avut loc o reducere efectivă.
În plus, contestatoarea mai susţine că la data de 25 iulie 2005 intimata a publicat în cotidianul „Monitorul de Botoşani” scoaterea la concurs a unor posturi de operator ghişeu, tocmai posturi de natura celui ocupat de ea.
Contestatoarea apreciază de asemeni decizia ca nelegală şi sub aspectul nerespectării clauzelor cuprinse în art. 29 (2) lit. b din contractul colectiv de muncă.
Analizând actele şi lucrărilor dosarului în raport cu motivele de recurs invocate de contestatoare, curtea constată că acesta este întemeiat avându-se în vedere următoarele considerente.
Astfel din compararea conţinutului deciziei contestate, susţinerile intimatei prin întâmpinările formulate la instanţa de fond în cea de recurs şi celelalte înscrisuri existente la dosar rezultă într-adevăr că cele două compartimente din care unul la care şi-a desfăşurat activitatea contestatoarea au fost comasate într-unul denumit „Ghişeu Universal”, însă pe de o parte intimata nu a produs dovezi certe că prin reorganizarea ce a avut loc s-ar fi redus efectiv postul ocupat de contestatoare ci în fapt a argumentat doar crearea acelui nou compartiment respectiv „Ghişeu Universal” iar pe de altă parte motivările făcute de intimată fac referire cu precădere la necorespunderea profesională a contestatoarei şi mai puţin la desfiinţarea efectivă a postului acesteia, situaţie ce duce la concluzia că motivul de drept al încetării raporturilor de muncă al contestatoarei este în neconcordanţă cu situaţia de fapt.
Pe de altă parte în susţinerea că reducerea postului contestatoarei nu a fost pe deplin efectivă este şi faptul că la data de 25 iulie 2005 s-a publicat în ziarul „Monitorul de Botoşani” scoaterea la concurs a unor posturi de natura celui deţinut de contestatoare (fila 10 dosar nr.5459/2005).
În altă ordine de idei, însăşi cererea reconvenţională formulată de intimată creează îndoieli acesteia privind măsura dispusă prin decizia nr. 130/2005.
Aşa fiind, faţă de considerentele arătate, întrucât intimata nu a produs dovezi certe, în sensul celor prevăzute de art. 65 (2) din Codul muncii cât şi încălcarea dispoziţiilor art. 72 din acelaşi cod şi avându-se în vedere neconcordanţa între situaţia de fapt şi cea de drept, în luarea măsurii, curtea constatând dat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite recursul şi rejudecând cauza va admite contestaţia, va anula decizia nr. 130 din 4 august 2005, va dispune reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior luării măsurii şi va obliga intimata să plătească acesteia drepturile salariale conform art. 78 din Codul muncii de la data încetării contractului de muncă şi până la reintegrare efectivă.
Totodată, pe cale de consecinţă, instanţa constată ca întemeiată cererea reconvenţională formulată de intimată şi drept consecinţă urmează să o admită în sensul că va obliga contestatoarea să restituie intimatei drepturile compensatorii încasate la data concedierii.
În baza art. 274 Cod procedură civilă instanţa va obliga intimata să plătească contestatoarei suma de 300 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
