Fapta avocatului care a respectat întreaga procedură reglementată de lege pentru admiterea şi numirea sa în Barou, aflându-se în posesia unei decizii de înscriere emisă în baza Legii 51/1995 nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, lipsind intenţia sub ambele ei forme.
Prin plângerea împotriva soluţiei procurorului, înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad sub nr. 7265/55/06.07.2007, petentul B. D. F. a solicitat instanţei desfiinţarea ordonanţei date la data de 10.05.2007 în dosar nr. 1646/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad şi a ordonanţei date în dosar nr. 757/II/2/2007 a prim-procurorului acestuia, soluţie prin care i s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ, respectiv amenda de 1000 lei, ca urmare a aplicării disp. art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, prev. de art. 281 Cod penal rap. la art. 25 din Legea nr. 51/1995.
În motivarea plângerii, petentul B. D. F. a arătat că scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative este nelegală şi, în realitate, ar fi trebuit pronunţată scoaterea de sub urmărire penală pe motivul că fapta nu există.
Intimatul Baroul Arad nu şi-a exprimat poziţia faţă de plângere.
Prin încheierea din 20.09.2007, pronunţată în dosarul nr. 7265/55/2007 al Judecătoriei Arad, în baza art. 2781 al. 8 lit. c Cod procedură penală, s-a admis în parte plângerea formulată de petentul B. D. F., s-au desfiinţat ordonanţele de scoatere de sub urmărire penală, date de procurori în dosarele nr. 1646/P/2006 şi 757/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, pentru săvârşirea de către învinuit a infracţiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, prev. de art. 281 Cod penal rap. la art. 25 din Legea nr. 51/1995, şi s-a reţinut cauza spre judecare. Prin aceeaşi încheiere s-au menţinut soluţiile de neîncepere a urmăririi penale faţă de învinuit, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 323 al. 1, art. 215 al. 3 rap. la al. 2 şi art. 290 Cod penal, date de procurori în dosarele sus-menţionate.
Prin sentinţa penală nr. 2376 din 29.10.2007, pronunţată în dosar nr. 7265/55/2007, Judecătoria Arad, în baza art. 11 rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul B. D. F., pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, prev. de art. 281 Cod penal rap. la art. 25 din Legea nr. 51/1995.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut instanţa de fond că, din probele administrate în cauză, reiese că inculpatul exercită profesia de avocat, fiind înscris în tabloul avocaţilor din Baroul Arad, fostul Barou Constituţional, conform deciziei nr. 17/26.01.2005 a Consiliului Baroului Arad, decizie prin care acesta a fost înscris ca avocat stagiar în tabloul anual al avocaţilor Baroului Arad, înfiinţându-şi totodată cabinetul de avocat „B. D. F.”. Inculpatul a îndeplinit condiţiile de înscriere în avocatură, prevăzute de art. 11 din Legea nr. 51/1995 modificată, fiind admis în Uniunea Naţională a Barourilor din România, înfiinţată de Filiala Băleşti Gorj a Asociaţiei F. P. Alba Iulia, pe baza examenului promovat de acesta în condiţiile legii, fiind înscris în tabloul avocaţilor în conformitate cu disp. art. 23 din Legea nr. 51/1995.
Cu privire la Baroul denumit „Constituţional”, instanţa a reţinut că, prin încheierea civilă nr. 31/A/2002, pronunţată de Judecătoria Deva în dosarul nr. 34/A/2002, s-a recunoscut personalitatea juridică a Asociaţiei de Binefacere „B. P.” Deva şi s-a dispus înscrierea acesteia în Registrul special al asociaţiilor şi fundaţiilor şi, întrucât între obiectivele asociaţiei era prevăzută şi înfiinţarea de barouri în cadrul asociaţiei, s-a înfiinţat Baroul Constituţional Român Deva. Prin sentinţa civilă nr. 281/2003, pronunţată în data de 03.02.2003, Judecătoria Deva a admis cererea formulată de Baroul Hunedoara şi a dispus dizolvarea Asociaţiei de Binefacere „B. P.” Deva.
În baza Încheierii din 30.07.2003 a Judecătoriei Târgu Jiu, pronunţată în dosarul nr. 79/PJ/03, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus înscrierea Filialei Băleşti Gorj „F. P. – Alba Iulia”, entitate cu personalitate juridică, în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, înregistrată la grefa Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. 15/21.08.2003.
Atât în actul constitutiv, cât şi în statutul Filialei Băleşti Gorj a Asociaţiei „F. P.” Alba Iulia, este prevăzută, la Cap. II „Scopuri şi obiective”, printre altele, şi „înfiinţarea de barouri şi notariate”, iar prin Hotărârea nr. 1 din 21.10.2003 a Filialei Băleşti Gorj a Asociaţiei „F. P.” Alba Iulia s-a hotărât înfiinţarea unui barou independent, cu denumirea „Baroul Constituţional Român”, cu sediul în mun. Deva, succesorul de drept la înfiinţarea Baroului Constituţional Român.
Potrivit Legii nr. 3 din 17.01.1948, emitent Parlamentul, publicată în Monitorul Oficial nr. 15 din 17.01.1948, art. 1, „Barourile avocaţilor şi Uniunea Barourilor din România se desfiinţează pe data publicării prezentei legi”.
În temeiul Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, şi în conformitate cu disp. art. 75 al. 1 din O.G. nr. 6/2000, B. P., prin cererea din 15.07.2003, adresată Ministerului Justiţiei, a solicitat să i se comunice dacă există asociaţii sau fundaţii înregistrate cu următoarele denumiri: Uniunea Avocaţilor din România, Baroul Hunedoara, Baroul Bucureşti, Baroul Alba etc., iar cu adresa nr. 53494/11/2003 din 5.08.2003, Serviciul de Informare Publică din cadrul Secretariatului General al Ministerului Justiţiei confirmă că instituţiile indicate în cerere nu sunt înregistrate în Registrul Naţional al Persoanelor Juridice şi îi rezervă denumirea de Uniunea Avocaţilor din România.
Profitând de această lacună legislativă, prin Hotărârea nr. 1 din 21.10.2003 a Filialei Băleşti Gorj a Asociaţiei „F. P.” Alba Iulia s-a hotărât înfiinţarea unui barou independent, cu denumirea „Baroul Constituţional Român”, cu sediul în mun. Deva, succesorul de drept la înfiinţarea Baroului Constituţional Român, iar la data de 20.06.2004, Adunarea Generală a Filialei Băleşti Gorj, coroborând hotărârea irevocabilă din 30.07.2003 a Judecătoriei Târgu Jiu cu Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255 din 16.06.2004, a decis înfiinţarea celor 42 de barouri judeţene, prin emiterea a 42 de hotărâri, ca urmare fiind înfiinţat şi Baroul Arad. Numitul B. P., după ce a solicitat şi obţinut dovada disponibilităţii denumirii pentru „Uniunea Avocaţilor din România” şi „Baroul Hunedoara” din partea Ministerului Justiţiei, a solicitat rezervarea acestor denumiri şi la OSIM, după care au fost întocmite, în formă autentică, Actul Constitutiv şi Statutul Uniunii Avocaţilor din România, iar la Congresul Baroului Constituţional Român, care a avut loc la Bucureşti, la data de 27.06.2004, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 255/2004, a fost înlocuită denumirea „Uniunea Avocaţilor din România” cu denumirea „Uniunea Naţională a Barourilor din România”, iar prin decizia nr. 1 din 27.06.2004 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, dl. B. P. a fost împuternicit să semneze deciziile de înscriere în avocatură a celor interesaţi.
Iniţial, solicitanţii au fost admişi în barou prin decizii ale Consiliului Baroului Constituţional Român Deva, iar ulterior, după data de 20.06.2004, când au fost înfiinţate cele 42 de barouri judeţene, prin deciziile Consiliilor Barourilor din fiecare judeţ, constituite în forme de organizare ale Uniunii Naţionale a Barourilor din România, procedându-se apoi şi la reactualizarea documentelor fiecărui avocat din Baroul Constituţional Român Deva şi înscrierea în barourile judeţene înfiinţate.
S-a concluzionat că membrii UNBR, al cărei preşedinte este B. P., au fost admişi şi înscrişi cu respectarea criteriilor legale de admitere (acte de studii, examen, jurământ), iar decizia de înscriere ca avocat s-a emis în baza Legii nr. 51/1995, cu modificările ulterioare.
A mai reţinut prima instanţă că nu se poate pune în discuţie temeinicia şi legalitatea hotărârii judecătoreşti în baza căreia a fost înfiinţată Filiala Băleşti a Asociaţiei „F. P.” Alba Iulia, întrucât aceasta beneficiază de autoritate de lucru judecat.
Analizând art. 82 al. 1 şi 2 din Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255 din 16.06.2004, se constată că, potrivit acestui articol, ar fi trebuit să-şi înceteze activitatea „…persoanele juridice … care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviinţate prin hotărâri judecătoreşti să desfăşoare activităţi de consultanţă, reprezentare sau asistenţă juridică”.
Ori, prin hotărâre judecătorească a fost înfiinţată ca persoană juridică Filiala Băleşti a Asociaţiei F. P.” Alba Iulia, care avea ca obiect de activitate, printre altele, „înfiinţarea de barouri”, şi nu activitate de consultanţă, reprezentare sau asistenţă juridică, cum prevede art. 82 al. 1 din Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255 din 16.06.2004, astfel că acest text de lege nu se aplică la prezenta cauză.
Prin decizia XXII din 12.06.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul în interesul legii şi s-a statuat că „în aplicarea disp. art. 46 al. 1 din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte: Cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile”.
Această decizie este, însă, ulterioară actelor de înfiinţare a Baroului Constituţional şi ea nu retroactivează.
Barourile Constituţionale au apărut pe fondul lacunelor legislative, ceea ce a făcut să funcţioneze cele două structuri, care se contestă reciproc.
Pe fondul situaţiei expuse mai sus, inculpatul a fost admis şi înscris cu respectarea criteriilor legale de admitere (acte de studii, examen, jurământ), iar decizia de înscriere ca avocat s-a emis în baza Legii nr. 51/1995, cu modificările ulterioare. Toate aceste împrejurări au creat pentru inculpat prezumţia că a exercitat activitatea în condiţii legale. Pentru aceste motive, prima instanţă a constatat că în cauză lipseşte latura subiectivă a infracţiunii – intenţia, întrucât inculpatul nu a prevăzut şi nici nu a urmărit sau acceptat să exercite fără drept profesia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, solicitând desfiinţarea sentinţei şi achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, pentru infracţiunea prev. de art. 281 Cod penal rap. la art. 25 din Legea nr. 51/1995.
În motivarea apelului se invocă nelegalitatea sentinţei apelate, în sensul că, potrivit art. 24 din Legea nr. 51/1995 – exercitarea oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat de către o persoană fizică ori juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou şi pe tabloul avocaţilor acelui barou, constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.
Se învederează că baroul din care a făcut parte inculpatul a fost înfiinţat prin hotărâre judecătorească. Ulterior, prin deciziile 6618 şi 6619 din 26.11.2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile în anulare declarate de Procurorul General, a casat încheierea din 23.08.2002 a Judecătoriei Alba Iulia şi nr. 31 din 05.08.2002 a Judecătoriei Deva, respingând cererea de înregistrare a persoanei juridice, motivându-se că acordarea personalităţii juridice unei asociaţii cu scop patrimonial, care are ca obiect de activitate înfiinţarea de barouri de avocaţi, contravine prevederilor Legii nr. 51/1995, cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Se arată, totodată, că în decizia nr. 6618 se precizează că la dosar a fost depusă decizia civilă nr. 583 din 25.11.2003 a Tribunalului Hunedoara, prin care Asociaţia „B. P.” Deva a fost dizolvată pentru activitate ilicită, în sensul prevederilor art. 56 lit. a,c din OG nr. 26/2000.
Întrucât prima asociaţie înfiinţată a fost cea de la Deva, iar ulterior ea a fost dizolvată, iar încheierea de înregistrare a asociaţiei ca persoană juridică a fost desfiinţată prin recursul în interesul legii, se opinează că toate filialele acesteia, care ulterior şi-au modificat denumirea, funcţionează în mod nelegal.
Se subliniază că ambele recursuri în anulare sunt mult anterioare datei la care inculpatul a început să exercite activităţi specifice profesiei de avocat, acesta profesând şi după data de 12.06.2006, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi a statuat că cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile.
Se concluzionează, pe baza analizei probelor menţionate, că actele de constituire a baroului la care învinuitul a aderat sunt nule de drept, iar baroul nu a fost înfiinţat în condiţii legale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea vătămată, respectiv petenta Uniunea Naţională a Barourilor din România – Baroul de avocaţi Arad, invocând nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei instanţei de fond.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel şi inculpatul B. D. F., solicitând să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 11 lit. d rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
În motivarea apelului, inculpatul arată că îşi exercită în mod legal profesia de avocat şi, totodată, a invocat lipsa calităţii procesuale şi a capacităţii procesuale active a Baroului Arad.
Prin decizia penală nr. 11 din 17.01.2008, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 7265/55/2007, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
S-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad şi de către Baroul de Avocaţi Arad, împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care Tribunalul Arad a desfiinţat-o în întregime.
În baza art. 25 din Legea nr. 51/1995 rap. la art. 281 Cod penal, cu aplic. art. 63 al. 3 Cod procedură penală, inculpatul B. D. F. a fost condamnat la pedeapsa de 5000 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, atrăgându-i-se, totodată, atenţia asupra consecinţelor nerespectării art. 631 Cod penal.
Pentru a decide astfel, a reţinut instanţa de apel că, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză şi necontestate de inculpat, acesta a exercitat, în perioada 01.08.2005 – 31.12.2006, fără drept, profesia de avocat, fiind înscris în Baroul Constituţional şi efectuând activităţi specifice acestei profesii, prin reprezentarea ori asistarea diverselor persoane în faţa autorităţilor judiciare, situate în circumscripţia teritorială a judeţului Arad. Procedând astfel, nu poate fi acceptată motivarea primei instanţe, în sensul că elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută prin dispoziţiile de mai sus nu sunt întrunite, respectiv latura subiectivă. Aceasta cu atât mai mult cu cât, prin deciziile nr. 6618 şi 6619 din 26.11.2004, pronunţate asupra recursurilor în anulare declarate de Procurorul General, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, casând încheierea din 23.08.2002 a Judecătoriei Alba Iulia şi încheierea nr. 31 din 05.08.2002 a Judecătoriei Deva, a respins cererea de înregistrare ca persoană juridică a acestui barou, întrucât aceste hotărâri contravin prevederilor Legii nr. 51/1995, respectiv art. 24, conform cărora exercitarea activităţii de asistenţă juridică o poate face doar o persoană care are calitatea de avocat înscris într-un barou şi se află pe tabelul avocaţilor acelui barou.
Totodată, prin decizia nr. 583 din 25.11.2003 a Tribunalului Hunedoara, Asociaţia „B. P.” Deva a fost dizolvată pentru activitate ilicită, în consens cu art. 56 lit. a,c din OG 26/2000, aspect reţinut prin decizia nr. 6618 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este anterioară exercitării de către inculpat a acestei profesii, şi, prin dizolvarea asociaţiei menţionate, filialele acesteia au funcţionat în mod nelegal.
Instanţa a mai avut în vedere şi faptul că, ulterior datei de 12.06.2006, dată la care instanţa supremă a statuat că cererile de autorizare a constituirii ori de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile, iar în raport cu disp. art. 1 al. 3 din Legea nr. 51/1995, este interzisă constituirea şi funcţionarea de barouri în afara Uniunii Naţionale a Barourilor din România, astfel că actele lor de constituire şi de înregistrare sunt nule de drept.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, acesta a arătat că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa, în condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea de avocat în baza unor documente legal emise, a căror nulitate nu a fost până în prezent invocată şi dovedită. Acest aspect este de altfel consacrat şi de jurisprudenţa în materie (hotărâri judecătoreşti şi rezoluţii/ordonanţe ale Parchetelor din România).
Prin condamnarea sa, i-a fost agravată situaţia în propria cale de atac, avându-se în vedere soluţia pronunţată iniţial în Ordonanţa nr. 1646/P/2006 din data de 10.05.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, de scoatere de sub urmărire penală, în conformitate cu disp. art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, şi aplicare a unei amenzi administrative, şi împotriva căreia el a formulat plângere.
S-au încălcat, totodată, în instrumentarea prezentei cauze, principiile aflării adevărului, al rolului activ al organelor judiciare, al garantării dreptului la apărare.
Baroul în cadrul căruia a activat a fost înfiinţat în mod legal şi, dimpotrivă, Baroul Arad – tradiţional – nu are, la acest moment, calitatea de persoană juridică, în condiţiile legii, deci implicit nici calitatea de parte civilă în prezenta cauză.
Referitor la afirmaţia parchetului cu privire la fostul Barou Constituţional, a arătat că, prin încheierea civilă nr. 31/A/2002, pronunţată de Judecătoria Deva în dosar nr. 34/A/2002, s-a recunoscut personalitatea juridică a Asociaţiei de Binefacere „B. P.” Deva şi s-a dispus înscrierea acesteia în Registrul special al asociaţiilor şi fundaţiilor şi, întrucât între obiectivele asociaţiei era prevăzută şi înfiinţarea de barouri în cadrul asociaţiei, s-a înfiinţat Baroul Constituţional Român Deva. Prin sentinţa civilă nr. 281/2003, pronunţată în data de 03.02.2003, Judecătoria Deva a admis cererea formulată de Baroul Hunedoara – tradiţional şi a dispus dizolvarea Asociaţiei de Binefacere „B. P.”. A menţionat că Filiala Băleşti Gorj „F. P.” Alba Iulia este entitate cu personalitate juridică şi nu are nicio legătură cu Asociaţia „B. P.”.
În baza încheierii din 30.07.2003 a Judecătoriei Târgu Jiu, pronunţată în dosar nr.79/PJ/03, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus înscrierea Filialei Băleşti Gorj „F. P. Alba Iulia”, entitate cu personalitate juridică, în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor, înregistrată la grefa Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. 15/21.08.2003.
În baza încheierii din 30.07.2003 a Judecătoriei Târgu Jiu, pronunţată în dosar nr.79/PJ/03, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus înscrierea Filialei Băleşti Gorj „F. P. Alba Iulia”, entitate cu personalitate juridică, în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor, înregistrată la grefa Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. 15/21.08.2003.
Atât în actul constitutiv, cât şi în statutul Filialei Băleşti Gorj a Asociaţiei „F. P. Alba Iulia”, sunt prevăzute, la Cap. II „Scopuri şi obiective”, printre altele, şi „înfiinţarea de barouri şi notariate”, iar prin Hotărârea nr. 1 din 21.10.2003 a Filialei Băleşti Gorj a Asociaţiei „F. P. Alba Iulia”s-a hotărât înfiinţarea unui barou independent, cu denumirea „Baroul Constituţional Român”, cu sediul în mun. Deva, succesorul de drept la înfiinţarea Baroului Constituţional Român.
Pentru a putea invoca săvârşirea infracţiunii prev. de art. 281 Cod penal faţă de membrii Uniunii Naţionale a Barourilor din România, al cărei preşedinte este avocat drd. B. P., ar fi trebuit ca dispoziţiile art. 82 al. 1 şi 2 din Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004, să le fie aplicabile, ceea ce nu se întâmplă, deoarece, potrivit acestui articol, ar fi trebuit să-şi înceteze activitatea „…persoanele juridice … care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviinţate prin hotărâri judecătoreşti să desfăşoare activităţi de consultanţă, reprezentare sau asistenţă juridică”.
Prin decizia nr. XXII din 12.06.2006 a ÎCCJ, s-a admis recursul în interesul legii şi s-a statuat că „în aplicarea disp. art. 46 al. 1 din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte: Cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile”.
Această decizie este ulterioară actelor de înfiinţare a Baroului Constituţional Român şi ea nu retroactivează, iar în al doilea rând, această decizie se referă la societăţile comerciale şi nicidecum la activitatea de avocat, care este o profesie liberală, uniunea este o asociaţie profesională, avocatul este obligat doar să fie înscris la finanţe, pentru plata impozitului pe venit, şi nicidecum şi la Registrul comerţului, întrucât avocatul nu exercită fapte de comerţ.
Analizând disp. art. 25 din Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004, reiese că în prezenta cauză nu sunt incidente aceste dispoziţii, deoarece din materialul probator depus la dosar rezultă în mod clar şi indubitabil că inculpatul a îndeplinit condiţiile de înscriere în avocatură, prevăzute de art. 11 din Legea nr. 51/1995, cu modificările ulterioare, fiind admis în Uniunea Naţională a Barourilor din România, pe baza examenului promovat în condiţiile legii, totodată fiind înscris în tabloul avocaţilor, în conformitate cu disp. art. 23 din Legea nr. 51/1995, cu modificările ulterioare.
Prin urmare, se impune achitarea sa, în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, nefiind întrunite, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii.
În subsidiar, a solicitat achitarea sa conform art. 10 lit. d Cod procedură penală, faptei lipsindu-i latura subiectivă, respectiv intenţia de a desfăşura, fără drept, profesia de avocat.
Prin decizia penală nr. 408 R din 08.04.2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, a fost admis recursul declarat de inculpatul B. D. F. împotriva deciziei penale nr. 11 din 17.01.2008, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 7265/55/2007, au fost casate atât decizia, cât şi sentinţa penală nr. 2376 din 29.10.2007 a Judecătoriei Arad, şi, rejudecându-se cauza, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală şi art. 181 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 281 Cod penal rap. la art. 25 din Legea nr. 51/1995. În baza art. 91 Cod penal, inculpatului i-a fost aplicată sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1000 RON.
Cum prin încheierea nr. 719 din 09.04.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti a fost admisă cererea de strămutare formulată de inculpat, prin încheierea din data de 03.06.2008, Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 60 al. 4 Cod procedură penală, a constatat că decizia penală nr. 408/2008 a Curţii de Apel Timişoara a fost desfiinţată, prin efectul admiterii cererii de strămutare, şi a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Suceava, în vederea soluţionării recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 11/2008 a Tribunalului Arad.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 al. 1 pct. 18 Cod procedură penală, precum şi în conformitate cu disp. art. 3859 al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
A susţinut inculpatul că Baroul Arad nu poate avea calitatea de parte în prezenta cauză, în condiţiile în care nu este legal constituit ca persoană juridică, însă, întrucât nu a făcut nicio dovadă în acest sens, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, acest aspect nu poate fi reţinut.
Pe fond, după cum corect a reţinut prima instanţă, prin încheierea civilă nr. 31/A/2002, pronunţată de Judecătoria Deva în dosar nr. 34/A/2002, s-a recunoscut personalitatea juridică a Asociaţiei de Binefacere „B. P.” Deva şi s-a dispus înscrierea acesteia în Registrul special al asociaţiilor şi fundaţiilor şi, întrucât între obiectivele asociaţiei era prevăzută şi înfiinţarea de barouri în cadrul asociaţiei, s-a înfiinţat Baroul Constituţional Român Deva. Prin sentinţa civilă nr. 281/2003, pronunţată în data de 03.02.2003, Judecătoria Deva a admis cererea formulată de Baroul Hunedoara – tradiţional şi a dispus dizolvarea Asociaţiei de Binefacere „B. P.”.
Atât în actul constitutiv, cât şi în statutul Filialei Băleşti Gorj a Asociaţiei „F. P. Alba Iulia”, sunt prevăzute, la Cap. II „Scopuri şi obiective”, printre altele, şi „înfiinţarea de barouri şi notariate”, iar prin Hotărârea nr. 1 din 21.10.2003 a Filialei Băleşti Gorj a Asociaţiei „F. P. Alba Iulia”s-a hotărât înfiinţarea unui barou independent, cu denumirea „Baroul Constituţional Român”, cu sediul în mun. Deva.
La data de 20.06.2004, Adunarea Generală a Filialei Băleşti – Gorj, în baza hotărârii irevocabile din 30.07.2003 a Judecătoriei Târgu Jiu, a decis înfiinţarea a 41 barouri judeţene, printre care şi Baroul Arad.
Conform deciziei nr. 17 din 26.01.2005 emisă de UNBR – Baroul Arad, inculpatul a fost înscris în Baroul Arad, ca avocat stagiar, începând cu data de 26.01.2005.
Prin aceeaşi decizie s-a admis înfiinţarea cabinetului de avocatură B. D. F., precum şi înscrierea sa în tabloul anual al avocaţilor Baroului Arad. Din nicio probă existentă la dosarul cauzei nu rezultă că Filiala Băleşti Gorj „F. P. Alba Iulia” ar fi fost desfiinţată printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, la data la care Baroul Arad a fost înfiinţat.
În plus, corect a reţinut instanţa de fond că decizia în interesul legii nr. XXII din 12.06.2006 a ÎCCJ Bucureşti este ulterioară actelor de înfiinţare a Baroului Constituţional şi ea nu retroactivează.
Infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii se săvârşeşte numai cu intenţie. Făptuitorul îşi dă seama că efectuează acte specifice unei profesii în alte condiţii decât cele legale, prevăzând că prin aceasta creează o stare de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite de lege. După cum urmăreşte sau acceptă numai această stare de pericol, intenţia sa este directă şi indirectă.
Respectând întreaga procedură reglementată de lege pentru admiterea şi numirea sa în Baroul Alba Iulia, aflându-se în posesia unei decizii de înscriere ca avocat emisă în baza Legii nr. 51/1995, inculpatul, exercitând profesia de avocat, a avut reprezentarea îndeplinirii atribuţiilor specifice acestei profesii în condiţii legale.
El nu a urmărit şi nici acceptat periclitarea relaţiilor sociale referitoare la regimul legal de exercitare a profesiei de avocat.În lipsa intenţiei, sub ambele ei forme, de a desfăşura fără drept profesia de avocat, corect a reţinut prima instanţă că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv cel subiectiv.
Aşadar, soluţia pronunţată de Judecătoria Arad, de achitare a inculpatului în baza disp. art. 10 lit. d Cod procedură penală, este legală şi temeinică.
Nu se poate însă concluziona că fapta reţinută în sarcina acestuia, în însăşi materialitatea ei, nu există, în condiţiile în care inculpatul a exercitat atribuţii specifice profesiei de avocat, împrejurare în care este dat elementul material al laturii ei obiective. Pronunţând soluţia de condamnare a inculpatului, Tribunalul Arad, printre altele, a încălcat şi principiul neagravării situaţiei unei părţi în propria cale de atac.
Astfel, obiectul iniţial al cauzei l-a constituit plângerea formulată de învinuitul B. D. F. împotriva ordonanţei din 10.05.2007, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în dosarul nr. 1646/P/2006, prin care s-a dispus faţă de acesta scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, în temeiul art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, şi aplicarea unei amenzi administrative.
Cum doar învinuitul a învestit instanţa cu o plângere împotriva acestei soluţii, formulată în temeiul art. 2781 Cod procedură penală, chiar şi după aplicarea art. 2781 al. 8 lit. c Cod procedură penală, soluţia cea mai gravă ce putea fi pronunţată împotriva sa o constituia achitarea în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, cu aplicarea unei amenzi administrative în acelaşi cuantum cu cel dispus prin ordonanţa atacată.
