Potrivit art. 156 C. pr. civ., instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Prin cererea înregistrată la data de 25.06.1999 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia comercială, reclamanta S.C. “B.P.” – S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. “F.” – S.A., solicitând, pe cale de ordonanţă preşedinţială obligarea acesteia să-şi execute obligaţia contractuală de furnizare a apei menajere.
Prin sentinţa civilă nr. 3836/1999, pronunţată în dosarul nr. 4682/1999, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea şi a obligat pârâta să-şi execute obligaţia asumată prin contract.
împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, unicul motiv invocat fiind încălcarea dreptului la apărare de către instanţa de fond, care a respins cererea de amânare în vederea angajării unui apărător.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a respins apelul, ca nefondat, reţinând că pe parcursul judecării cauzei în faţa instanţei de fond, apelanta-pârâtă a fost legal citată şi reprezentată de către delegatul său.
S-a mai reţinut că la termenul când cauza a fost reţinută în pronunţare, constatându-se neîntemeiată cererea de amânare pentru lipsă de apărare, instanţa de fond a amânat pronunţarea, dând astfel posibilitatea pârâtei să depună concluzii scrise.
Prin urmare, s-a apreciat că dreptul la apărare al apelantei-pârâte nu a fost încălcat.
(Secţia comercială, decizia nr. 369/2000) NOTĂ: Prin decizia nr. 5924/2000, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie – secţia comercială a fost respins recursul, ca tardiv. (Judecator Florica Bodnar)
