Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 sub nr. 27068 din 09.08.2010, reclamanta MA, în contradictoriu cu pârâtul MLI şi Autoritatea Tutelară a Sectorului 3, a solicitat instanţei pe cale de ordonanţă preşedinţială ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună încredinţarea spre creştere şi educare minorei MVE născută la data de 15.03.2001, până la soluţionarea divorţului dintre părţi; obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei, corespunzător veniturilor pe care le realizează, până la soluţionarea divorţului; obligarea acestuia din urmă la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esenţă, faptul că se judecă cu pârâtul în dosarul de fond înregistrat sub nr. 7568/301/2010 având ca obiect şi încredinţarea minorei, cu stabilirea unei pensii de întreţinere; învederează că ulterior înregistrării cererii de divorţ, relaţiile cu pârâtul s-au deteriorat, acesta manifestând un comportament agresiv fizic şi verbal, de cele mai multe ori în prezenţa fiicei lor; consideră că poate asigura minorei un mediu familial liniştit, fără tensiuni, în municipiul Constanţa unde locuieşte în prezent împreună cu mama sa; invocă motive de ordin emoţional pentru care consideră că pârâtul nu înţelege ce reprezintă viaţa de familie; indică locul de muncă al pârâtului.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 581, 613 ind.2 C.pr.civ, ale art.42 alin. 1 şi 3, 86 şi 94 din C.fam. fam, precum şi ale art. 581 C. pr.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu pârâtului, declaraţii de martori şi anchetă socială.
Prin încheierea de şedinţă din data de 01.09.2010, instanţa a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată, stabilind data de 15.09.2010 ca dată pentru primul termen pentru motivele arătate în încheierea de la fila 23.
Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională prin serviciul registratură la data de 13.09.2010 prin care a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă, respingerea cererii principale ca inadmisibilă, iar pe cale de ordonanţă preşedinţială, în reconvenţională a cerut încredinţarea spre creştere şi educare a minorei, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a încredinţării din dosarul de divorţ.
În motivare, pârâtul – reclamant a arătat, în esenţă, faptul că cererea reclamantei – pârâte nu este justificată, copilul fiind înscris în ultimul an ciclu gimnazial la o şcoală din Bucureşti unde este obişnuită cu învăţătoarea sa şi cu colegii de şcoală; o schimbare majoră şi rupere bruscă de tot ce a trăit până acum ar putea avea consecinţe deosebit de grave pentru creşterea şi dezvoltarea armonioasă şi echilibrată a acesteia; în cazul încredinţării către mamă, minora ar trebui să plece din Bucureşti unde are şi activităţi extraşcolare la care se poate deplasa fiind insoţită de bunicii paterni; condiţiile materiale din Bucureşti sunt mai bune decât cele din Constanţa; bunica maternă cu care ar trebui să locuiască în cazul încredinţării către reclamanta – pârâtă este grav bolnavă, nefiind capabilă să o ajute pe aceasta din urmă la creşterea copilului; minora este în vârstă de 9 ani nu se mai află la etapa vieţii când ar avea nevoie acută de prezenţa mamei; arată că s-a ocupat de creşterea şi educarea copilului în egală măsură cu pârâta – reclamantă.
În drept, pârâtul – reclamant a invocat prevederile art. 115 – 120 C.pr. civ.
În dovedirea cererii, pârâtul – reclamant a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei – pârâte, proba testimonială, efectuarea unei anchete sociale precum şi audierea minorei
La termenul din data de 15.09.2010, instanţa a încuviinţat pentru părţi administrarea probelor cu înscrisuri, declaraţia unui martor pentru fiecare, interogatoriu, referat de anchetă socială, audierea minorei în Camera de Consiliu, pe care le-a apreciat ca fiind legale, concludente, pertinente şi utile soluţionării cauzei, pentru motivele indicate în încheierea de la filele 36 – 37.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoare situaţie de fapt:
Din căsătoria părţilor s-a născut la data de 15.03.2001 minora MVE, care locuieşte în prezent la ultimul domiciliu comun al acestora situat în Bucureşti, sector 3, după cum rezultă din referatul de anchetă socială aflat la fila 44.
În luna august 2010, părţile s-au despărţit în fapt, reclamanta – pârâtă plecând la Constanţa pentru a locui cu mama sa, solicitând totodată desfacerea căsătoriei prin divorţ şi încredinţarea minorei, cauză ce face obiectul dosarului nr. 7568/301/2010, după cum rezultă din certificatul de grefă aflat la fila 19.
Minora a rămas să locuiască împreună cu pârâtul – reclamant, aspecte ce rezultă din referatele de anchetă socială (filele 19 şi 110), precum şi din declaraţiile ambilor martori audiaţi în cauză, RV (fila 105), respectiv FM (fila 106).
Faţă de aspectul că ambele părţi îşi exercită pretenţiile din cererea principală şi cea reconvenţională pe calea ordonanţei preşedinţiale, instanţa va analiza deopotrivă îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 581 C. pr. civ, sub aspectul urgenţei, vremelniciei şi neprejudecării fondului.
Astfel, în ceea ce priveşte condiţia „cazului grabnic” statuat de art. 581 alin. 1 C. pr.civ, instanţa constată că acesta este incident atât pentru cererea principală cât şi pentru cererea reconvenţională, clarificarea urgentă a stabilirii provizorie a domiciliului minorei fiind în interesul superior al minorei. În situaţie contrară, trenarea unei incertitudini asupra încredinţării provizorii a minorei, aflată în clasa a IV – a de ciclu primar, în condiţiile unei neînţelegeri vădite între părţi, care domiciliază în localităţi diferite şi la mare distanţă, Bucureşti, respectiv Constanţa, ar conduce la grave perturbări asupra programului şcolar cu consecinţe asupra dezvoltării armonioase a viitorului adult. Din acest motiv, pentru a lămuri situaţia în mod grabnic până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului de divorţ cu încredinţare, instanţa consideră că este în interesul superior al minorului dezlegarea problemei de drept născută din interesele contrare ale părinţilor săi, părţi în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte vremelnicia, instanţa constată că ambele cereri îndeplinesc această condiţie, încredinţarea către unul dintre părinţi având un caracter temporar, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 7568/301/2010.
Referitor la neprejudecarea fondului, se reţine de către instanţă că eventuala admitere a uneia din cererile din această cauză nu ar împieta asupra capătului de cerere referitor la încredinţarea minorei exercitat în dosarul de fond de divorţ înregistrat sub nr. 7568/301/2010, neavând putere de lucru judecat faţă de soluţia ce se va pronunţa în acesta din urmă.
Faţă de cele arătate în paragrafele anterioare, constatând că ambele cereri îndeplinesc condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 C. pr. civ. pentru procedura ordonanţei preşedinţiale, pentru soluţionarea fondului acestora instanţa le va analiza din perspectiva interesului superior şi prevalent al minorului, aşa cum rezultă din prevederile art. 100 din C.fam.
Prin prisma celor arătate anterior, analizând ansamblul materialului probator, precum şi ca urmare a voinţei minorei exprimată cu ocazia ascultării acesteia în camera de consiliu la data de 10.11.2010, consemnată în procesul – verbal de la fila 44, instanţa concluzionează că este în interesul superior al acesteia să fie încredinţată provizoriu spre creştere şi educare pârâtului – reclamant, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului de divorţ nr. 7568/301/2010.
Astfel, cercetând înscrisurile depuse la dosar, rezultă că minora, în vârstă de 9 ani, este elevă în clasa a IV – a la Şcoala nr. 195 din Bucureşti (fila 79), având rezultate foarte bune la învăţătură atât în anii şcolari anteriori, cât şi de la începerea anului şcolar 2010 – 2011. (fila 88), respectiv după plecarea reclamantei – pârâte la Constanţa. Totodată, minora se afirmă şi în plan extraşcolar, fiind înscrisă la cursuri de gimnastică aerobică unde a obţinut rezultate bune în competiţii specifice acestei activităţi sportive.
Având în vedere totodată şi celelalte mijloace de probă, din care rezultă că pârâtul – reclamant este un tată responsabil faţă de soarta fiicei sale, fiind totodată încadrat în muncă şi beneficiind de respectul apropiaţilor atât la locul de muncă, cât şi la domiciliul său, constatând că minora este ataşată emoţional de acesta, instanţa consideră că nu este oportun să schimbe mediul actual al acesteia, unde se manifestă în plenitudinea capacităţilor sale.
Este adevărat că din mijloacele de probă administrate în prezenta cauză rezultă că în egală măsură şi reclamanta – pârâtă este un părinte responsabil, cu posibilităţi materiale suficiente de creştere şi educare a minorei, faţă de care aceasta este ataşată în acelaşi grad emoţional, dar dat fiind faptul că eventuala încredinţare către mamă ar echivala cu schimbarea bruscă a mediului fiicei sale prin mutarea la Constanţa, în absenţa unui motiv întemeiat o asemenea măsură nu se justifică, cel puţin temporar. Minora este deja integrată în mediul său şcolar şi social specific vârstei sale, rezultatele şcolare şi extraşcolare, inclusiv după separarea în fapt a soţilor dovedind faptul că tatăl are o influenţă pozitivă asupra sa, în ciuda traumei inerente ce afectează fiecare minor în cazul divorţului părinţilor.
Prin urmare, având în vedere că temporar mutarea minorei din mediul său ar fi contrar interesului acesteia care primează în faţa interesului reclamantei – pârâte, instanţa va respinge ca nefondată cererea principală şi pe cale de consecinţă va admite cererea reconvenţională, încredinţând provizoriu pârâtului-reclamant pe minora MVE, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 7568/301/2010, conform 581 C. pr. civ, raportat art. 613 indice 2 C.pr.civ şi 100 alin. 2 şi 3 din C. fam.
În mod cauzal, instanţa va respinge ca nefondate şi celelalte capete de cerere din acţiunea principală care aveau caracter accesoriu faţă de capătul de cerere al încredinţării minorei către reclamanta – pârâtă.
Luând act de voinţa pârâtului – reclamant, instanţa, în conformitate cu prevederile art. 581 alin. 4 C. pr. civ., va declara hotărârea fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen, constatând totodată că pârâtul – reclamant nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
