Dispoziţiile art. 152(2) C. pr. civ. prevăd că atunci când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare, va amâna, ia cererea părţii, pronunţarea, în vederea depunerii de concluzii scrise.
întrucât partea nu a solicitat instanţei amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise, principiul dreptului la apărare nu a fost încălcat.
Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis acţiunea reclamantei S.C. “B.E.” – S.R.L., dispunând obligarea pârâtei S.C. “E.2000” – S.R.L. la plata sumelor de 14.312.100 LIT, echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, cu titlul de redevenţe, 16.459 LIT, penalităţi de întârziere contractuale, precum şi a cheltuielilor de judecată aferente litigiului, în cuantum de 16.672.000 lei.
Instanţa fondului a reţinut câ pârâta datorează, în conformitate cu dispoziţiile art. 969 şi 1066 C. civ., coroborate cu art. 43 C. corn., plata ratelor restante, corespunzător bunurilor ce au format obiectul contractului de leasing nr. 133/ 12.11.1998, urmând a suporta şi achitarea penalităţilor de întârziere în decontare.
împotriva sentinţei a promovat apel pârâta S.C. “E.2000” – S.R.L., care a solicitat desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, învederându-se, în esenţă, că prima instanţă a judecat pricina cu încălcarea esenţială a dreptului său la apărare.
S-a arătat că nejustificat a fost respinsă cererea formulată la data la care a avut loc soluţionarea litigiului, prin care pârâta a solicitat un nou termen pentru angajare avocat, fiind astfel nesocotite dispoziţiile art. 156 C. pr. civ., precum şi principiul egalităţii părţilor în procesul civil, o solicitare asemănătoare formulată de reclamantă fiind anterior admisă.
S-a apreciat că au fost ignorate prevederile art. 156 alin. 2 C. pr. civ., prima instanţă nedispunând amânarea pronunţării, pentru a se da posibilitatea
depunerii de note scrise, deşi pârâta, prin avocatul, fără delegaţie, prezent la dezbateri a formulat o atare petiţie, care nu a fost însă consemnată.
Examinând actele dosarului, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 156 alin. 1 C. pr. civ., instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Cu ocazia primei judecăţi, la data de 16.02.2000, a fost amânată judecarea pricinii, la solicitarea reclamantei, în vederea angajării unui apărător.
De această măsură a beneficiat însă şi pârâta, care a fost pentru prima dată citată în cauză, la data de 28.01.2000, conform dovezii existenţe la fila 22, având deci timp suficient pentru ca, până la al doilea termen acordat de prima instanţă, să efectueze demersurile necesare pentru încheierea unui contract de asistenţă juridică.
Se reţine, totodată, că pârâta, prin petiţia înregistrată la 1.03.2000, nu a cerut amânarea pronunţării, în scopul depunerii de concluzii scrise, o atare solicitare nefiind consemnată în cuprinsul hotărârii atacate.
în aceste condiţii, nefiind încălcate dispoziţiile art. 156 C. pr. civ., prin care se asigură dreptul la apărare al părţilor în procesul civil, fără însă ca această posibilitate să se transforme într-un mijloc comod de amânare, pentru tergiversarea judecăţii, apelul formulat a fost respins. (Judecator Minodora Condoiu)
(Secţia comercială, decizia nr. 2336/2000)
