Nu se poate separa situaţiajuridică a pretenţiilor de penalităţilesolicitate ce au izvor acelaşi contractcomercial şi a se da o altăinterpretare juridică de a excludepenalităţile ca nefiind venituri labugetul de stat.( Decizia nr. 148/RC/05.10.2006)
In data de 22.06.2006 instanţa de fond pronunţă sentinţa2861/22.06.2006 şi anulează cererea de chemare în judecată pentrunetimbrare conform art.17 din Legea 146/1997 cu menţiunea că penalităţilenu sunt venituri publice, aşa cum sunt chiriile.
Motivele reţinute în primă instanţă nu sunt întemeiate deoarecepotrivit art.1 din Legea 146/1997 acţiunile introduse de instanţelejudecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, dacă obiectul acestoraeste sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de această lege.
In prima instanţă s-a motivat temeinic că din excepţiile prevăzute deart.2 coroborat cu art.17 din Legea 146/1997 fac parte şi veniturile publicevărsate la bugetul de stat, în categoria cărora au fost cuprinse şi chiriile cuutilităţile din primul capăt al acţiunii reclamantei în sumă de 2.232,66 RONşi care pe parcursul soluţionării cauzei acestea au fost achitate de pârâtă, faţăde care reclamanta a procedat la renunţarea la acest capăt al cererii.
Dar excluderea de la excepţiile menţionate al capătului doi dinacţiune, respectiv a penalităţilor că nu sunt sume ce nu au aceeaşireglementare judiciară ca şi capătul unu al acţiunii, respectiv chirii şiutilităţi, este reţinut de tribunal ca neîntemeiat.
Este neîntemeiat acest aspect deoarece acţiunea comercială promovatăde reclamantă are ca obiect obligarea la contravaloarea chiriei şi utilităţilorfurnizate pentru cele 4 spaţii comerciale şi este scutită de plata taxei detimbru potrivit art.17 din Legea 146/1997.
Aceasta a fost reţinută şi de prima instanţă deoarece din categoriaveniturilor publice fac parte veniturile bugetului de stat, ale bugetelor locale,ale bugetelor fondurilor speciale, ale bugetelor trezoreriei statului, veniturilealtor instituţii publice cu caracter autonom.
Deci în cauza de faţă, obiectul acţiunii este evaluabil în bani şi e înlegătură directă cu bugetul local, şi penalităţile din acţiunea comercială nupot avea decât o asemenea destinaţie.
A.P. M. Piteşti este o instituţie a cărei sume solicitate se fac veniturila bugetul local, aşa cum rezultă şi din Hotărârea Consiliului Local almunicipiului Piteşti nr.55/2001 şi se încadrează în dispoziţiile art.17 dinLegea 146/1997 ce reglementează taxele judiciare.
Tribunalul reţine că, contractul 1985/18.04.2005 a fost semnat în bazaart.942 şi 969, coroborat cu art.35 C.comercial şi pretenţiile au luat naştereîn baza raporturilor comerciale menţionate şi penalităţile, ca accesoriu auluat naştere tot în baza aceluiaşi contract comercial, prin clauza penalăstipulată de părţi ca o sancţiune a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale.
Deci, nu se pot separa situaţia juridică a pretenţiilor de penalităţilesolicitate ce au izvor acelaşi contract comercial şi a se da o altă interpretarejuridică de a exclude penalităţile ca nefiind venituri la bugetul de stat.
Intrucât judecătoria s-a pronunţat pe excepţia netimbrării cererii dechemare în judecată nesoluţionând fondul cauzei, tribunalul prin aplicareaart.312 C.pr.civ. a casat sentinţa 2861/22.06.2006 a Judecătoriei Piteşti cutrimiterea cauzei spre rejudecare şi soluţionarea pe fond a cauzei.
