Individualizarea pârâtei reprezintă o obligaţie legală ce incumbă reclamantului. Nu a fost încălcat principiul rolului activ în situaţia în care instanţa a acordat reclamantului termen în vederea depunerii de dovezi în acest sens.
Prin sentinţa civilă nr. 452/26.01.2000, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a respins cererea introductivă formulată de creditoarea “B.T.” – Sucursala “Rosetti” Bucureşti, prin care s-a solicitat deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995, împotriva debitoarei Societatea Comercială “M.M.L.”-S.R.L.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că petenta nu a probat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 29 aliniat 1 din Legea nr. 64/1995, republicată, în cererea introductivă fiind menţionat ca debitor al creditoarei o altă societate decât cea individualizată prin hotărârile judecătoreşti anexate pentru a atesta debitele neachitate.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea.
S-a arătat că decizia a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 64/1995 şi ale art. 129 aliniat 2 C. pr. civ., nefiind respectat principiul rolului activ, petenta fiind lipsită de posibilitatea de a aduce probe din care să rezulte că în speţă este vorba de un singur debitor – cel indicat în acţiune.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a respins recursul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, la data de 13.10.1999, instanţa de fond a pus în vedere creditoarei să depună dovada actualizată a înregistrării debitoarei la Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti, iar la data de 24.11.1999, la solicitarea acesteia, s-a acordat în acest scop un ultim termen pentru continuarea procedurii, pricina fiind amânată la data de 26.01.2000. în aceste condiţii, nu poate fi primită critica privind neexercitarea de către instanţa de fond a rolului activ, identificarea părţii adverse în litigiu fiind un atribut al iniţiatorului cererii de chemare în judecată. Nici la prima instanţă şi nici în caiea de atac promovată, recurenta nu a dovedit în nici un mod că pârâta individualizată prin hotărârile judecătoreşti şi celelalte înscrisuri anexate este identică cu debitoarea menţionată prin acţiunea privind declanşarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.
Individualizarea unei se realizează şi conform art. 5 şi 7 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, iar această obligaţie revine reclamantei. (Judecator Liliana Crangasu)
(Secţia comercială, decizia nr. 303/2000)
