Nedepunerea motivelor de recurs în termenul legal, atrage neluarea lor în seamă şi, pe cale de consecinţă, determină nulitatea recursului, deoarece neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul reglementat de lege, atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei( Decizia civilă nr. 899/ 10. 11. 2010 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie).
Prin decizia civilă nr. 899/ din data de 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti a constatat nul recursul formulat împotriva deciziei civile nr.344 pronunţată la 2 iunie 2010 de Tribunalul Prahova.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a reţinut că prin decizia nr. 344 pronunţată la 2 iunie 2010, Tribunalul Prahova a respins ca nefondat apelul, declarat împotriva sentinţei civile nr. 8728/07.10.2009 a Judecătoriei Ploieşti, iar împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul, fără a arăta care sunt motivele acestuia, acestea fiind depuse la data de 2 noiembrie 2010.
Potrivit art. 301 C.pr.civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, cum a fost cazul în speţa de faţă, întrucât, în cazul acţiunilor de art. 619 C.pr.civilă prevede termenul special de 30 de zile în care poate fi atacată hotărârea pronunţată.
Conform art. 302/1 C.pr.civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Tot astfel, art. 303 C.pr.civilă arată că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În speţă, din procesul-verbal de predare şi din dovada de comunicare (aflată la fila 34 dosar apel) rezultă că recurentului i s-a comunicat decizia civilă nr. 344 pronunţată la 2 iunie 2010 de Tribunalul Prahova, la data de 15 iunie 2010.
Deşi pârâtul a declarat recurs împotriva hotărârii mai sus menţionată în termenul legal de 30 zile, motivele le-a depus abia la data de 2 noiembrie 2010 (fila 17 din dosarul de recurs).
După cum se poate lesne observa, din analiza cererii de recurs ataşată la dosarul cauzei, fila 4, pârâtul-recurent nu a indicat niciunul din motivele de recurs limitativ şi expres prevăzute de art. 304 C.pr.civilă şi nu a dezvoltat, în nici un caz motivele de nelegalitate sau netemeinicie, pentru ca instanţa să aibă posibilitatea de a le încadra în vreunul din cazurile în care se poate solicita recurarea unei hotărâri, precizând doar că sentinţa a fost pronunţată fără ca reclamanta să probeze, cu înscrisuri şi martori, capetele de acuzare.
În condiţiile în care, raportat la data comunicării deciziei atacate, motivarea recursului s-a realizat după expirarea termenului de 30 zile de la acest moment, fără a se respecta prevederile art. 303 C.pr.civilă, Curtea a apreciat că sunt incidente prevederile art. 306 C.pr.civilă, potrivit căruia recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică care pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor.
Din interpretarea dispoziţiilor legale expuse anterior, rezultă că, nedepunerea motivelor de recurs în termenul legal, atrage neluarea lor în seamă şi, pe cale de consecinţă, determină nulitatea recursului, deoarece neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul reglementat de lege, atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Cum în speţa de faţă, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de recurs a constatat că nu sunt incidente niciunul din motivele de ordine publică prevăzute de lege şi care ar atrage nulitatea hotărârilor atacate, iar recursul nu a fost motivat în înţelesul textelor legale susmenţionate, Curtea, a admis excepţia nulităţii recursului şi a constatat nul recursul declarat de către pârât.
