Tribunalul Suceava – secţia civilă, prin sentinţa civilă nr.824 din 7 iunie 2007, a admis acţiunea reclamantei SC „E” SRL, promovată în contradictoriu cu pârâtul C.S.P., astfel cum a fost precizată, iar acesta a fost obligat a-i plăti suma de 6936,57 Euro şi suma de 3831, 5 lei (RON) cu titlu de despăgubiri civile.
Cererea reconvenţională a fost respinsă ca nefondată.
În fine, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a statuat că pârâtul a fost angajatul SC „E” SRL (conducător auto), cu data de 21 februarie 2005, iar prin decizia nr. 73 din 22 mai 2006 i s-a desfăcut contractulde muncă pe temeiul art. 61 lit. a rap. la art. 264 lit. f, art. 267 (3) şi 268 din Codul muncii.
Potrivit raportului de expertiză contabilă (întocmit de expertul C.A.), el a încasat suma de 10928, 57 Euro, din care cu titlu de avans cursă suma de 19678,57 Euro şi cu titlu de diurnă suma de 250 Euro, precum şi suma de 5038,5 lei din care 3306 lei cu titlu de avans cursă, 1332,5 lei cu titlu de diurnă şi 400 lei cu titlu de avans drepturi salariale, sume pentru care a semnat statul de plată.
Din aceste sume, reţine acelaşi raport de expertiză, pârâtul a justificat doar suma de 6185 Euro şi 1207 lei sumă neadecvată fiind de 4743,57 Euro şi 3831,5 lei. S-a apreciat că din suma justificată face parte şi diferenţa de diurnă datorată de societatea comercială respectivă (în cuantum de 2275 lei Euro).
Pe de altă parte, din fişele de urmărire a consumului de carburanţi rezultă că, la cursele efectuate, pârâtul nu justifică o cantitate de 4455 litri motorină (diferenţa dintre combustibilul alimentat şi cel consumat) în cuantum de 2193 Euro.
Cât priveşte cererea reconvenţională, prima instanţă a reţinut că pârâtul, potrivit contractului de muncă, figurează cu un salariu de 310 lei pe lună. Din raportul de expertiză rezultă că, în perioada februarie 2005 – septembrie 2005, el a fost salarizat cu suma de 1982 lei, iar din luna octombrie 2005 şi până la desfacerea contractului de muncă figurează nemotivat. Pentru perioada în care n-a prestat muncă n-a fost salarizat.
Pe de altă parte, pârâtul n-a făcut dovada pretinselor reparaţii efectuate la autoturismul reclamantei, nedepunând vreun document.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul.
El o critică pe considerentul că singura probă administrată în cauză a fost expertiza contabilă, efectuată pe baza actelor puse la dispoziţie de unitatea reclamantă şi că ea conţine elemente fără corespondent cu realitatea.
Susţine că fişele de urmărire a consumului de carburant nu-i sunt opozabile, ele fiind înlocuite în mod abuziv de reclamantă.
Pretinde că nu i s-a încuviinţat proba testimonială nejustificat şi, de asemenea, interogatoriu administratorului unităţii reclamante nu i-a fost luat în seamă.
Pentru reparaţiile efectuate la autotrenul reclamantei, în oraşul Valin din Polonia, în sumă de 4700 Euro a avut factură, pe care a predat-o acesteia.
De asemenea, consumul real de carburant a fost greşit stabilit, el fiind mai ridicat. Altminteri, chiar expertul precizează că n-are căderea să verifice concordanţa acestui consum cu realitatea, impunându-se efectuarea unei expertize tehnice.
Mai susţine că a primit ordin ca la ieşire din Ucraina să aibă rezervorul plin. La firmă carburantul era transferat în bazine şi butoaie.
În final, invocă nulitatea raportului de expertiză contabilă (art. 208 alin. 1 Cod proc. civilă), deoarece n-a fost de faţă la efectuarea acestuia. Nu s-au luat în considerare obiecţiunile sale la raportul de expertiză şi, de plano, i s-a încălcat grav dreptul la apărare.
Recursul pârâtului care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 5 şi ar6t. 312 alin. 5 Cod proc. civilă, este fondat.
La dosarul cauzei, există doar contractul individual de muncă al fostului angajat (recurentul C.S.P.) decizia de desfacere a contractului de muncă (filele 11-13), precum şi expertiza contabilă (fila 45 – 53).
Nu există la dosar vreun document, cu semnătura persoanelor care angajează unitatea reclamantă.
Cererea de probe (din întâmpinare), depusă la dosar (filele 32-34), obiecţiunile la raportul de expertiză ale pârâtului (filele 63-64), inclusiv invocarea excepţiei de nulitate prevăzută de art. 208 (1) Cod proc. civilă, n-au fost puse în dezbaterea ambelor părţi litigante.
De asemenea, nici cererea de probe din cererea reconvenţională (filele 65-67) şi nici cererea de modificare a câtimii obiectului acţiunii n-au fost puse în dezbaterea ambelor părţi litigante.
Convocarea expertului (filele 56 şi 68), fără arătarea zilei şi orei când începe şi continuă lucrarea, chiar dacă a fost expediată prin scrisoare recomandată (filele 54-55) cu confirmare de primire, este lovită de nulitate, pe cale de consecinţă şi raportul de expertiză contabilă, aspect prompt reţinut şi semnalat de pârâtul recurent (fila 63).
În consecinţă, în considerarea art. 208 (1) Cod proc. civilă, acest raport de expertiză contabilă nu poate produce vreun efect juridic fiind ca şi inexistent.
Cum alte probe nu au fost administrate, rezultă că instanţa a cărei hotărâre a fost recurată, a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În consecinţă, constatând fondat recursul el urmează să fie admis, iar sentinţa atacată va fi în tot casată, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea acţiunii şi cererii reconvenţionale.
În rejudecare, cu paza dreptului la apărare al ambelor părţi litigante, vor fi puse în dezbaterea acestora toate cererile de probe formulate, caracterul util, pertinent şi concludent urmând să fie apreciat de tribunal.
Aşadar, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod proc. civilă, recursul a fost admis, hotărârea atacată casată, iar cauza trimisă aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea acţiunii şi cererii reconvenţionale.
