În motivare, relevă că în urma mai multor controale, efectuate de I.T.M., s-au constatat deficienţe a căror remediere n-a fost efectuată de pârât, considerent pentru care unităţii spitaliceşti i s-a aplicat o amendă de 3000 lei, din care s-a achitat jumătate în termenul prevăzut de lege.
Tribunalul Suceava – secţia civilă, prin sentinţa nr. 1038 din 9 august 2007, a admis acţiunea promovată de Spitalul Judeţean „S.I.”, în contradictoriu cu pârâtul P.V., care a fost obligat să plătească reclamantului suma de 750 lei cu titlu de despăgubiri.
Pentru a statua astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 270 din Codul muncii, salariaţii răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatului din vina şi în legătură cu lor. În speţă, pârâtul a fost angajat de reclamantă pentru perioada 18 octombrie 2005 – 16 aprilie 2006 ca inginer, activitatea desfăşurând-o la serviciul administrativ.
Mai reţine instanţa că deşi în fişa postului nu se specifică expres că el răspunde de asigurarea echipamentelor de protecţie a muncii la Laboratorul de anatomie patologică sau de îndeplinirea măsurilor fixate de I.T.M., în nota explicativă şi la interogatorii a recunoscut că s-a ocupat de o asemenea activitate.
În concluzie, prima instanţă reţine că prejudiciul cauzat reclamantei prin aplicarea amenzii contravenţionale îi este imputabil deoarece n-a finalizat demersurile legate de întocmirea dosarelor de achiziţie în cazul produselor pentru care ofertele de preţ se dovediseră acceptabile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P.V.
Criticile sale se referă la inexistenţa elementelor răspunderii civile.
Deficienţele constatate în mod repetat de către I.T.M. se circumscriu unei perioade în care acesta nu era angajat la unitatea reclamantă.
Cât priveşte perioada situată între 5 decembrie 2005 şi 30 martie 2006, când în mod temporar a fost încadrat la serviciul administrativ al spitalului, relevă că nu a avut sarcini legate de protecţia muncii.
Aprovizionarea cu echipamente de protecţia muncii este de resortul serviciului de aprovizionare, nicidecum administrativ.
Fiind vorba de domeniul protecţiei muncii, consideră că măsurile trebuiau luate de salariatul care răspundea de acest sector, respectiv de R.S., care a decedat la 15 martie 2006.
În fine, precizează că atribuţiuni specifice protecţiei şi necesităţii muncii are abia de la 17 aprilie 2006, aşadar n-ar putea să-i fie angajată răspunderea patrimonială pentru fapte care s-au consumat anterior şi într-un alt sector, decât cel în care el (recurentul) şi-a desfăşurat activitatea, potrivit contractului individual de muncă.
Recursul pârâtului P. C. care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, este fondat.
Prin procesul-verbal de contravenţie nr. 3766 din 31 martie 2006, întocmit de I.T.M., Spitalului Judeţean „S.I.” i s-a aplicat o amendă contravenţională de 3000 lei (RON), în temeiul art. 41 (2) din Legea nr. 90/96 rap. la art. 13 (2), 16, 17 şi 18 din acelaşi act normativ. A fost achitat ? din minimul amenzii aplicate în termenul defipt de lege, respectiv 1500 lei.
Printr-o notă de constatare internă de la nivelul unităţii-intimate din 5 mai 2006, s-a reţinut că pârâtul-recurent, alături de medicul de medicina muncii, nu şi-ar fi adus la îndeplinire sarcinile stabilite prin fişa postului, aserţiune reluată în cererea de chemare în judecată şi reţinută de prima instanţă, deşi precizează că, printre atribuţiile de serviciu, nu se specifică expres împrejurarea că acesta răspunde de asigurarea echipamentelor de protecţie şi securitatea muncii la Laboratorul de anatomie patologică sau de îndeplinirea măsurilor fixate de I. T.M.
Examinând cele două contracte individuale de muncă – aflate la dosar (filele 35-38) -, privind pe pârâtul recurent P.V., rezultă, în afara oricărei ambivalenţe, că până la data de 17 iulie 2006, acesta n-a avut atribuţii în domeniul protecţiei şi securităţii muncii, fiind încadrat ca inginer II temporar la serviciul administrativ din cadrul unităţii reclamante (intimate).
Împrejurarea că, în fapt, anterior, recurentul s-a ocupat „ocazional” de exercitarea unor atribuţii legate de protecţia şi securitatea muncii, sub aspectul dedus judecăţii, nu prezintă vreo relevanţă juridică.
Deci, ab initio, nu există fapta ilicită a recurentului generatoare de prejudicii.
În fine, este de observat că procesul – verbal de contravenţie n-a fost atacat în instanţă şi, deci, nu există o hotărâre, cu caracter irevocabil, care să statueze că situaţia de fapt menţionată în cuprinsul respectivului act constatator corespunde realităţii, nefiind exclusă posibilitatea ca plata amenzii de către unitate să fie nejustificată, întrucât fapta ilicită reţinută nu există.
Cum, din considerentele expuse, recursul pârâtului P.V. este fondat, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, el a fost admis, iar sentinţa civilă nr. 1038 din 9 august 2007 a Tribunalului Suceava a fost în tot modificată, în sensul că a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantului Spitalul Judeţean „S.I.”
