Judecătoria DOROHOI Sentinţă penală nr. 16 din data de 15.01.2014
Dosar nr. xxxx/222/2013 – art. 87 alin. 1 –
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA DOROHOI JUDEȚUL BOTOȘANI
Sentința penală
Ședință publică din
Președinte –
Grefier –
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi -reprezentat de:
Procuror –
La ordine se află soluționarea cauzei penale de față privind pe inculpatul A.P. fiul lui V. și E. născut la data de x în mun. Dorohoi, jud. Botoșani, cu domiciliul în mun. Dorohoi, /, nr. /, bl. /, et./, ap. /, jud. Botoșani, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar îndeplinit, tinichigiu auto, căsătorit – un copil minor în întreținere, fără antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul asistat avocat angajat A.O..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătându-se că prezenta cauză se află la primul termen de judecată și s-a depus prin Serviciul Registratură fișa de antecedente penale a inculpatului, după care;
Instanța, în temeiul art. 319 alin. 1 teza I Cod procedură penală, procedează la identificarea inculpatului A,P., care se legitimează cu CI seria XT nr. xx, CNP /, din care reiese că este fiul lui V. și E. născut la data de x în Dorohoi, jud. Botoșani.
Instanța întreabă procurorul și inculpatul dacă au de formulat excepții, cereri, probe noi, pentru a putea pune în discuție regularitatea actului de sesizare.
Procurorul declară că nu are de ridicat excepții sau de formulat cereri și solicită instanței ca, în conformitate cu art. 300 Cod procedură penală să constate regularitatea actului de sesizare .
Apărătorul inculpatului arată, de asemenea, că nu are de formulat cereri și solicită ca instanța să constate regularitatea actului de sesizare.
În baza dispozițiilor art. 300 alin. 1 Cod procedură penală instanța constată legalitatea și regularitatea actului de sesizare și se consideră legal învestită cu soluționarea prezentei cauze.
Instanța aduce la cunoștiința inculpatului prevederile art. 3201 Cod procedură penală precum și beneficiul prevăzut de art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală în cazul în care solicită judecarea prezentei cauze în procedură simplificată.
Inculpatul arată că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Se procedează apoi la audierea inculpatului, depoziția sa în acest sens fiind consemnată într-un proces verbal separat care s-a atașat la dosarul cauzei.
Instanța pune în discuția părților aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală respectiv judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.
Reprezentantul Ministerului Public, apărătorul inculpatului și inculpatul solicită admiterea cererii și judecarea cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Apreciind că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală, instanța admite cererea, după care explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în baza dispozițiilor art. 339 Cod de procedura penala, constată încheiată cercetarea judecătorească și în baza dispozițiilor art. 340 Cod de procedura penala, declară deschise dezbaterile, dând cuvântul părților.
Reprezentantul Ministerului Public expune pe scurt situația de fapt și pune concluzii de condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii orientată sub minim special cu suspendarea condiționată a executării și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocat A.O. pentru inculpat solicită ca instanța la stabilirea pedepsei să aibă în vedere circumstanțele atenuante, respectiv faptul că nu are antecedente penale, are loc de muncă, este căsătorit și un copil în întreținere, aplicarea unei pedepse orientată sub minim cu suspendarea condiționată a executării.
În temeiul art. 341 Cod procedură penală, instanța acordă ultimul cuvânt inculpatului A.P. care arată că recunoaște și regretă enorm fapta săvârșită.
I N S T A N Ț A :
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin rechizitoriul nr. xx/P/2013 din 03 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A.P., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
În actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt :
În noaptea de 12/13.01.2013, în jurul orelor 0030 , după ce a consumat băuturi alcoolice, învinuitul a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare BT 04 xxx pe DN 29 C pe raza comunei /, jud Botoșani ce era deschis circulației rutiere cu o alcoolemie în sânge de 1,45 g%o.
Prin rechizitoriu s-a mai arătat că în jurul orelor 0030, învinuitul a fost oprit în trafic de către un echipaj de poliție și întrucât emana miros de alcool, lucrătorii de poliție l-au testat cu aparatul etilotest, rezultatul testului de respirație fiind de 0,70 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior învinuitul a fost condus la Spitalul municipal Dorohoi unde i-au fost recoltate probe de sânge, alcoolemia fiind de 1,45 g%o la orele 0115 și 1,25 g%o la orele 0215.
Fapta inculpatului A.P. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată
În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f. 5-6 d.u.p.), declarația învinuitului (f. 18-21 d.u.p.); buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. xx/78 (f. 24 d.u.p.); declarația martorilor L.M., L.I.D. (f. 7-9, 14-15 d.u.p.); fișă de judiciar (f. 17 dosar d.u.p.), buletin de examinare clinică (f. 22 d.u.p.), proces verbal de prelevare (f. 23 d.u.p.), Adresa nr. 150/19.01.2013 a SND Botoșani (f. 29 d.u.p.), înscrisuri (f. 10-13, 16, 25, 27-28, 30 d.u.p.).
Inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 26 februarie 2013, astfel cum rezultă din procesul verbal seria xxx aflat la fila 31 dosar urmărire penală.
În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C.p.p., arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Instanța a procedat la audierea inculpatului în acest sens și, având în vedere poziția procesuală a acestuia, dar și probele administrate în cursul urmăririi penale, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală.
Instanța reține că din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu declarațiile de recunoaștere a faptei date în fața instanței rezultă, fără putință de tăgadă, că în noaptea de 12/13.01.2013, în jurul orelor 0030 , după ce a consumat băuturi alcoolice, învinuitul a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare BT 04 xxx pe DN 29 C pe raza comunei Vârfu Câmpului, jud Botoșani ce era deschis circulației rutiere cu o alcoolemie în sânge de 1,45 g%o.
În drept, fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța constată că existența elementului material, respectiv conducerea autovehiculului pe drumurile publice de către inculpat care avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,45‰ rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale cât și din poziția procesuală a acestuia de recunoaștere totală a faptei.
Conform prevederilor legale, infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, există dacă îmbibația alcoolică în sânge depășește o anumită limită. În cauza de față, depășirea limitei legale a fost dovedită cu buletinul de analiza toxicologica – alcoolemie. Astfel potrivit buletinului de analiza toxicologica – alcoolemie nr. xx din 15.01.2013 (f. 24 d.u.p.), după aproximativ 20 minute de la momentul testării în trafic, inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,45‰, deci mult peste limita prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.
Infracțiunea incriminată fiind de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către inculpatul care era sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.
Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Este evident că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 181 Cod penal, întrucât fapta săvârșită de inculpat nu poate fi considerată ca nereprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Conducerea unui autovehicul pe drumurile publice cu o alcoolemie de 1,45‰, cu mult peste limita legală, reprezintă o faptă gravă, care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Fapta săvârșită de inculpat a adus o atingere importantă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret a pus în pericol viața și integritatea fizică a persoanelor și a celorlalte autovehiculele aflate în trafic.
Datele ce caracterizează persoana inculpatului sunt elemente ce vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța constată că fapta sesizată există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune în sensul art. 17 Cod penal, în baza art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, urmând să-l condamne pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
Față de atitudinea procesuală constantă de recunoaștere a faptei, caracterizările depuse în circumstanțiere precum și faptul că inculpatul va urma a avea grijă de 2 copii minori și responsabilitatea pe care creșterea acestora o implică este de natură a ajuta la reeducarea inculpatului, instanța va reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, în aprecierea bunei conduite a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, dar și atitudinii sincere de care a dat dovadă pe parcursul procesului penal
Față de aceste criterii și având în vedere cauza legală de reducere a pedepsei, instanța apreciază că o pedeapsă de 6 (șase) luni este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei și de asemenea constituie un mijloc suficient de constrângere, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, motiv pentru care va condamna pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea de 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu reținerea art. 74 lit) a, c Cod penal.
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, raportat la cauzele Calmanovici c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța va avea în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că “dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”;, decizie care, potrivit art. 4142 alin. 3 C.pr.pen., este obligatorie, urmând astfel ca instanța să îi dea deplină eficiență juridică în soluționarea prezentei cauze.
Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, instanța a apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C. pen. raportat la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit) c C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura o activitate de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii respectiv dreptul de a conduce un autovehicul cu tracțiune mecanică.
Apreciind că săvârșirea faptei a fost un accident în viata inculpatului, că reeducarea, reinserția lui socială poate avea loc și fără privare de libertate, că judecata în prezenta cauza constituie un avertisment suficient pentru a-l determina ca, pe viitor, să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale, instanța, constatând că sunt întrunite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
De asemenea, în baza art. 359 Cod de procedură penală, va fi atrasă atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. Această atenționare urmează a avea pentru inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții. În acest context, instanța apreciază că reglementarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate atât la el însuși, cât și la societate, în ansamblul său.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Instanța va constata că inculpatul nu a fost reținut sau arestat în prezenta cauză.
Față de soluția pronunțată în cauză instanța va obliga inculpatul, în temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 500 lei după cum urmează 416,63 lei cheltuieli judiciare în faza urmăririi penale, și 83,37 lei cheltuieli în faza de judecată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
În temeiul art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală și art. 76 alin. 1 lit) d Cod penal, condamnă pe inculpatul A.P. fiul lui V. și E. născut la data de x în mun. Dorohoi, jud. Botoșani, cu domiciliul în mun. Dorohoi, /, nr. / bl. /, et. / ap. /, jud. Botoșani, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar îndeplinit, tinichigiu, căsătorit, fără antecedente penale), la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita admisă de lege prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit) a, c Cod penal.
În baza art. 71 C.pen. raportat la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura o activitate de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii respectiv dreptul de a conduce un autovehicul.
În temeiul art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni.
În temeiul art. 359 Cod de procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal, în cazul săvârșirii, cu intenție, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracțiuni.
Constată că inculpatul nu a fost reținut sau arestat în cauză.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul A.P. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare .
Pronunțată în ședință publică .
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red
Thred. .
ex. 2
