Potrivit art. 81 alin.1 din OUG nr. 195/2002 ( reglementarea în vigoare la data comiterii faptei), constituie infracţiunea de părăsire a locului accidentului, fapta conducătorului oricărui vehicul angajat într-un accident de circulaţie, de pe urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane sau dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni – de a părăsi locul accidentului fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului.
Potrivit art. 81 alin.1 din OUG nr. 195/2002 ( reglementarea în vigoare la data comiterii faptei), constituie infracţiunea de părăsire a locului accidentului, fapta conducătorului oricărui vehicul angajat într-un accident de circulaţie, de pe urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane sau dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni – de a părăsi locul accidentului fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului.
Prin decizia nr. 66 din 15 octombrie 2007 a ÎCCJ , prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, s-a stabilit că sintagma „ vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane „ conţinută în dispoziţiile art. 89 alin.1 din OUG nr. 195/2002 ( art.81 alin.1 înainte de modificare) privind circulaţia pe drumurile publice, se interpretează în sensul că, se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi la celelalte urmări prevăzute în art.182 alin.2 Cod penal.
Prin decizia nr. 66 din 15 octombrie 2007 a ÎCCJ , prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, s-a stabilit că sintagma „ vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane „ conţinută în dispoziţiile art. 89 alin.1 din OUG nr. 195/2002 ( art.81 alin.1 înainte de modificare) privind circulaţia pe drumurile publice, se interpretează în sensul că, se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi la celelalte urmări prevăzute în art.182 alin.2 Cod penal.
Prin sentinţa penală nr.327/15 martie 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca în temeiul articolului 89 aliniatul 1 (81 aliniatul 1 după numerotarea dinainte de data de 1 decembrie 2006) din OUG nr. 195/2002 şi cu aplicarea articolului 74 litera a raportat la articolul 76 litera d din Codul penal, a fost condamnat inculpatul M.C.V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulaţie de pe urma căruia a rezultat vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane.
În temeiul art. 81 şi articolului 82 din Codul penal a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi în temeiul articolului 359 din Codul de procedură penală i-a fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor articolului 83 din Codul penal, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71 aliniatul 2 din Codul penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la articolul 64 literele a,b şi c din Codul penal.
În temeiul articolului 71 aliniatul 5 din Codul penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute la articolul 64, literele a, b şi c din Codul penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul art. 191 aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
19
În data de 30 martie 2005, în preajma orei 12, inculpatul a transportat marfa la un magazin alimentar situat pe strada Borsec din localitatea Cluj-Napoca, în calitate de conducător auto angajat al unei societăţi comerciale.
Efectuând o manevră de deplasare în direcţia înapoi a autovehiculului, din cauză că nu s-a asigurat în mod corespunzător, i-a lovit pe martorii minori P.R.R. şi T.M.A., lovitură în urma căreia P.R.R. a căzut, iar părul i-a fost prins sub o roată a maşinii conduse de inculpat. Nişte copii au făcut semne inculpatului, care a oprit autovehiculul, a coborât de la volan şi văzând-o pe P.R.R. cu părul prins sub roată, a urcat din nou la volan, deplasând autovehiculul în faţă, astfel încât minora să poată ieşi de sub autoutilitară. Minora s-a ridicat singură şi cu sângele curgându-i pe faţă de la rana pe care a avut-o la cap, s-a deplasat însoţită de martorul T.M.A. la locuinţa acesteia unde se aflau părinţii ei.
La scurt timp a apărut acolo şi inculpatul care a atras atenţia mamei minorei să nu cheme salvarea pentru că nu vor vedea nici un ban de la el. După această discuţie, inculpatul a părăsit locul accidentului, fără a lăsa părinţilor fetei accidentate vreun element de identificare.
Minora a fost transportată la spital în vederea acordării de îngrijiri medicale, iar certificatul medico-legal nr. 1945/I/a/400 din data de 8 aprilie 2005 eliberat de IML Cluj-Napoca atestă că aceasta a suferit în urma accidentului rutier cauzat de inculpat, leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Cadrele medicale care au examinat-o pe minoră au anunţat organele de poliţie, care au identificat persoana inculpatului şi l-au căutat telefonic pe inculpat la sediul firmei la care era angajat şi în serviciul căreia se afla când a săvârşit accidentul. În urma acestui apel telefonic, martorul C.E., patronul firmei la care era angajat inculpatul, l-a căutat pe inculpat pe traseul prestabilit şi l-a găsit pe Bulevardul Nicolae Titulescu, unde inculpatul repara maşina care era scoasă de pe partea carosabilă şi prezenta o defecţiune. După ce maşina a fost reparată, cei doi s-au deplasat la sediul Postului Poliţiei Rutiere. Ulterior au şi minora însoţită de mama sa.
Timpul care s-a scurs între momentul accidentului şi momentul în care inculpatul s-a prezentat la poliţie a fost de aproximativ patru ore.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul, solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea sa de sub învinuirea de comitere a infracţiunii prevăzută de art. 81 alin 1 din OUG nr. 195/ 2002, arătând că nu a avut intenţia de a părăsi locul accidentului şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege privind săvârşirea unei infracţiuni prealabil părăsirii locului accidentului.
Prin decizia penală nr. 277 din 1 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinţei penale nr. 327 din 13.03.2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi, a fost obligat inculpatul la 250 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de apel şi-a însuşit argumentaţia primei instanţe, în sensul că, nu se poate reţine în cauză incidenţa dispoziţiilor art.10 lit.d sau a Cod procedură penală., deoarece fapta a existat în materialitatea sa şi a fost săvârşită cu vinovăţie.
De asemenea, s-a apreciat că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, acesta fiind corect stabilit de prima instanţă, care a şi reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de lege.
Împotriva deciziei Tribunalului Cluj, în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia şi a primei hotărâri şi, rejudecând, să se
20
dispună achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit a rap. la art.10 lit. d Cod procedură penală de sub învinuirea comiterii infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, respectiv lipseşte latura subiectivă.
Inculpatul a avut constant intenţia de a anunţa organele de poliţie, însă a fost împiedicat de o cauză obiectivă, respectiv, i s-a defectat maşina şi a fost nevoit să o repare, marfa cu care era încărcată fiind de valoare mare, iar inculpatul nu putea să o abandoneze, nu putea risca să-şi piardă locul de muncă. Inculpatul nu contestă producerea accidentului, pentru că fapta s-a realizat în materialitatea sa, dar nu se consideră vinovat de comiterea vreunei fapte penale, nu există în cauză intenţia comiterii infracţiunii.
Recursul declarat în cauză este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate.
Faţă de această interpretare a textului incriminator, în baza căruia a fost trimis în judecată inculpatul şi, având în vedere că potrivit art. 4142 alin. 3 Cod procedură penală dezlegarea dată problemelor de drept prin deciziile pronunţate în recursurile în interesul legii, este obligatorie pentru instanţe, Curtea urmează a constatat că, în speţă, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.81 alin.1 din OUG nr. 195/2002, respectiv lipseşte latura obiectivă, în sensul că, în urma accidentului în care a fost angajat inculpatul, a rezultat o vătămare pentru care, victima a avut nevoie de mai puţin de 10 zile de îngrijiri medicale ( 7-8 zile, conform certificatului medico-lega).
Aşa fiind, recursul în cauză s-a constatat a fi întemeiat, fiind admis în temeiul art. 38515 pct.2 lit.b Cod procedură penală, s-au casat ambele hotărâri, iar în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală., s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracţiunii prev. de art. 81 alin.1 ( în prezent art.89 alin.1 ) din OUG nr. 195/2002.
Decizia penală nr.746/R/12.12.2007
