1). Anulare proces-verbal emis de Administraţia Naţională Apele Române” – Sistemul de Gospodărire a Apelor Brăila, în temeiul H.G..nr.472/2000, privind unele măsuri de protecţie a calităţii resurselor de apă. Competenţa instanţei.
Tribunalul Brăila prin sentinţa nr.150 din 9 noiembrie 2005 a dispus declinarea de competenţă a cauzei, în favoarea Judecătoriei Brăila, reţinând în motivare că, prin procesul verbal a cărui anulare se solicită au fost încălcare H.G. nr.472/2000, în ce priveşte depăşirea de către beneficiar – în speţă reclamanta – a concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate.
Curtea de Apel a menţinut punctul de vedere exprimat, respingând recursul reclamantei, privitor la competenţa Tribunalului de a soluţiona cauza, ca primă instanţă.
În motivarea deciziei, Curtea, a stabilit că procesul-verbal atacat, nu are caracter administrativ, iar în calificarea naturii juridice a actului, nu se are în vedere numai autoritatea care l-a emis, pentru a fi supus controlului de legalitate al instanţei contenciosului administrativ.
În speţă, actul în sine, a fost întocmit de persoane abilitate în temeiul H.G. nr.472/2000, dar în ce priveşte depăşirea concentraţiei maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate în fluviul Dunărea, au fost făcute având în vedere dispoziţiile art.5 alin.4 din Anexa 5 la O.U.G. nr.107 din 5 septembrie 2002.
O.G.nr.107/2002, stabilind că nerespectarea regimului concentraţiilor poluanţilor din apele uzate, sunt considerate abateri şi se sancţionează ca atare, împotriva acestor constatări putându-se face plângere la judecătorie, implicit s-a apreciat că, procesul-verbal întocmit în executarea dispoziţiilor din actul normativ precizat, nu este un act administrativ şi drept urmare, nici competenţa de a soluţiona litigiul privind legalitatea sa, nu poate fi stabilită în favoarea instanţei de contencios.
