Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la 18 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, la cererea apărătorilor părţilor pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunţat la 25 septembrie 2008, iar în urma deliberării pronunţă următoarea soluţie:
TRIBUNALUL
Asupra apelului penal de faţă:
Prin rechizitoriul nr.1269/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa, înregistrat la Judecătoria Olteniţa sub nr.1003/269/2007 din 13.03.2007 a fost trimis in judecata, in stare de libertate inculpatul B.G. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.1 si 2 c.p.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.N. sub aspectul infracţiunii prev.de art.178 al.1 si 2 c.p. si fata de B.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art.184 al.1 si 3 c.p. ( 2 fapte) si art.219 al.1 c.p.
In actul de sesizare a instanţei se retine că :
La data de 27.09.2005, in jurul orei 20,00 numiţii P.P. si P.A., tata si fiu, au plecat cu atelajul hipo condus de numitul S.N. din com.Curcani spre locul unui accident rutier produs pe DN.4 si in care fusese implicat unul din membrii familie, P.A. Atelajul rula pe D.N.4, din sensul Bucureşti spre Olteniţa având montate, pe fundatoarea căruţei, doua triunghiuri reflectorizante, prezenta sa pe carosabil fiind semnalizata totodată, cu o lanterna de către P.A. În pofida acestui fapt, in afara localităţii Curcani, in zona km.50+800 m., căruţa a fost lovita in partea stânga spate de autoturismul marca BMW, nr.de inmatriculare ____, care circula, de asemenea, spre Olteniţa, fiind condus de inculpatul B.G.
Urmare impactului, atelajul s-a dezmembrat fiind proiectat in afara părţii carosabile a sensului Bucuresti-Olteniţa şi toţi ocupanţii săi au fost răniţi. Doar in cazul lui P.P. gravitatea leziunilor a impus internarea la Spitalul de Urgenta Bagdasar-Arseni cu diagnosticul :”Politraumatism. Traumatism cranio-cerebral grav. Multiple zone de contuzie cerebrala hemoragica bilateral. Contuzie toraco-abdominală si membre, diabet zaharat. Retenţie azotata si hipotasemie, bronhopneumonie” (rezumat fisa obs.23466-fil.71); a decedat la data de 03.10.2005.
Necropsia efectuata la I.N.M.L.Mina Minovici a stabilit ca moartea lui P.P. a fost violenta si s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acuta survenita in evoluţia unui traumatism cranio-cerebral grav cu contuzie si hemoragie meningo-cerebrală complicat cu bronhopneumonie la un organism cu tare organice multiple. Între leziunile traumatice constatate la examinare si deces exista legătură de cauzalitate (concluzii raport medico-legal nr.A.3/1558/2005).
Prin sentinţa penală nr.273/2007, Judecătoria Olteniţa, în tem.art.178 al.1 si 2 c.p. cu aplic.art.74 c.p. si art.76 lit.d) c.p. a condamnat pe inculpatul B.G., la o pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
In tem.art.71 al.1 si 2 c.p. a interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a) si b) c.p.
In tem.art.81 al.1 c.p. si art.82 al.1 c.p., art.71 al. final c.p. a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei de 8(opt) luni închisoare si a pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) si b) c.p. pe o durata de 2 ani si 8 luni ce reprezintă termen de încercare.
A pus in vedere inculpatului disp.art.83 c.p. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
In tem.art.346 al.1 c.pr.pen. rap.la art.14 al.3 lit.b) c.p.p. si art.998-999 C.civ. a admis in parte cererea de despăgubiri civile formulata de partea civila P.M. si a obligat pe inculpat la 2.000 lei catre aceasta cu titlu de daune morale.
A respins cererea privind despăgubirile materiale ca nefondata.
A respins cererea de despăgubiri civile formulata de partea civila S.N.
A obligat pe inculpat la 1184,50 lei către Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei P.P. in intervalul 27.09-03.10.2005.
In tem.art.191 al.1 c.pr.pen. a obligat pe inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:
1)Se arată că soluţia dată laturii penale a cauzei este greşită, probele conturând o situaţie de fapt ce impunea o soluţie de achitare pronunţată în baza art.11 pct.2 lit.a c.p.p.rap.la art.10 lit.d c.p.p. , pentru lipsa vinovăţiei.
Se arată că instanţa de fond a reţinut doar încălcarea de către inculpatul conducător auto a dispoziţiilor art.35 şi 48 din OUG 195/2002, când şi victima a încălcat dispoziţiile actului sus-amintit, mai precis pe cele art.65, conform cărora „vehiculele cu tracţiune animală … nu pot fi conduc pe drumurile naţionale” şi că instanţa de fond a considerat, în mod eronat, că vehiculul îndeplinea condiţiile prevăzute de art.202 lit.d din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Se susţine că probele au fost apreciate greşit pentru a reţine situaţia de fapt descrisă mai sus, fiind luate în considerare numai depoziţiile martorilor propuşi de partea civilă care au arătat că atelajul era semnalizat cu catadioptrii reflectorizanţi.
În susţinerea motivului de apel (şi, implicit, a cererii de achitare) se invocă concluziile raportului de expertiză judiciară, conform cărora victima a creat starea de pericol, prin faptul că circula cu căruţa pe drumul naţional).
În apel s-au admis probele solicitate de inculpat, respectiv proba cu martori şi expertiză criminalistică, având drept obiective:
– stabilirea dinamicii accidentului;
– stabilirea locului impactului;
– stabilirea momentului apariţiei stării de pericol pentru conducătorul auto;
– stabilirea vitezei de deplasare a auto BMW;
– stabilirea posibilităţilor de evitare a accidentului.
Martorii audiaţi în apel (ambii lucrători de poliţie) au declarat următoarele:
-martorul P.D. – precizează că s-a oprit la locul accidentului (venea de la Bucureşti la Olteniţa cu maşina personală), că a recunoscut maşina inculpatului şi s-a oprit să vadă dacă poate interveni cu ceva.
Martorul afirmă că ar fi solicitat persoanelor prezente o lanternă (pentru a scoate bornele de la baterie) însă fiul victimei i-a comunicat că nu are, deoarece au plecat în grabă, întrucât fratele său fusese anterior implicat într-un accident rutier.
Martorul descrie cum, împreună cu fiul victimei, a scos calul de sub căruţă, după care a sosit agentul de la postul de poliţie, iar martorul a plecat.
Nu a putut preciza dacă atelajul era semnalizat sau nu şi nici dacă ceilalţi martori au auzit răspunsul legat de lanterna solicitată.
-martorul G.I. – precizează că prin dispeceratul Poliţiei Olteniţa a fost anunţat despre producerea a două accidente rutiere (în ambele fiind implicate căruţe).
Arată că a văzut căruţa avariată şi trasă în afara carosabilului (calul fiind jos, în apropierea căruţei).
Mai arată că pe fundătura căruţei era o placă roşie dar nu crede că era reflectorizantă, fiind murdară.
Precizează că a cerut o lanternă dar nimeni dintre cei prezenţi nu avea acest obiect.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de probele administrate în cauză (inclusiv în faza apelului) şi de motivul invocat, tribunalul reţine următoarele:
Prin sentinţa apelată inculpatul B.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare, cu aplicarea art.81-82 c.p., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.178 al.1 şi 2 cp., cu aplicarea art.64 şi 76 lit.d c.p., instanţa reţinând că inculpatul, la data de 27.09.2005 în timp ce conducea auto BMW _____ pe DN 4 (Bucureşti-Olteniţa) nu a respectat dispoziţiile art.35 şi 48 al.1 teza II din OUG 195/2002, fapt care a dus la producerea unui accident de circulaţie soldat cu decesul numitului P.P.
Pornind de la probatoriul administrat, apărarea şi-a bazat cererea de achitare pe lipsa vinovăţiei.
Cu privire la susţinerea că prezenţa atelajului hipo era posibilă pe drumul naţional, tribunalul constată că articolul invocat 71 din republicată instituie restricţia sus-amintită (în al.1) corelativ cu obligaţia prevăzută în al.2 al aceluiaşi articol, ca autorităţile locale să amenajeze drumuri laterale destinate circulaţiei acestui tip de vehicule.
Din probele administrate în apel nu au rezultat aspecte de natură a contura altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţa de fond, dintre cei doi martori oculari unul apreciind că triunghiurile reflectorizante erau murdare şi ambii afirmând că persoanele prezente nu aveau lanternă.
Susţinerile acestor martori vin în contradicţie cu cele consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului încheiat de lucrătorii Poliţiei Olteniţa şi planşele foto (fila 22 dosar urmărire penală).
Este adevărat că rudele victimei au susţinut existenţa lanternei, aceasta fiind însă confirmată indirect şi de martorii N.N. şi I.C., dar şi de inculpat în declaraţia de la fila 76 dosar urmărire penală, motiv pentru care tribunalul îşi însuşeşte aprecierea instanţei de fond cu privire la respectarea condiţiilor prevăzute de art.202 lit.d din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
În ceea ce priveşte concluziile expertizelor efectuate în cauză (şi care îmbrăţişează ipoteza producerii accidentului în condiţii de trafic intens, aşa cum a susţinut şi inculpatul) urmează a fi apreciate în funcţie de declaraţia singurului martor neimplicat, numitul U.M. (deoarece inculpatul pe de o parte, iar rudele victimei pe de altă parte, dau declaraţii contradictorii).
Martorul U.M., fiind conducătorul auto aflat imediat în spatele maşinii inculpatului arată că, anterior manifestării intenţiei sale de depăşire (urmată la foarte scurt timp de oprirea intempestivă a inculpatului) din sens opus şi din spate nu venea nici o maşină.
Această depoziţie demonstrează cele stabilite cu privire la dinamica producerii accidentului, în ceea ce priveşte folosirea luminilor de întâlnire şi implicit, imposibilitatea observării în timp util a atelajului hipo în care se afla şi victima (declaraţia de la filele 96-97 dosar urmărire penală, declaraţia fila 27 dosar de fond).
Faţă de cele de mai sus, apreciază tribunalul că în mod corect s-a stabilit vinovăţia inculpatului (sub forma culpei) în săvârşirea infracţiunii prev. de art.178 al.2 c.p. inculpatul – conducător auto nerespectând dispoziţiile cuprinse în art.35 şi 48 din OUG 195/2002, respectiv obligaţia de a avea un comportament care să nu pună în pericol viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, respectiv să adapteze viteza la condiţiile de trafic pentru a putea efectua în siguranţă orice manevră.
Apelul inculpatului este admisibil pentru motivul invocat de procuror şi care se referă la rigoarea stabilirii încadrării juridice a faptei.
Art.178 (cu titlu marginal „uciderea din culpă”) cuprinde incriminarea infracţiunii cadru în al.1 şi alte trei forme în care sunt incriminate modalităţi agravant, dar cu identităţi distincte, motiv pentru care, în speţă fapta reţinută în sarcina inculpatului este infracţiunea prevăzută de art.178 al.2 c.p., încadrarea juridică propusă în rechizitoriu făcând referire la două fapte, nu la una singură.
Analizând hotărârea apelată în limitele art.372 c.p.p, constată tribunalul că pedeapsa a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor generale cuprinse în art.72 c.p. şi valorificarea drept circumstanţe atenuante judiciare (conform art.74 c.p.) a împrejurărilor caracterizând persoana inculpatului şi atitudinea acestuia în timpul procesului.
Pentru motivele de mai sus, urmează a admite apelul declarat de inculpatul B.G. împotriva sentinţei penale nr.273/2007 a Judecătoriei Olteniţa, pe care o va desfiinţa în parte, numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi, rejudecând în fond, în baza art.334 c.p.p. se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul B.G. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art.178 al.1 şi 2 c.p. în infracţiunea prev. de art.178 al.2 c.p., menţinând pedeapsa aplicată de instanţa de fond, aceea de 8 luni închisoare (prin reţinerea art.74-76 c.p).
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.379 pct.2 lit.a c.p.p.
Admite apelul declarat de inculpatul B.G. împotriva sentinţei penale nr.273/2007 a Judecătoriei Olteniţa, pe care o desfiinţează în parte, numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi, rejudecând în fond:
În baza art.334 c.p.p. dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul B.G. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art.178 al.1 şi 2 c.p. în infracţiunea prev. de art.178 al.2 c.p., menţinând pedeapsa aplicată de instanţa de fond, aceea de 8 luni închisoare (prin reţinerea art.74-76 c.p).
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi inculpat şi de la comunicare pentru celelalte părţi.
