Competenţa materială de soluţionare a cererii de chemare în judecată, formulată de către o persoană fizică împotriva unei societăţi comerciale, ce are ca obiect acordarea de daune morale, întemeiate pe dispoziţiile art. 998 şi urm. C. civ. şi sunt de natură civilă, aparţine judecătoriei în primă instanţă, şi nu tribunalului.
Prin cererea înregistrată la numărul 1357 din 12 iunie 2000 la Tribunalul Giurgiu, reclamantul C.l. a chemat în judecată pe pârâta S.N. Tc R” – S.A. – D.Tc.Giurgiu, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la 100.000.000 lei daune morale, întrucât prin mijloace frauduloase i se facturează şi încasează sume de bani, reprezentând abonament.
Prin sentinţa nr. 309 din 20.07.2000 a Tribunalului Giurgiu, acţiunea a fost respinsă, ca nefondată.
Reclamantul a arătat că i s-au încasat, cu titlu de abonament şi c/valoare convorbiri telefonice, sume nejustificate, motiv pentru care a refuzat să mai plătească telefonul, care a fost suspendat în mod nelegal şi din această cauză nu poate fi obligat la plata taxei de restabilire a acestuia, prin asemenea procedeu pârâta creându-i daune morale evaluate la 100.000.000 lei.
Apelul este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, Curtea constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie prejudiciul moral care i-a fost cauzat reclamantului de unele practici ale pârâtei la încasarea c/valorii abonamentului şi serviciilor telefonice prestate.
Curtea constată că acest prejudiciu se referă la lezarea unor drepturi nepatrimoniale, neeconomice ale reclamantului, provenind din atingerea adusă acelor valori sau atribute ale personalităţii umane.
Prejudiciul moral suferit de reclamant prin faptele pârâtei poate da naştere dreptului şi obligaţiei de reparare, în conformitate cu regulile răspunderii civile delictuale.
Constată că temeiul de drept al acţiunii reclamantului este art. 998 şi urm. C. civ., cât şi ale Decretului nr. 31/1954, fiind de natură pur civilă şi nu comercială, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 1 C. pr. civ., cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b C. pr. civ., competenţa materială de a judeca cauza în fond, în primă instanţă, revine judecătoriei şi nu tribunalului, cum s-a procedat în speţă, astfel că, fiind încălcate norme imperative de procedură, de ordine publică, se impune admiterea apelului în temeiul art. 297 C. pr. civ., desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Giurgiu, potrivit art. 158 C. pr. civ.. (Judecator Marioara Arhip)
(Secţia comercială, decizia nr. 3186/2000)
