În motivare, a arătat că sancţiunea aplicată este foarte gravă în raport cu fapta, deoarece cuţitele cu care a fost surprins ascuţindu-le la polizor nu aparţineau unităţii, iar în întreaga perioadă în care a desfăşurat activitate nu a mai avut nici o abatere disciplinară.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că ascuţirea cuţitelor la polizorul unităţii s-a făcut fără acordul conducerii, nerespectându-se astfel disp. art. 100 alin. 2 din Contractul colectiv la nivelul unităţii. De asemenea, contestatorul ar fi încălcat regulamentul intern prin părăsirea locului de muncă fără aprobare şi executarea în timpul programului a unei activităţi care nu avea legătură cu atribuţiile sale de serviciu. Totodată, s-a menţionat că anterior, contestatorul ar mai fi fost sancţionat pentru comiterea unor abateri.
Prin cererea reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 506,94 lei, conform facturii nr. 6693264/2007, motivând că aceasta reprezintă c/valoarea materialelor, manoperei şi regiei aferente secţiei de producţie pentru confecţionarea celor 6 cuţite de tocător furaje, găsite asupra reclamantului.
Pârâta a precizat că acestea au fost realizate din tablă manganoasă, material existent în unitate, conform notei interne de recepţie nr. 211032 din 11.08.2003.
Prin sentinţa nr. 752 din 6.07.2007 a Tribunalului Botoşani – secţia civilă, s-a admis în parte acţiunea reclamantului F.D. împotriva deciziei nr. 65 din 7.05.2007 emisă de pârâta S.C. „M.” S.A. Botoşani.
S-a modificat decizia nr. 65 din 7.05.2007, în sensul că s-a dispus înlocuirea sancţiunii prevăzută de art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii, cu sancţiunea prevăzută de art. 264 alin. 1 lit. d din Codul muncii, respectiv a reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%.
A fost obligată pârâta să-l reîncadreze pe reclamant pe postul deţinut anterior şi să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data desfacerii contractului de muncă, 7.05.2007 şi până la data reintegrării efective pe post, din care se va deduce sancţiunea dispusă de instanţă.
S-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta S.C. „M.” S.A. Botoşani, în contradictoriu cu reclamantul F.D.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 45,19 lei (RON) reprezentând c/valoarea manoperei pentru ascuţirea a 6 cuţite.
S-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei cu privire la judecarea capătului de cerere având ca obiect anularea facturii nr. 6693264/4.05.2007 emisă de pârâtă.
S-a disjuns soluţionarea acestui capăt de cerere şi, în temeiul art. 1 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 158 din acelaşi cod s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Botoşani.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe, pârâta a declarat recurs.
În esenţă, a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că abaterea disciplinară a reclamantului a constat doar în ascuţirea la sediul şi cu utilajele unităţii a celor 6 cuţite, pentru că, în realitate, a şi confecţionat acele cuţite din materialul existent în unitate.
Recurenta apreciază că sancţiunea aplicată reclamantului este cea adecvată, iar instanţa de fond a făcut o greşită reapreciere a gradului de pericol a abaterii disciplinare când a dispus înlocuirea sancţiunii desfacerii contractului de muncă a reclamantului, cu sancţiunea mai uşoară a reducerii salariului cu 10% pe o durată de 3 luni.
Într-un subsidiar, recurenta a solicitat să se reţină că întrucât prin înlocuirea sancţiunii disciplinare a desfacerii contractului de muncă cu o sancţiune disciplinară mai uşoară s-a reţinut totuşi şi culpa reclamantului, acesta săvârşind totuşi o abatere disciplinară, situaţie faţă de care acestuia i se cuvin despăgubiri conform art. 78 din Codul muncii doar în proporţie de ?.
Examinând recursul de faţă, curtea îl constată întemeiat, în sensul celor ce se vor reţine în continuare:
Astfel, din întregul material probator administrat în instanţa de fond, rezultă neîndoielnic că abaterea disciplinară săvârşită de reclamant a constat în ascuţirea la sediul şi cu uneltele pârâtei a 6 cuţite pentru tăiat furaje, fără însă a fi săvârşit şi abaterea disciplinară a confecţionării celor 6 cuţite cu materialul unităţii.
În cauză s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 266 din Codul muncii, dispunându-se justificat şi legal înlocuirea sancţiunii severe a desfacerii disciplinare a contractului de muncă a reclamantului cu sancţiunea mai uşoară a reducerii salariului acestuia cu 10% pe o durată de 3 luni.
Recursul pârâtei se vădeşte a fi întemeiat sub aspectul despăgubirilor la care a fost obligată.
Astfel, în măsura în care instanţa de fond, înlocuind sancţiunea disciplinară aplicată cu o altă sancţiune mai uşoară, a reţinut că reclamantul a săvârşit totuşi o abatere disciplinară, este firesc să fie obligată pârâta să plătească reclamantului despăgubiri în temeiul art. 78 din Codul muncii în proporţie de 1/2.
Faţă de cele de mai sus, curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, a admis recursul pârâtei şi a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantului despăgubiri în temeiul art. 78 din Codul muncii în proporţie de ? şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
