Recurs comercial. Termen de exercitare. Dispoziţii speciale în materia radierii societăţilor comerciale.
Legea nr. 359/2004 modificată şi completată – art. 31 alin. 6
Prin derogare de la dispoziţiile de drept comun, termenul de recurs împotriva încheierii de radiere pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 31 alin. 6 din Legea nr. 359/2004, modificată şi completată, curge de la data publicării acesteia pe pagina de internet a Oficiului Registrului Comerţului şi la sediul Oficiului Registrului Comerţului.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială şi de administrativ,
decizia nr. 820/R din 18 septembrie 2006
Prin încheierea nr. 4517 din 20 aprilie 2006, pronunţată de judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş, s-a admis cererea formulată de O.R.C. Timiş şi s-a dispus radierea din a persoanei juridice, s-a mai dispus înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii de radiere, comunicarea şi efectuarea publicităţii legale, în condiţiile prevăzute de art. 31 alin. 6 din Legea nr. 359/2004.
Împotriva încheierii a declarat recurs societatea comercială din litigiu solicitând anularea încheierii atacate şi radierea menţiunii de radiere a societăţii ca netemenică şi nelegală, în motivare arătând că în conformitate cu art. 31 alin. 2 din Legea nr. 359/2004 şi art. 236 din Legea nr. 31/1990 societatea nu avea obligaţia numirii unui lichidator.
Prin decizia civilă nr. 820 din 18 septembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 3682/COM/2006, Curtea de Apel Timişoara a respins ca tardiv formulat recursul declarat de societatea comercială împotriva încheierii nr. 4517 din 20 aprilie 2006, pronunţată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş.
În considerente Curtea a reţinut că astfel, cum just a evidenţiat şi intimatul în apărările formulate la motivele de recurs, prin derogare de la dispoziţiile de drept comun, termenul de recurs împotriva încheierii de radiere pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 31 alin. 6 din Legea nr. 359/2004, modificată şi completată, nu curge de la comunicare, comunicarea către societatea comercială nefiind prevăzută de lege, ci de la data publicării acesteia pe pagina de internet a Oficiului Registrului Comerţului şi la sediul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş.
În speţă, încheierea în discuţie a fost publicată pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi la sediul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş la data de 20.04.2006, împrejurare, de altfel, necontestată de către petenta recurentă, iar recursul, în cauză, a fost depus la Oficiul Registrului Comerţului Timiş la data de 02.06.2006, astfel încât singura concluzie judicioasă care se impune este aceea că recursul a fost exercitat cu depăşirea termenului legal de 15 zile de la data publicităţii încheierii atacate.
Potrivit art. 103 alin. 1 C. pr. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel, sau când partea dovedeşte că a fost în împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, excepţii legale care nu se regăsesc în cauză.
Cât priveşte susţinerile recurentei din răspunsul la întâmpinare referitoare la modalitatea de interpretare a dispoziţiilor legale care reglementează comunicarea şi publicitatea, acestea sunt superflue în raport de prevederile exprese şi neechivoce ale art. 31 alin. 6 din Legea nr. 359/2004, modificată şi completată.
