La ordine fiind judecarea acţiunii formulată de reclamanta REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECŢIA SILVICĂ BRĂILA, str. Goleşti, nr. 29, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, şi chemaţii în garanţie CONSILIUL JUDEŢEAN BRĂILA, CONSILIUL LOCAL ÎNSURĂŢEI, MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, au răspuns pentru CONSILIUL JUDEŢEAN BRĂILA, Priceputu Dumitrel, pentru reclamanta REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA -DIRECŢIA SILVICĂ BRĂILA, consilier juridic Raluca Ghiţescu, pentru CONSILIUL LOCAL ÎNSURĂŢEI, secretar Gheorghe V. Ion, lipsă fiind pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI şi chematul în garanţie MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR Bucureşti.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Dl. consilier Priceputu Dumitrel declară că nu mai are cereri şi consideră dosarul în stare de judecată.
Reprezentantul Consiliului Local Însurăţei solicită admiterea probei cu martori, pentru a se demonstra să ar fi funcţionat Tabăra de elevi Viişoara.
Curtea, deliberând, respinge proba cu martori solicitată de reprezentantul chematului în garanţie Consiliul Local Însurăţei având în vedere că aspectele ce vor a se sublinia nu ar avea legătură cu obiectul pricinii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantei precizează că din cercetarea locală efectuată rezultă ceea ce s-a susţinut şi îşi menţine punctele de vedere arătate. Solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Reprezentantul chematului în garanţie Consiliul Judeţean Brăila învederează instanţei că în urma efectuării cercetării locale se impune audierea unui martor. declară că îşi menţine apărările şi concluziile formulate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu precizarea că această construcţie a fost edificată pe baza autorizaţiei nr. 689/3..1971 eliberată la cererea Direcţiei Tehnice de Investiţii a Consiliului Popular Judeţean Brăila, construcţia fiind ridicată în anul 1971.Autorizaţia se bazează pe documentaţia depusă din care rezultă că tabăra de pionieri era în regim de P+1 cu instalaţii de canalizare, apă. Consideră că acţiunea reclamantei este nefondată şi pentru aceste motive solicită respingerea acţiunii ca nefondată.
Reprezentantul Consiliului Local Însurăţei îşi menţine concluziile şi solicită respingerea acţiunii ca nefondată.
CURTEA
Asupra acţiunii de faţă;
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 332/05.02.2003, reclamanta Direcţia Silvică Ialomiţa din structura Regiei Naţionale a Pădurilor, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat anularea parţială a H.G.R. nr. 363/15.04.2002 privind atestarea la domeniul public al judeţului Brăila precum şi al municipiului, oraşelor şi comunelor din judeţul Brăila, publicată în Monitorul Oficial nr. 378/04.06.2002 şi nr. 378 bis/04.06.2002, în ceea ce priveşte poziţia nr. 23 din Anexa 5 referitoare la Cabana Viişoara.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin H.G. nr. 363/2002 s-a atestat apartenenţa la domeniul public al judeţului Brăila şi al municipiului, oraşelor şi comunelor din judeţul Brăila, a unor bunuri şi că eronat la poziţia 23 din Anexa 5 s-a prevăzut ca făcând parte din domeniul public al oraşului Însurăţei a Cabanei Viişoara”, deşi în realitate această cabană se află amplasată pe fondul forestier, e administrată de Ocolul Silvic Ianca, fiind cabană de vânătoare înregistrată în evidenţele acestui ocol, fiind construită în baza unui contract de antrepriză având ca beneficiar Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Brăila care a încheiat un contract de cooperare cu Inspectoratul Silvic Brăila în 1970.
S-a mai arătat că prin decizia Consiliului Popular al Judeţului Brăila emisă în 1981, Cabana Viişoara a fost înregistrată ca mijloc fix al Consiliului Judeţean Brăila şi a fost transmisă Întreprinderii Utilaj Greu PROGRESUL” Brăila şi în anul 1984 s-a aprobat transferarea cabanei la Inspectoratul Silvic Brăila, în anul 1990, Primăria Mun. Brăila a revocat decizia din 1981 şi a dispus transmiterea imobilului în folosinţă către C.A.P. Viişoara” însă în realitate cabana s-a aflat în gestiunea şi folosinţa reclamantei care a plătit taxele şi impozitele aferente acesteia, începând cu anul 1994, iar din anul 1996 a început să execute lucrări de întreţinere şi reparaţii la imobil.
Pârâtul Guvernul României a formulat cerere de chemare în garanţie a Consiliului Judeţean Brăila, Consiliului Local al oraşului Însurăţei şi Ministerului Administraţiei Publice cu motivarea că hotărârea dedusă judecăţii s-a adoptat în baza hotărârilor date de autorităţile locale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Guvernul României, a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale a reclamantei, faţă de H.G. nr. 173/2001, Regia Naţională a Pădurilor având personalitate juridică, reclamanta fiind o unitate din cadrul acesteia;
– excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, care în raport de art. 48 ( actualmente 52) din Constituţie şi art. 1 din Legea nr. 29/1990, nu justifică existenţa unor drepturi proprii care să-i fi fost vătămate prin actul administrativ dedus judecăţii, întrucât Regia Naţională a Pădurilor( unitatea din cadrul acesteia – reclamanta), nu are un drept de proprietate asupra cabanei, ci un drept de administrare, singurele titulare ale dreptului de proprietate asupra bunurile ce alcătuiesc domeniile publice fiind statul şi unităţile administrative teritoriale;- excepţia tardivităţii acţiunii, faţă de faptul că actul administrativ dedus judecăţii, H.G. nr. 363/2002 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 378/04.06.2002 şi respectiv nr. 378 bis/04.06.2002, iar acţiunea în administrativ s-a introdus cu depăşirea termenului de 30 zile prevăzut de art. 5 Legea nr. 29/1990.
Pe fond, pârâtul Guvernul României, a solicitat respingerea acţiunii, actul administrativ în litigiu fiind adoptat cu respectarea dispoziţiilor legale.
Chemaţii în garanţie au formulat întâmpinări, Consiliul Judeţean Brăila şi Consiliul Local al oraşului Însurăţei solicitând respingerea acţiunii reclamantei, iar Ministerul Administraţiei Publice, considerând că cererea de chemare a sa în garanţie este inadmisibilă, deoarece după adoptarea hotărârii în cauză răspunderea revine celui care a adoptat-o, iar în ceea ce priveşte reclamanta, a arătat că aceasta nu are calitate procesuală activă în raport de condiţiile art. 1 Legea nr. 29/1990.
Prin sentinţa nr. 541/16.04.2003 pronunţată în dosarul nr. 332/2003, a fost respinsă excepţia lipsei capacităţii procesuale a reclamantei şi lipsa calităţii procesuale a acesteia cu motivarea că reprezentantul reclamantei este mandatat să reprezinte interesele Regiei Naţionale a Pădurilor în litigiile privitoare la bunuri aflate în administrarea reclamantei, instanţa având în vedere prevederile art. 19 art. 9 coroborate cu cele ale art. 18 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 173/2001, cât şi delegaţia 9536/10.03.2003 ( fila 227, dosar nr. 332/2003 – dată de Regia Naţională a Pădurilor).
În motivarea respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active, instanţa a avut în vedere atât dispoziţiile art. 48 din României( actualmente art. 52 din Constituţia revizuită) şi art. 1 alin. 1, Legea nr. 29/1990, faţă de faptul că reclamanta pretinde că a înregistrat bunul în cauză în evidenţele contabile, acesta are calitatea de mijloc fix aflat în patrimoniul R.N.P., iar prin includerea lui în categoria bunurilor proprietate publică a oraşului Însurăţei în baza hotărârii actului administrativ adoptat de pârât, reclamanta pretinde că a fost vătămată într-un drept recunoscut de lege. S-a apreciat că deşi R.N.P. nu are un drept de proprietate asupra bunului pretins, acesta se află în administrarea sa, reclamanta, ca unitate a R.N.P. şi în baza mandatului dat de R.N.P., având calitate procesuală.
Prin aceeaşi hotărâre judecătorească a fost însă admisă excepţia tardivităţii formulării acţiunii, faţă de termenele prevăzute de art. 5 alin. 1 şi 2, din Legea nr. 29/1990, cât şi în raport de faptul că actul administrativ dedus judecăţii a fost publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 378 bis/04.06.2002, existând prezumţia legală că de la acea dată toate persoanele interesate au luat cunoştinţă de conţinutul lui, reclamanta având obligaţia de a se adresa organului emitent în termen de 30 zile de la luarea la cunoştinţă de actul publicat, în speţă, până la data de 04.07.2002, însă reclamanta a formulat reclamaţia administrativă prealabilă abia la 25.11.2002, cu mult peste termenul de 30 zile de la data publicării actului în Monitorul Oficial Partea I, ce echivalează cu comunicarea actului părţilor interesate, iar în ceea ce priveşte termenul de prescripţie de 30 zile prevăzut de alin. 2 al aceluiaşi art. 5, din Legea nr. 29/1990m reclamanta a introdus acţiunea în contencios administrativ abia la 03.02.2003 ( data poştei), acţiunea fiind astfel respinsă ca tardiv formulată.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia contencios administrativ în dosarul nr. 332/2003, reclamanta a declarat recursul ce a format obiectul dosarului nr. 243/2003, recurs ce a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, prin decizia nr. 4339/03.12.2003, reţinându-se că anexele 1 – 44 din H.G. 363/2002 publicate în Monitorul Oficial nr. 378 bis Partea I, din 04.06.2002, au caracter individual, cu referire la judeţul Brăila, astfel că nu puteau fi considerate ca fiind cunoscute din momentul publicării, recurenta reclamantă luând cunoştinţă de Anexa 5 poziţia 23, Însurăţei, în luna noiembrie 2002, cum rezultă din adresa nr. 5143/26.11.2002 a Consiliului Local Însurăţei prin care se solicită predarea imobilului şi, în funcţie de această dată, rezultă că au fost respectate termenele pentru recursul graţios cât şi pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ, termene prevăzute de art. 5, alin. 1 şi 2, din Legea nr. 29/1990, context în care, s-a dispus casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare în sensul analizării fondului acţiunii.
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia contencios administrativ, dosarul cauzei a fost înregistrat la 26.07.2004 sub nr. 2431/2004.
Reclamanta a formulat cerere pentru scoaterea sa din cauză şi introducerea în cauză, în aceeaşi calitate a Direcţiei Silvice Brăila – R.N.P. ROMSILVA, motivat de faptul că prin H.G. nr. 587/15.04.2004 pentru modificarea anexelor 1 şi 2 la H.G. nr. 1105/2003 privind reorganizarea R.N.P. ROMSILVA, a fost înfiinţată Direcţia Silvică Brăila cu sediul în municipiul Brăila, str. Galaţi nr. 29, iar clădirea ce se află cuprinsă la poziţia nr. 23, Anexa nr. 5 la H.G. nr. 363/2002, este situată pe raza oraşului Însurăţei, jud. Brăila şi se află în patrimoniul R.N.P. ROMSILVA – Direcţia Silvică Brăila.
Reclamanta a mai arătat că prin reorganizarea menţionată, a avut loc o trecere legală a calităţii de parte procesuală a R.N.P. ROMSILVA – Direcţia Silvică Slobozia (Ialomiţa) către R.N.P. ROMSILVA – Direcţia Silvică Brăila, unitate care are interes pentru apărarea cauzei.
S-a menţionat şi faptul că până la reorganizarea R.N.P. ROMSILVA, Direcţia Silvică Slobozi ( Ialomiţa) administra şi fondul forestier, proprietate publică a statului, existent pe raza judeţului Brăila.
În susţinerea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, H.G. nr. 587/2004 publicată în Monitorul Oficial Partea I-a nr. 372/28.04.2004 cu anexa.
Petenta R.N.P. ROMSILVA – Direcţia Silvică Brăila a formulat la 21.09.2004, cererea nr. 240, înregistrată la 27.09.2004, prin care a solicitat scoaterea din cauză, în calitate de reclamantă a R.N.P. ROMSILVA – Direcţia Silvică Slobozia ( Ialomiţa) şi solicitând totodată introducerea în cauză, în aceeaşi calitate, a R.N.P. ROMSILVA – Direcţia Silvică Brăila, pentru motivul că prin H.G. nr. 587/15.04.2004, pentru modificarea şi completarea anexelor 1 şi 2 ale H.G. nr. 1105/2003 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA, a fost înfiinţată Direcţia Silvică Brăila şi în prezent Cabana Viişoara” face parte din patrimoniul Direcţiei Silvice Brăila.
S-a menţionat şi de petenta R.N.P. ROMSILVA – Direcţia Silvică Brăila că prin H.G. nr. 587/2004 a avut loc o transmitere legală a calităţii de parte procesuală a R.N.P. ROMSILVA – Direcţia Silvică Slobozia către R.N.P. ROMSILVA – Direcţia Silvică Brăila.
În susţinere s-a depus la dosar, în copie, H.G. nr. 587/2004 cu anexa.
Curtea, analizând actele dosarului şi susţinerile părţilor, a admis cererea formulată de R.N.P. ROMSILVA – Direcţia Silvică Brăila în sensul de a fi introdusă în cauză ca urmare a reorganizării şi transmiterii legale a patrimoniului respectiv şi a bunului în litigiu şi însuşirii acţiunii predecesoarei – Direcţia Silvică Slobozia ( Ialomiţa), R.N.P. ROMSILVA – Direcţia Silvică Brăila, fiind introdusă în cauză în calitate de reclamantă, iar în ceea ce priveşte Direcţia Silvică Slobozia (Ialomiţa) – R.N.P. ROMSILVA, faţă de cererea formulată de aceasta cât şi faţă de cererea formulată de R.N.P. ROMSILVA – Direcţia Silvică Brăila, din ambele rezultând că se invocă de fapt lipsa calităţii procesuale active a Direcţiai Silvice Slobozia (Ialomiţa) a unit excepţia astfel formulată de părţi, pe fondul cauzei.
Faţă de dispoziţiile imperative ale art. 6 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, coform cărora judecarea acţiunilor formulate în baza art. 1 din lege este de competenţa instanţei de contencios administrativ în a cărei rază teritorială îşi are sediul reclamanta, Curtea a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, de a judeca pricina, reclamanta R.N.P. ROMSILVA – Direcţia Silvică Brăila, având sediul în raza teritorială a Curţii de Apel Galaţi.
Curtea a admis excepţia pentru următoarele considerente:- litigiul în contencios administrativ are ca obiect un act administrativ adoptat de Guvernul României, ceea ce atrage competenţa după materie a Curţii de Apel, potrivit art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă, modificat şi completat;- dreptul comun îl constituie Legea nr. 29/1990, ale cărei dispoziţii se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, însă în ceea ce priveşte competenţa teritorială legea contenciosului administrativ, Legea nr. 29/1990, stabileşte expres la art. 6, alin. 1, competenţa teritorială ca aparţinând instanţei de contencios administrativ în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul /sediul partea reclamantă, aceste dispoziţii având caracter derogatoriu de la cele ale Codului de procedură civilă, iar faţă de Codul de procedură civilă, legea contenciosului administrativ având caracter de lege specială, dispoziţiile acesteia prevalează celor din Codul de procedură civilă.
În speţă. Reclamanta Direcţia Silvică Slobozia( Ialomiţa), se afla în raza Curţii de Apel Bucureşti, însă ca urmare introducerii în cauză în calitate de reclamantă a R.N.P. ROMSILVA – Direcţia Silvică Brăila, ca urmare a reorganizării R.N.P. ROMSILVA prin H.G. nr. 587/2004, bunul în litigiu Cabana Viişoara”, menţionat la poziţia 23, Anexa 5 a H.G. nr. 363/2002 fiind ca urmare reorganizării patrimoniului Direcţiei Silvice Brăila, competenţa teritorială potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 de judecare a cauzei aparţine Curţii de Apel Galaţi ( instanţă de contencios administrativ), în a cărei rază teritorială îşi are sediul reclamanta Direcţia Silvică Brăila, în al cărei patrimoniu se află şi bunul în litigiu.
Curtea nu a luat în considerare susţinerile chematei în garanţie Consiliul Judeţean Brăila întrucât, în ceea ce priveşte capacitatea procesuală a reclamantei – Direcţia Silvică Brăila, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 9 (2) teza finală din H.G. nr. 1105/2003, privind reorganizarea R.N.P. ROMSILVA.
Pentru aceste considerente, Curtea a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi, în baza art. 6 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2245/2004.
La Curtea de Apel Galaţi cauza a fost înregistrată sub nr. 1476/2004 pe rolul secţiei comerciale, maritime şi fluviale, cauza fiind înregistrată ulterior pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 138/2005.
Prin încheierea din data de 10 martie 2005 a fost scoasă din cauză Direcţia Silvică Ialomiţa, în cauză calitate procesuală activă având Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA – Direcţia Silvică Brăila, având în vedere prevederile H.G. nr. 587/2004.
Având în vedere că prin decizia nr. 4339/03.12.2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost soluţionate toate excepţiile invocate în cauză, casându-se sentinţa civilă nr. 541/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă în sensul analizării fondului acţiunii, Curtea a dispus administrarea în acest scop a probelor cu acte, expertiză şi interogatoriu.
Analizând acţiunea de faţă în raport de întregul material probator administrat, instanţa constată că acţiunea este fondată pentru următoarele considerente:
Imobilul în discuţie a fost construit în anul 1970 pe un teren cuprins în amenajamentul silvic, unitatea de producţie VI Viişoara, unitatea amenajistică 32 C2, în baza contractului de antrepriză nr. 72/1970, având drept beneficiar Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Brăila, lucrarea fiind finalizată conform actului de cooperare dintre Inspectoratul Silvic Brăila şi A.J.V.P.S. Brăila, nr. 4799/07.11.1970.
În baza cererii adresate de Inspectoratul Silvic şi A.T.V.S. Brăila înregistrată la Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Jud. Brăila.
Sub nr. 12473/18.11.1970, a fost eliberată autorizaţia nr. 601/25.11.1970, pentru construirea imobilului în discuţie, cu destinaţie funcţional cabană vânătorească”.
Această cabană a fost executată pe fundaţii din beton, structură de rezistenţă din stâlpi şi grinzi din beton armat, zidărie din cărămidă la pereţii interiori şi exteriori, cu pardoseli din parchet şi mozaic, şarpantă şi astereală din materiale lemnoase, învelitoare din tablă zincată (executată în anul 1996), cu grupuri sanitare, instalaţie electrică racordată la reţeaua electrică exterioară, tâmplărie interioară şi exterioară din materiale lemnoase, finisaje interioare din spoieli cu lapte de var, încălzirea interioară cu sobe din teracotă cu combustibil solid.
Regimul de înălţime este parter şi etaj, utilităţile exterioare constând într-o fântînă din tuburi de beton, şi instalaţie de scos apa, cu o adâncime de cca 12 metri liniari, şi fosă septică executată din beton armat.
Compartimentarea interioară a Vilei Viişoara se prezintă astfel:
Parter: Sala protocol cu pardoseli din mozaic şi parchet, încălzirea cu şemineu din cahle de teracotă şi combustibil solid, hol, grupuri sanitare, echipate cu obiecte sanitare, trei dormitoare cu sobe din cahle de teracotă cu combustibil solid, pardoseli din parchet, bucătărie, camera depozit alimente şi conserve, grup sanitar, pardoseli din mozaic.
Etaj: Cinci camere cu pardoseli din parchet şi sobe din cahle de teracotă, un apartament cu două camere cu pardoseli din parchet, sobe din cahle de teracotă şi combustibil solid, două băi şi WC, două verande, un balcon şi grupuri sanitare echipate cu obiecte sanitare.
Prin decizia Consiliului Popular al Jud. Brăila nr. 19/26.01.1981, Cabana Viişoara fost transmisă Întreprinderii de Utilaj Greu Progresul Brăila.
În urma cererii de transfer formulată de Inspectoratul Silvic Brăila, aprobată de forurile superioare atât din partea Uzinei Progresul cât şi din partea Inspectoratului Silvic, Cabana Viişoara, împreună cu obiectele de inventar au fost preluate de Inspectoratul Silvic Brăila conform procesului verbal din 25.07.1984 şi ordinului de plată din 03.08.1984.
Ca urmare, Cabana Viişoara s-a aflat în gestiunea şi patrimoniul Inpectoratului Silvic Judeţean Brăila şi apoi a Direcţiei Silvice Ialomiţa, fiind înregistrată în contabilitate, cu achitarea taxelor şi impozitelor locale începând cu anul 1995.
În urma înfiinţării Regiei Naţionale a Pădurilor ROMSILVA” prin H.G. nr. 1335/21.12.1990, în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 privind regiile autonome, aceasta a preluat întregul patrimoniu al fostului Inspectorat Silvic.
În anul 1996, S.C. CONCIVIA S.A. efectuat la solicitarea Ocolului Silvic Ianca o serie de lucrări şi reparaţii de întreţinere precum: consolidarea şarpantei, înlocuirea învelitoarei din ţiglă degradată cu tablă zincată, lucrări de zidărie şi finisaje la faţadă.
În anul 2002, S.C. CORAX CONSTRUCT S.R.L. a efectuat la solicitarea Ocolului Silvic Ianca, lucrări de reparaţie curentă, constând în recondiţionarea faţadei în vederea modernizării şi creării de noi spaţii de cazare pentru vânătorii străini.
De precizat că prin decizia nr. 796/08.06.1990, Primăria Jud. Brăila a revocat decizia nr. 19/26.01.1981 a Consiliului Judeţean Brăila şi a transmis acest imobil în folosinţă către C.A.P. Viişoara din Însurăţei, cu condiţia ca aceasta să predea Inspectoratului Silvic al Jud. Brăila cu întocmirea formelor legale, o suprafaţă de teren echivalentă cu cea primită prin această decizie, fixându-se termen limită data de 20.06.1990.
Nu s-a făcut nici o probă în sensul preluării imobilului de către C.A.P. Viişoara şi a executării obligaţiei corelative, concluzia instanţei fiind că această hotărâre nu a fost pusă în aplicare şi că imobilul nu a ieşit niciodată din patrimoniul Inspectoratului Silvic Brăila, patrimoniu care a fost preluat, în urma modificărilor legislative, de către Direcţia Silvică Brăila, care este proprietara bunurilor din patrimoniul său, potrivit disp. Legii nr. 15/1990.
Situaţia de fapt expusă rezultă din contractul de antrepriză nr. 72/08.12.1970, actul de cooperare dintre Inspectoratul Silvic Brăila şi A.J.V.P.S. Brăila, din 03.11.1970, autorizaţia pentru de lucrări nr. 601/25.11.1970, ordinul de plată din data de 03.08.1984, cerere de transfer pentru mijloace fixe de la Intreprinderea de Utilaj Greu PROGRESUL Brăila, către Inspectoratul Silvic Jud. Brăila, procesul verbal de predare primire din 25.07.1984, lista de inventariere şi evidenţă a mijloacelor fixe, decizia nr. 19/26.01.1981 a Consiliului Popular al Jud. Brăila, regimul numerelor de inventar al mijloacelor fixe din cadrul Direcţiei Silvice Ialomiţa – Ocolul Silvic Ianca, fişa mijlocului fix, amenajamentul U.P. VI Viişoara, Ocolul Silvic Ianca, procesul verbal C.T.E. nr. 315/30.06.1995 – beneficiar Regia Autonomă a Pădurilor ROMSILVA- R.A., adresele nr. 4000/2002, 4411/2002 şi 3266/2002 ale Ocolului Silvic Ianca, decizia nr. 796/18.06.1990 a Primăriei Jud. Brăila, acte aflate în copie la filele 12-35 dosar.
Instanţa va înlătura apărările chemaţilor în garanţie în sensul că imobilul în litigiu a fost realizat din fondurile de rezervă bugetară, beneficiile peste plan de la fostele întreprinderi republicane şi din planurile suplimentare de venituri, deoarece, din actele menţionate drept probe în acest sens, nu rezultă că imobilul a fost construit din fondurile menţionate.
Astfel, din actele invocate în apărare, respectiv Decizia nr. 473/10.11.1971, Decizia nr. 557/23.12.1971 emise de Comitetul Executiv al fostului Consiliu Popular al judeţului Brăila, Dispoziţia nr. 577/31.12.1971 emisă de fostul vicepreşedinte al Consiliului Popular al jud. Brăila, autorizaţia nr. 689/13.11.1971 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al jud. Brăila, la cererea Direcţiei Tehnică – investiţii a Consiliului Popular al jud. Brăila, rezultă că s-a aprobat amenajarea taberei pentru elevi Însurăţei cu fonduri din rezerva bugetară la dispoziţia Comitetului Executiv al Consiliului Popular judeţean Brăila pe anul 1971, că au fost încadraţi muncitori pe durată determinată pentru diverse lucrări necesare la tabăra de pionieri Viişoara din comuna Însurăţei, jud. Brăila ( perioada de încadrare fiind noiembrie – decembrie 1971).
De asemenea, din Decizia nr. 88/25.02.1972 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judeţului Brăila rezultă că s-a aprobat finanţarea, din fonduri necentralizate, a lucrărilor la tabăra de elevi Însurăţei.
Prin avizul referat nr. 689/11.11.1971 al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al jud. Brăila s-a aprobat eliberarea autorizaţiei pentru construirea taberei de pionieri la Viişoara, comuna Însurăţei.
În consecinţă, ca urmare a cererii adresate de Direcţia tehnică Investiţii C.P.I. Brăila, înregistrată sub nr. 13289/11.11.1971, a fost eliberată autorizaţia pentru executare de lucrări nr. 689/13.11.1971 pentru construirea taberei de pionieri în comuna Însurăţei.
Din moment ce expertiza efectuată în cauză, a stabilit, în urma verificării imobilului în litigiu, că acesta a fost edificat în anul 1970, în baza Proiectului de execuţie a Institutului de Proiectare Jud. Brăila şi a autorizaţiei pentru executare de lucrări nr. 601/25.11.1970 emisă de Consiliul Popular al jud. Brăila, la solicitarea Inspectoratului Silvic şi A.T.V.S. Brăila, rezultă fără nici un dubiu că ulterior construirii cabanei Viişoara, a fost edificată din rezerve bugetare, în faţa acestei cabane, o tabără de pionieri, în baza actelor menţionate de către chematele în garanţie.
Cu ocazia cercetării locale s-a constatat că această tabără în prezent nu mai există, putându-se observa însă în teren urmele acesteia.
Astfel, în teren există o fundaţie din cărămidă, ţevi, instalaţii de alimentare cu apă dezafectate, o platformă betonată, stâlpi de iluminat.
Şi expertiza efectuată în cauză a constatat că această tabără de elevi a fost construită în anul 1971( în baza autorizaţiei nr. 689/13.11.1971 ) care avea ca obiective:- bazin (ştrand) din beton armat cu duşuri cu apă, actualmente bazinul este acoperit şi umplut cu pământ;- puţ, deschis două bucăţi cu înălţimea de 20 metri liniari şi diametru de 1,10 metri liniari existente pe teren (colmatate);- puţ forat cu compresor, patru bucăţi existente şi colmatate- rezervor de apă cu o capacitate de 1000 litri amplasat pe un eşafod din materiale feroase (ţevi şi profile) cu o înălţime de 8 metri liniari existent pe teren( nu este în stare de funcţionare);- bazin din beton pentru decolmatarea apei existent în teren dar este colmatat;- o platformă din beton existentă pe teren ce făcea fundaţia unui chioşc alimentar;- cazarea elevilor se făcea în autobuze casate amplasate în incinta taberei ( nu mai există pe teren);- mesele şi bucătăria mobile erau descoperite şi amplasate în pădure;- teren de sport cu mese din beton pentru pin-pong ( distruse, nu se mai găsesc în teren).
Tot cu ocazia cercetării locale s-a constatat că în stânga imobilului în litigiu se află un canton silvic, la o distanţă de aproximativ 150 metri liniari, expertiza stabilind că acesta a fost construit în anul 1972 în baza autorizaţiei pentru executare de lucrări nr. 241/12.05.1972 la cererea Inspectoratului Silvic Brăila.
Rezultă că există trei autorizaţii pentru trei obiective separate, din care două, respectiv Cabana Viişoara şi Cantonul Silvic de pază Viişoara au ca beneficiar Inspectoratul Silvic Brăila, iar ultimul, Tabăra de pionieri Însurăţei, are ca beneficiar Direcţia Tehnică Investiţii a Consiliului Popular Judeţean Brăila.
Cum aceste trei obiective sunt distinct identificate pe teren, Curtea va înlătura concluziile expertului în sensul că popasul vânătoresc” nu există în teren, precum şi cele potrivit cărora tabăra şi cabana sunt de fapt unul şi acelaşi obiectiv,
Pentru considerentele expuse, Curtea va înlătura concluziile expertului cât şi apărările chematelor în garanţie, în sensul că imobilul în litigiu a fost edificat din fonduri bugetare, aceste fonduri fiind în realitate utilizate pentru construirea unei tabere de pionieri care în prezent nu mai există.
În toată această perioadă obiectivul Cabana Viişoara” a fost înregistrat în evidenţele contabile ale Ocolului Silvic Ianca, în contul 21211 cu nr. de inventar 11107, Construcţii Patrimoniul R.N.P.” a fost întreţinut de către această instituţie cu nr. de inventar 11107, iar din anul 1995 până la zi s-a achitat impozit pentru acest obiectiv de către Ocolul Silvic Ianca, în ciuda faptului că prin răspunsul dat la interogatoriu de către Consiliul Judeţean Brăila s-a precizat că pentru cabana Viişoara” nu se percep impozite şi taxe la stat, potrivit legislaţiei în vigoare.
De asemenea instanţa va înlătura apărarea chematelor în garanţie în sensul că în baza autorizaţiei nr. 601/25.11.1970 a fost construit de fapt, Cantonul silvic”, din acte, expertiză şi cercetare locală rezultând că acest obiectiv există în teren şi a fost edificat în baza unei alte autorizaţii, în anul 1972, la cererea aceluiaşi beneficiar.
Faţă de cele expuse, Curtea constată că în mod eronat imobilul Cabana Viişoara” a fost trecut, în baza art. 21 din Legea nr. 213/1998, în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al oraşului Însurăţei, însuşit prin hotărârea Consiliului Local nr. 17/26.04.2001 şi atestat prin H.G. nr. 363/2002, motiv pentru care acţiunea urmează să fie admisă astfel cum a fost formulată.
Având în vedere că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, Curtea urmează să respingă cererea de chemare în garanţie, ca fiind lipsită de obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite acţiunea formulată de reclamanta REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECŢIA SILVICĂ BRĂILA, str. Goleşti, nr. 29, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, şi chemaţii în garanţie CONSILIUL JUDEŢEAN BRĂILA, CONSILIUL LOCAL ÎNSURĂŢEI, MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR.
Anulează hotărârea Guvernului României nr. 363/15.04.2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Brăila precum şi al municipiului, oraşelor şi comunelor din judeţul Brăila, cu privire la poziţia 23 din Anexa 5, referitoare la Cabana Viişoara.
Respinge cererea de chemare în garanţie a CONSILIULUI JUDEŢEAN BRĂILA, CONSILIULUI LOCAL ÎNSURĂŢEI şi MINISTERULULUI ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR, ca fiind lipsită de obiect.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2006.
PREŞEDINTE
Dorina Stănescu
Grefier
Ana Maria Serea
Red. S.D.
Dact. A.M.S.
7 Ex./25.04.2006
